Wikipedia:Alfabetul fonetic românesc

Alfabetul fonetic românesc este alfabetul folosit în mod tradițional în lucrări lingvistice românești adresate publicului larg: dicționare, îndrumare, gramatici etc. Pagina de față cuprinde o copie după tabelul intitulat „Semne pentru indicarea pronunțării”, de la pagina XXIV din Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), ediția din 2005 (republicat în 2010).

Pentru utilizarea comodă a acestui alfabet se recomandă aplicarea formatului {{afr}}. Alte detalii și recomandări pentru folosirea acestui alfabet în paralel cu Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) se găsesc la pagina Wikipedia:Pronunție.

Descriere și utilizare[modificare sursă]

Simbolurile fonetice pentru sunete sunt literele obișnuite ale alfabetului limbii române, cu completările și precizările din tabelul de mai jos.

Alte convenții folosite în DOOM pentru notarea pronunțiilor:

  • notațiile fonetice se includ între paranteze drepte: [ ]
  • vocala accentuată se indică la nevoie prin subliniere: accent
  • despărțirea în silabe se indică la nevoie prin cratime: si-la-be

Semne pentru indicarea pronunțării1[modificare sursă]

Semnul Valoarea Exemple
ă vocala „slabă” din engleză aftershave (angl.) [pron. aftărșeĭv]
ã a nazal anglaise (fr.) [pron. ãglez]
č sunetul redat în ortografia românească prin c + e, i brunch (angl.) [pron. branč]
ĕ semivocala e, ca în deal îndeaievea [dea pron. dĕa în tempo rapid]
e nazal chemin de fer (fr.) [pron. șmẽ dö fer]
ǧ sunetul redat în ortografia românească prin g + e, i azerbaidjan [dj pron. ǧ]
g' sunetul redat în ortografia românească prin gh + e, i ghem [g'em]
ĭ semivocala i, ca în iei accesoriu [riu pron. rĭu]
i i „șoptit”, ca în pomi desinența -i
î sunetul redat în ortografia românească prin â, î lână [lînă]
k sunetul redat în ortografia românească prin c + vocală în
afară de e, i (când redarea prin c ar putea duce la confuzii)
backhand (angl.) [pron. bekhend]
k' sunetul redat în ortografia românească prin ch + e, i chem [k'em]
l' l muiat caudillo (hisp.) [ll pron. l' ]
ŏ semivocala o doa [dŏagă]
ö 1. vocală anterioară rotunjită cu deschidere medie
(pronunțată ca un e, cu buzele rotunjite ca pentru o)
2. vocala neaccentuată/caducă din franceză
acheulean1 [cheu pron. șö]

chemin de fer (fr.) [pron. șmẽ dö fer]
õ o nazal à la longue (fr.) [longue pron. lõg]
ü vocală anterioară rotunjită închisă (pronunțată ca un i, cu
buzele rotunjite ca pentru u)
alură [pron. alüră]
ŭ semivocala u, ca în nou, două acqua tofana (it.) [acqua pron. acŭa]
[ø] valoarea fonetică zero h [ø]

...........................

1 Pentru a face transcrierea mai accesibilă unui public cât mai larg, în redarea pronunțării am recurs la un compromis între transcrierea științifică (cu unele servituți determinate de inventarul standard de semne oferit de programele de calculator — de exemplu în cazul lui ĕ și ĭ) și ortografia românească curentă, deși redarea în acest mod a unor sunete proprii altor limbi este uneori imperfectă.

Observație[modificare sursă]

Exemplul acheulean din DOOM (v. în tabel la semnul ö) conține o greșeală ortografică. În corpul dicționarului cuvântul apare sub forma acheuleean, atât ca adj. masc., cât și ca subst. neutru, iar formele flexionate arată că aceasta e intenția autorilor.