Alegeri generale în România, 1937

Alegerile generale s-au ținut în România pe 20 și 22 decembrie 1937. Au fost ultimele alegeri din România înainte ca Regele Carol al II-lea să dizolve Parlamentul și să instaureze o dictatură regală în februarie. Până la următoarele alegeri sub constituția democratică din 1923, România a trecut peste două dictaturi și o a treia ce a fost consolidată rapid. Au fost, de asemenea, ultimele alegeri în conformitate cu un vot universal pentru bărbați.

Primul tur al alegerilor a fost pentru Adunarea Deputaților, celălalt pentru Senat. În timpul primei runde, au avut loc ciocniri la Orhei și Târgu Mureș, soldate cu moartea a patru persoane și cu 300 de arestări. După vot, comisia electorală a luat observatorii prin surprindere, hotărând ca la alocarea mandatelor prin reprezentarea proporțională, să considere întreaga țară ca o singură circumscripție, în loc de a folosi împărțirea pe circumscripții mai mici, așa cum era obișnuit.

Liberalii lui Gheorghe Tătărescu, care au fost la putere din 1933, au obținut rezultate neașteptat de slabe în sondaje (nereușind să obțină 40% din voturi, care le-ar fi garantat o largă majoritate parlamentară, conform principiului Primei Majoritare). Din moment ce nu au putut forma o alianță cu rivalii lor Partidul Național Țărănesc (PNȚ) sau cu Partidul Totul pentru Țară (aripa politică a organizației Garda de Fier), Regele Carol al II-lea l-a invitat pe poetul Octavian Goga să formeze un guvern, în ciuda faptului că partidul său a terminat al patrulea și a avut o platformă deschis antisemită.

Rezultate oficiale[modificare | modificare sursă]

Rezultatele alegerilor generale din 1937, la nivel de județ


Adunarea Deputaților

Rezumat simplificat al rezultatelor alegerilor legislative (deputați) din România din 20 decembrie 1937[1]
Partid sau alianță Total voturi % (față de total) Voturi validate % (după redistribuire) Mandate după redistribuire
Partidul Național Liberal (C.I. Brătianu) 1.103.353 35,92 1.103.353 39,21 152
Partidul Național-Țărănesc 626.612 20,40 626.612 22,26 86
Totul pentru Țară 478.378 15,58 478.378 17,60 66
Partidul Național Creștin 281.167 9,15 281.167 9,99 39
Partidul Național Maghiar din România 136.139 4,43 136.139 4,84 19
Partidul Național Liberal (Gh. Brătianu) 119.361 3,89 119.361 4,24 16
Partidul Țărănesc-Radical 69.198 2,25 69.198 2,46 9
Partidele ce nu au obținut minimum 2% din voturi nu vor intra în Parlament, voturile lor (211932) vor fi scăzute din total, procentele vor fi recalculate pe baza sumei voturilor partidelor intrate în Parlament (2814208) iar numărul de locuri (387) va fi redistribuit conform noilor procente; aceasta pentru că niciun partid nu a obținut baremul de 40%.
Partidul Agrar 52.101 1,70
Partidul Evreesc din România 43.681 1,42
Partidul German din România 43.612 1,42
Partidul Social Democrat 28.840 0,94
Partidul Poporului 25.567 0,83
Frontul Muncii 6.986 0,23
Sfatul Negustoresc 1.219 0,04
Partidele ce urmează au obținut fiecare câte un număr infim de voturi și prin urmare comisia nu a mai calculat procentul individual ci doar a furnizat procentul tuturor acestor partide (0.32%).
Lista independentă Gheorghe Iliuță (Dolj) 1.092
Lista independentă T. Andreescu Rigo (București) 931
Partidul Conservator (Gr. Filipescu) 879
Lista independentă Gheorghe Tătărăscu (Ilfov) 703
Lista independentă Chiriac Gh. Vasilescu (Dâmbovița) 527
Lista independentă Banciu Mircea (Ialomița) 527
Tineretul Național-Liberal din Prahova 517
Lista independentă Cihodaru Vasile (Roman) 371
Partidul Unității Naționale 360
Lista independentă Ion A. Mălăncioiu (Muscel) 318
Lista independentă Traian Mateescu (Olt) 316
Partidul Țărănesc (Gh. Ștefănescu Goiceanu) 267
Lista independentă Oliviu Zavloschi (Iași) 267
Lista independentă Gheorghe Răileanu (Roman) 246
Lista independentă Gheorghe Marinescu (Brăila) 236
Lista independentă Neculai Manole (Roman) 208
Lista independentă Ion Pârău (Iași) 201
Lista independentă Popescu R. Ion (Dâmbovița) 189
Lista independentă Petre Strihan (Ialomița) 138
Lista independentă Marin Georgescu (Ilfov) 132
Lista independentă Contu Florin (Iași) 131
Lista independentă Dumitru A. Crăciun (Dolj) 109
Lista independentă V. Boghiceanu (Fălciu) 98
Lista independentă Tudor Urucu (Vlașca) 98
Lista independentă Virgil Lărgeanu (Ilfov) 90
Lista independentă S. Buzuliuc (Fălciu) 85
Lista independentă Ion F. Buricescu (Ialomița) 84
Partidul Svastica de Foc 83
Lista independentă Constantin C. Mocanu (Bacău) 77
Lista independentă Avocat Petre Tudor (Brăila) 69
Lista independentă Mușat Petre (Teleorman) 60
Lista independentă Ștefan Moscu (Constanța) 57
Lista independentă V. Fortunescu (Dolj) 57
Lista independentă Constantin Bădoi (Vâlcea) 55
Lista independentă Constantin Șteflea (Vâlcea) 52
Lista independentă I.N. Luca (Muscel) 52
Lista independentă I. Dumitrescu (București) 39
Lista independentă Jenică Platon (Fălciu) 36
Lista independentă Florea Simion (Hunedoara) 29
Lista independentă Stan Petre (Argeș) 26
Lista independentă Pavel Marinescu (Vâlcea) 26
Lista independentă N. Nicolaescu Bugheanu (Muscel) 18
Lista independentă Căpitan Chiriță Vasile (Olt) 15
Lista independentă Mihai Romano (Vaslui) 12
Lista independentă Ioan Meșină (Vâlcea) 11
Lista independentă Lalu Alecu (Tutova) 10
Lista independentă Lazăr Gref (Vaslui) 9
Lista independentă Niculescu Gheorghe (R.-Sărat) 4
Lista independentă Vasilescu Stere (R.-Sărat) 3
Lista independentă Dumitrescu Gheorghe (R.-Sărat) 3
Lista independentă Stanciu P. Niculae (R.-Sărat) 2
Lista independentă Voicu Petre (R-Sărat) 1

