Aleksandar Dragović

Aleksandar Dragović
Informații generale
Data nașterii (33 de ani)[1][2]
Locul nașterii Viena, Austria
Înălțime 186 cm
Greutate 79 kg
Post mijlocaș
Număr 6 Modificați la Wikidata
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
2008  Austria Viena 8 (2)
2009-2011  Austria Viena 66 (1)
2011-2013  Basel 77 (4)
2013-2016  Dinamo Kiev 66 (0)
2016-  Leverkusen 47 (2)
2017-2018 Leicester 11 (0)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
2007-2008  Austria U17[*] 11 (2)
2008-2009  Austria U19[*] 6 (2)
2009-  Austria 80 (1)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Aleksandar Dragović (în sârbă Александар Драговић, pronunțat [aleksǎːndar drâɡoʋitɕ, alěksaːn-]; n. 6 martie 1991) este un fotbalist austriac care joacă pe postul de fundaș central pentru clubul german Bayer Leverkusen.

Cariera pe echipe[modificare | modificare sursă]

Dragović si-a început cariera jucând la echipele de tineret ale lui Austria Viena și a început sa joace fotbal la Austria Viena II în 2007. De pe 1 februarie 2011, Dragović a fost transferat de FC Basel din Superliga Elvețiană.[4] A debutat pentru noua sa echipă în victoria cu 3-0 cu FC St. Gallen. La finalul sezonului 2010-2011 al Primei Ligi a Elveției, Dragović a reușit să câștige campionatul cu FC Basel. În iulie 2011 a jucat pentru noul său club în Uhrencup și a câștigat turneul. El a înscris primul gol din Superligă în victoria cu 3-0 împotriva lio Servette FC pe 1 octombrie 2011.[5] La sfârșitul sezonului 2011-2012, Dragović a câștigat dubla campionat[6] și cupă cu Basel.[7]

În timpul sezonului 2012-2013 al lui Basel, echipa a ratat unul din obiective, și anume accederea în grupele Ligii Campionilor. În Europa League 2012-2013, Basel a ajuns până în semifinale [8] jucând în total 20 de meciuri europene. Singurul meci în care Dragović nu a jucat a fost returul semifinalei de pe Stamford Bridge în care nu a putut fi folosit din cauza cumulului de cartonașe galbene.

În campionatul intern a jucat în 32 din cele 36 de partide. A marcat trei goluri în campionat în sezonul 2012-2013, toate cele trei fiind marcate împotriva lui Servette. La finalul sezonului de Super Ligă a Elveției 2012-2013, Dragovic a câștigat titlul de campion [9] și a participat a fost finalist în Cupa Elveției cu Basel.[10]

Dinamo Kiev[modificare | modificare sursă]

La 26 iulie 2013, Dragović a semnat un contract pe cinci ani cu clubul ucrainean FC Dinamo Kiev. Pe 17 mai 2015, Dragović a jucat în victoria lui Dinamo cu Dnipro scor 1-0, în urma căreia Dinamo a câștigat primul ei titlu în Ucraina în șase ani.

La 4 noiembrie 2015, Dragović a înscris primul gol în grupele Ligii Campionilor împotriva lui Chelsea pe Stamford Bridge în minutul 78, după ce a marcat un autogol în minutul 34. Dinamo a pierdut meciul cu 2-1. În acel sezon el s-a calificat alături de Dinamo în optimile Ligii Campionilor UEFA pentru prima dată în 16 ani, fiind eliminat de Manchester City cu 1-3 la general.

Bayer 04 Leverkusen[modificare | modificare sursă]

La 22 august 2016, Dragović a semnat un contract pe cinci ani cu clubul german Bayer 04 Leverkusen.[11]

Leicester City (împrumut)[modificare | modificare sursă]

La 31 august 2017, Dragović sa alăturat clubului de Premier League Leicester City pentru un împrumut pe un sezon de la Bayer Leverkusen.[12]

Cariera la națională[modificare | modificare sursă]

Dragović în acțiune împotriva Islandei în 2014

Dragović a jucat la echipele naționale sub 17 ani și sub 19 ani ale Austriei. El a fost chemat la echipa națională a Austriei pentru meciul de calificare la Campionatul Mondial din 2010 împotriva României, dar din cauza unei accident nu a reușit să joace. El a fost chemat din nou de către antrenorul austriac Dietmar Constantini pentru meciul cu Serbia. El și-a făcut debutul la națională în acest meci la 6 iunie 2009. Dragović a marcat primul său gol în 18 noiembrie 2014, într-o înfrângere scor 1-2 cu Brazilia. El a prins lotul finală pentru Euro 2016, în care a fost eliminat în primul meci împotriva Ungariei[13] și a ratat un penalty în meciul decisiv împotriva Islandei, care s-a încheiat cu o înfrângere de 2-1.[14]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Dragović s-a născut la Viena din părinți originari din Belgrad.[15] Echipa lui preferată este Steaua Roșie Belgrad.[15] Dragović a atras critici din partea jurnaliștilor atunci când l-a lovit peste cap în glumă de mai multe ori pe politicianul elvețian Ueli Maurer în timpul festivităților care au urmat în cadrul ceremoniei de sărbătorire a Cupei în mai 2012.[16] După ce a făcut alte comentarii condescendente, declarând că era foarte reticent în a-și cere scuze, însă a hotărât să meargă la Bundeshaus din Berna pentru a-și cere scuze personal lui Ueli Maurer.[17]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Aleksandar Dragovic, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ Aleksandar Dragović, FBref 
  3. ^ https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ „Aleksandar Dragovic kommt zum FCB” (în germană). FC Basel Internetseite. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Weber, Dominik (). „Souveräner FC Basel schlägt Servette Genf mit 3:0” (în germană). FC Basel Internetseite. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Jetzt hat Basel den Titel auf sicher” (în germană). football.ch. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Matchtelegram FC Basel 1893 5:3 FC Luzern” (în germană). football.ch. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Haylett, Trevor (). „Basel take heart after Chelsea defeat”. Eufa. Accesat în . 
  9. ^ Schifferle, Michael (). „Season review: Switzerland”. Eufa. Accesat în . 
  10. ^ SFV (). „Telegramm Schweizer Cup Final” (în germană). Schweizerischer Fussballverband. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Bayer 04 sign Dragovic from Dynamo Kyiv”. Bayer Leverkusen. . Accesat în . 
  12. ^ „Aleksandar Dragović Joins Leicester City On Season-Long Loan” (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ „copie arhivă”. newindianexpress.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „England 2–1 Austria: Euro 2016 – as it happened!”. theguardian.com. Accesat în . 
  15. ^ a b Velimirović, I. (). „Dragović: FSS me nije zvao, teška srca sam prihvatio poziv Austrije”. Blic. 
  16. ^ Wegmann, Michael (). „Dragovic hatte keine Ahnung, wer Ueli Maurer ist”. Blick. Arhivat din original la . 
  17. ^ „Fall Dragovic eskaliert zur Staatsaffäre”. 20 Minuten. . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]