Acord (notație)

Acordurile sunt notate după numărul notelor, mărimea intervalelor dintre note și nota fundamentală. De exemplu, acordul C^m este un acord de 3 note separate de intervale de 1 1/2 si 2 tonuri cu nota fundamentală C (sau Do în solfegiu).

Frecvent acordurile sunt interpretate răsturnat când, deoarece unele note sunt transferate cu o octavă mai jos, nota de bass este diferită de nota fundamentală. De exemplu, acordul D⁷/F# are nota fundamentală D și nota de bass F#.

Notația mărimii și ordinii intervalelor[modificare | modificare sursă]

In exemplele de mai jos, nota fundamentală este nota C. In gama Do Major aceasta notă este treapta I. Astfel, un acord notat C⁷ este același cu un acord notat I⁷ in gama Do Major.

Un interval de 1 1/2 si 2 tonuri este o tertă mică și mare, respectiv.

Notele unui acord sunt numite după intervalul dintre acestea și nota fundamentală: terță, cvintă, septimă, etc.

Acord de 3 note (trison, triada sau cu cvintă)[modificare | modificare sursă]

Notația și intervalele acordului de 3 note
(în tonuri, 1 ton=2 semitonuri)

	C	Cm	C+	C0
Intre notele de sus	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$
Intre notele de jos	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$

Acord de 4 note (cu septimă)[modificare | modificare sursă]

Notația și intervalele acordului de 4 note
(în tonuri, 1 ton=2 semitonuri)

	C7, CMm7	CΔ, CM7	Cm7	Co7	Cø7	CmΔ	CΔ/#5	C7/#5
Intre notele de sus	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {}{}}}$
Intre notele din mijloc	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$
Intre notele de jos	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$

Exemple de acorduri de 5, 6 și 7 note[modificare | modificare sursă]

In aceste cazuri unele note nu sunt folosite din cauza unor disonanțe puternice.

Notația treptei pe care este nota fundamentală[modificare | modificare sursă]

Acordurile sunt frecvent notate după treapta (nu nota) pe care este nota fundamentală. Această notație este avantajoasă (de exemplu, in procesul de modulație^[1]) deoarece descrie acorduri cu aceeasi funcție în diferite game.

De exemplu, dacă triada pe tonică este majoră, minoră, mărită și micsorată acordurile sunt notate respectiv I, i, I⁺ și i^o.

Pentru un acord cu septimă, I^M7 denotă intervale de, in ordine, o terță mare, mică și mare peste tonica gamei curente, vii^ø7 denotă o terță mică, mică și mare peste treapta vii, etc.

Notații speciale[modificare | modificare sursă]

Acord adițional[modificare | modificare sursă]

Acordurile adiționale sunt folosite des în muzica de jazz.

Acord suspendat[modificare | modificare sursă]

Acordurile suspendate au o consonanță mai redusă, punând în relief armonia unui acord traditional.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

• J. Lyke, D. Edwards, G. Haydon, R. Chioldi Keyboard fundamentals vol. 1-2, editia a 6-a, Stipes Publishing Company, 2006.