Ahmat Kadîrov

Ahmat Kadîrov Ахмат Кадыров
Date personale
Născut	23 august 1951(1951-08-23) Karaganda, RSS Kazahă, URSS
Decedat	9 mai 2004 (52 de ani) Groznîi, Republica Cecenă, Rusia
Înmormântat	Ahmat-Iurt[*][[Ahmat-Iurt (human settlement in Kurchaloyevsky District, Chechen Republic, Russia)|​]]
Cauza decesului	atac terorist[*]​[2] (Mină[2])
Căsătorit cu	Aimani Nesievna Kadîrova[*][[Aimani Nesievna Kadîrova |​]]
Număr de copii	4
Copii	Ramzan Ahmatovici Kadîrov
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Republica Cecenă Icikeria  Rusia
Religie	musulmană sufită[1]
Ocupație	politician teolog[*]​ muftiu
Limbi vorbite	limba cecenă limba rusă limba arabă
Președinte al Republicii Cecene
În funcție 5 octombrie 2003 – 9 mai 2004
Precedat de	funcție stabilită
Succedat de	Alu Alhanov
Premii	Erou al Rusiei
Alma mater	Toshkent islom instituti[*][[Toshkent islom instituti |​]] O'zbekiston xalqaro islom akademiyasi[*][[O'zbekiston xalqaro islom akademiyasi (Islamic educational institution in Uzbekistan)|​]] Mir Arab madrasasi[*][[Mir Arab madrasasi (religious educational institution in Bukhara, Uzbekistan)|​]]
Profesie	Cleric
Modifică date / text

Ahmat Abdulhamidovici Kadîrov (în rusă Ахмат Абдулхамидович Кадыров) (n. 23 august 1951, d. 9 mai 2004), scris și Ahmad, a fost muftiu șef al Republicii Cecene Icikeria în anii 1990 în timpul și după Primul Război Cecen. La începutul celui de al Doilea Război Cecen, a trecut de cealaltă parte, susținând guvernul rus și a devenit președinte al Republicii Cecene începând cu 5 octombrie 2003, după ce condusese administrația din iulie 2000.

La 9 mai 2004, a fost asasinat de islamiști ceceni la Groznîi, într-un atentat cu bombă în timpul unei parade de comemorare a victoriei sovietice în al Doilea Război Mondial. Fiul său, Ramzan Kadîrov, care condusese miliția tatălui său în timpul conflictului cecen, i-a devenit succesor în martie 2007 în funcția de președinte al republicii.

Viața[modificare | modificare sursă]

Ahmat Abdulhamidovici Kadîrov s-a născut în Karaganda în RSS Kazahă, într-o familie cecenă deportată din Cecenia în vremea represiunii staliniste. În aprilie 1957, familia sa a revenit la casa ei din districtul Șalinski al RASS Ceceno-Ingușe. În 1980, a început să studieze religia islamică la Mir-i Arab Madrasah din Buhara, și apoi la Universitatea Musulmană din Tașkent, RSS Uzbekă, între 1982-1986. La începutul anilor 1990, după prăbușirea URSS, a revenit în Cecenia, și a înființat Institutul Islamic în satul Kurcealoi.

Primul Război Cecen[modificare | modificare sursă]

După declararea independenței Ceceniei, a devenit un susținător al președintelui separatist Djohar Dudaev. Kadîrov a luptat în Primul Război Cecen pentru independență, fiind lider al unei miliții.^[3] În 1995 a fost numit muftiu șef al Republicii Cecene Icikeria. După izbucnirea conflictului violent dintre Moscova și separatiștii ceceni, Kadîrov a declarat că „ruși sunt de mult mai multe ori mai numeroși ca cecenii, așa că fiecare cecen ar trebui să ucidă 150 de ruși.”^[4][5]

Al Doilea Război Cecen[modificare | modificare sursă]

Deși primul război a fost dus în principal din motive naționaliste, după independența de facto a Icikeriei, mare parte a forțelor cecene erau compuse din jihadiști, ca de exemplu mujahedinii arabi din Cecenia. Kadîrov, în calitate de muftiu șef, avea o atitudine critică față de wahhabism, mișcare religioasă sunnită la care mulți dintre luptătorii străini aderau. Kadîrov — figură de marcă a mișcării de rezistență — a hotărât să abandoneze insurgența în 1999 și să susțină forțele federale ruse în al Doilea Război Cecen. Mashadov l-a înlăturat imediat din funcția de muftiu șef, dar Kadîrov nu a acceptat acest decret, demisionând însă el însuși după câteva luni pentru a deveni președinte. Așa cum sugerează James Hughes, întoarcerea la 180° a lui Kadîrov ar fi fost motivată parțial de ambiția personală și parțial de situația disperată a populației cecene, precum și de teama de influența sectară wahhabită asupra insurgenței.^[6]

După ce forțele ruse au preluat controlul asupra Ceceniei in iulie 2000, Kadîrov a fost numit de președintele rus Vladimir Putin șef interimar al administrației.^[7] La 5 octombrie 2003, a fost ales în funcția de președinte al Ceceniei, post din care a avut o poziție pro-rusă. El a susținut numeroase campanii de amnistiere a luptătorilor rebeli, cărora li s-a permis să se alăture poliției cecene, și a membrilor milițiilor care se predau.

Familia[modificare | modificare sursă]

Din 1970, s-a căsătorit cu Aimani (născută pe 4 august 1953). Fiii - Zelimhan (1974 - 31 mai 2004^[8]) și Ramzan (născut în 1976), fiicele - Zargan (născută în 1971) și Zulai (născută în 1972).

Fiul mai mic al lui Ahmat Kadîrov, Ramzan Kadîrov, este o figură politică rusă, din februarie 2007, președintele Republicii Cecene (acum șeful Republicii Cecene). Tatăl: Abdulhamid Kadîrov (1920-2008), a murit la vârsta de 88 de ani, mama: Mari Kadîrova (1931-2012), a trăit aproape 91 de ani.

Moartea și amintirea[modificare | modificare sursă]

La 9 mai 2004, în timpul unei parade de ziua victoriei sovietice în al Doilea Război Mondial, ținută pe stadionul Dinamo din capitala cecenă Groznîi, o explozie s-a soldat cu moartea pe loc a lui Ahmat Kadîrov. Au mai murit atunci două gărzi de corp ale lui Kadîrov, președintele Consiliului de Stat Cecen, un ziarist de la Reuters și aproximativ zece alți civili.^[9] Alte 56 de persoane au fost rănite, printre care și general-colonel Valeri Baranov, comandantul forțelor rusești din Cecenia, care și-a pierdut atunci piciorul.

Ahmat Kadîrov avea patru copii, trei băieți și o fată, dintre care în 2000 mai trăia un singur fiu al său, Ramzan Kadîrov, lider al miliției tatălui său, și care a fost ulterior numit prim-ministru și a devenit apoi și președinte al Ceceniei în martie 2007.

Note[modificare | modificare sursă]