Listele electorale cuprindeau un număr de 4.649.163 alegători, dintre care 3.071.695 au votat (~66%). Dintre acestea, 45.555 de voturi au fost anulate iar 211.932 au fost eliminate (corespunzând celor care au obținut sub 2%), rămânând 2.814.208 voturi valide conferind un număr de 387 de mandate.

Senat

Rezumat simplificat al rezultatelor alegerilor legislative (senatori, toate colegiile) din România din 22, 28 și 30 decembrie 1937[2]
Partid sau alianță Mandate Colegiu Universal Mandate Colegii consilii comunale și consilii județene Mandate Senatori de drept[3] Mandate totale
Partidul Național Liberal (C.I. Brătianu) 97 68 0 165
Partidul Național Țărănesc 9 1 0 10
Totul pentru Țară 4 0 0 4
Partidul Național Maghiar din România 3 0 0 3
Partidul Agrar 0 1 0 1
Ion Jonică (candidat independent) 0 1 0 1
Senatori de drept 0 0 20 20

Au fost 2.148.156 alegători încriși pe liste pentru Colegiul Universal, dintre care au votat 1.198.076 (55,77%; cea mai scăzută prezență în Cluj: 27%, cea mai ridicată în Teleorman: 80%). PNL a obținut de două ori mai multe voturi decât PNȚ.

Pentru Colegiul consiliilor (câte un loc pe județ, mai puțin Bucureștiul) au votat 72.723 dintr-un total de 87541 (83%; cea mai mare prezență: Suceava cu 98,38%; cea mai mică: Ilfov cu 41,15%), PNL obținând de mai bine de trei ori mai multe voturi decât PNȚ.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Conform Tabloului rezumativ de rezultatul alegerilor din 20 Decemvrie 1937 pentru Adunarea Deputaților publicat în Monitorul oficial nr. 301 din 30 decembrie 1937.
  2. ^ Conform Monitorului oficial nr. 4 din 5 ianuarie 1938 și Monitorului oficial nr. 6 din 8 ianuarie 1938.
  3. ^ Acești senatori au loc de drept în Senat conform Constituției și Legii electorale. Ei nu sunt aleși de popor ci sunt propuși (eventual votați intern) de către Universități și Camere de comerț, industrie și agricultură. În afara acestor senatori, mai există încă un număr variabil de senatori de drept, necuprinși în aceasta listă, care fac parte direct din Senat (de exemplu moștenitorul tronului după majorat, diverși generali și fețe bisericești). Din acest motiv, nu le este indicată apartenența politică, chiar dacă ei erau înregimentați politic (precum Nicolae Penescu, propus de Camera de Comerț și Industrie, secțiunea de comerț din circumscripția III-a electorală, București)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ro Kurt W. Treptow, "Alegerile din decembrie 1937 și instaurarea dictaturii regale", în România si Al doilea Razboi Mondial, Centrul de Studii Românești, Iași, 1996.
  • "4 Die as Rumania Votes", The New York Times, 21 decembrie 1937, p. 18
  • "Cabinet Aims to Rule Rumania", The New York Times, 24 decembrie 1937, p. 4

Legături externe[modificare | modificare sursă]