Alexandru Cistelecan

Alexandru Cistelecan
Date personale
Născut (72 de ani)
Aruncuta, România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic și istoric literar, eseist, editorialist, profesor universitar.
Limbi vorbitelimba română[1][2] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1987 - prezent
Subiectecritică și istorie literară
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexandru Cistelecan (n. 2 decembrie 1951, Aruncuta, Cluj, România) este considerat de mai mulți critici literari și editorialiști unul dintre cei mai importanți și influenți critici literari români contemporani, fiind acreditat drept unul dintre cei mai buni și mai rafinați critici de poezie ai României.[3][4][5][6][7]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Aruncuta - așezarea în care s-a născut și a copilărit Al.Cistelecan

Alexandru Cistelecan s-a născut la 2 decembrie 1951 în localitatea Aruncuta, județul Cluj. Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Secția româno-italiană (1974). Înainte de 1989 a fost criticul de poezie al revistelor Familia și Vatra. După Revoluție a fost redactor-șef adjunct al revistei Vatra și profesor de literatură română contemporană la universitățile din Brașov și Târgu-Mureș. Este autorul volumelor Poezie și livresc, Editura Cartea Românească, București, 1987; Celălalt Pillat, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000; Top ten, Editura Dacia, Cluj, 2000; Mircea Ivănescu. Micromonografie; Editura Aula, Brașov, 2003; 11 dialoguri (aproape teologice); Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2003; Al doilea top, Editura Aula, Brașov, 2004; 15 dialoguri critice, Editura Aula, Brașov, 2005. Este autorul mai multor articole din Dicționarul Scriitorilor Români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu) și al unor traduceri din limba italiană.

Studii și specializări[modificare | modificare sursă]

Scoala din sat în care a învățat criticul literar
  • A studiat între 1958 și 1966 la școala generală din Aruncuta , jud.Cluj. Studiile secundare la Liceul „Ady-Șincai” (1966–1970) din Cluj;Studii universitare la Facultatea de Filologie din Cluj, secția română-italiană, absolvită în anul 1974. Între august–septembrie 1991 – bursier al Fondation pour une Entraide Intelectuelle Européene, Paris. Între octombrie–decembrie 1992, bursier Tempus, Universitatea „La Sapienza”, Roma. În perioada ianuarie – mai 1994, bursă de studiu și cercetare pe lîngă „Centro Ezio Aletti” și Pontificio Istituto Orientale, Roma. Devine doctor în filologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu teza Ion Pillat și pillatismul în anul 2000.

Cariera profesională[modificare | modificare sursă]

  • A fost pe rând profesor în localitatea natală, apoi metodist la Casa de cultură orășenească din Oraș Dr. Petru Groza (azi Ștei), jud. Bihor (1975 – 1980). Metodist la Casa municipală de cultură Oradea, jud. Bihor (1980–1987).Va deveni mai apoi redactor la revista Vatra, Târgu Mureș (1987–1993), iar din 1993 – redactor-șef adjunct al aceleiași reviste. Între 1994–2000, lector de literatură română contemporană la Universitatea „Transilvania”, Brașov, din 2001-2004 – conferențiar de literatură română contemporană la Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu Mureș, iar din 2004 – prezent – profesor universitar, Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu Mureș. Din 2007 - prezent – Conducător de doctorat; Director al Școlii Doctorale de Studii Literare[8]

Activitatea publicistică[modificare | modificare sursă]

Publică studii, articole, eseuri și cronici literare în revista Vatra, referință la Schiță în cărbune: Mircea A. Diaconu, în "Hyperion", an 28, nr. 7-8-9/2010 (195-196-197), p. 144-146. Ulterior va deveni redactor-coordonator al revistei Provincia (1999-2002); coordonator al colecției Canon, Editura Aula, Brașov, este editorialist la ziarul Evenimentul zilei – ediția de Transilvania, semnează numeroase prefețe și postfețe la volume de poezii. În prezent, colaborează cu studii și cronici literare în Cuvîntul, Luceafărul, Piața literară, Columna, Poezia.

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

"De mai bine de zece ani citesc în «Echinox» și apoi în «Familia» cronicile literare ale lui Al. Cistelecan: inteligente, sclipind de ironia ideii și savuroase stilistic. Dacă e să-i găsim afini, printre cei care, ca și el, iubesc cartea proaspătă, cu cerneala încă udă, trebuie să ne gândim la Gh.Grigurcu. de care-l apropie aceeași exclusivă patimă pentru poezie (Cistelecan n-a scris, pe cât știu, niciodată despre altceva), ca și finețea antenelor, capabile să surprindă mesaje lirice mai subțiri decât firul de păr. și de asemenea la Cornel Regman, împreună cu care reabilitează umorul ardelenesc în critică (cine crede că ardelenii duc lipsa de umor să-i citească pe cei doi critici!), distilând sarcasmul într-o scriitură plastică, barocă, de o tehnicitate ce nu-și poate reprima apetența către mimarea parodică (caragialiană și paulgeorgesciană) a limbajelor, jargoanelor, a pronunțiilor pitorești. (Nicolae Manolescu, "România literară", nr. 28/1987)

"Intransigența de foiletonist pe care Al. Cistelecan a arătat-o de-a lungul câtorva ani buni, de când comentează poezia contemporană, a lăsat prea puțin să se întrevadă ca, în fapt, criticul e un melancolic și un timid, care se arată rar pe câmpul de luptă, deși victimele lui sunt nenumărate." (Radu G.Teposu, în voi. Istoria tragică <& grotescă a întunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu 1993)

"Alexandru Cistelecan are și stil și personalitate, cartea întreagă fiind un spectacol al calităților sale critice neîndoielnice. Scrisul său poate fi asemănat, până la un punct, cu acela al lui Gh. Grigurcu sau Petru Poanta, prin rafinamentul și eleganța redactării, prin căutarea expresiei pregnante metaforic; poet la începuturile lui, autorul face din calitatea literară a frazei sale un mijloc de investigație critică, textele lui înaintează prin reformulări mereu mai nuanțate ale unei constante sau caracteristici a poeziei luate în obiectiv. Redundanța e numai aparentă; observația, adesea ascuțită, îmbracă haina fastuoasă a metaforelor, ea tinde la perenitate prin frumusețea, stăruitor cultivată, a frazării." (Marian Papahagi, în voi. Fragmente despre critică, Ed. Dacia, 1994)

"Orice text critic al autorului e atât de dens și elaborat încât pare de la început destinat sintezei. Nici urmă de fragmentarism sau improvizație, deși unele accente spontane (ironia, în speta) se fac din plin simțite și conferă un neașteptat dinamism analizei critice. Spirit cu precădere analitic și disociativ, tânărul critic se remarcă printr-o mare putere de concentrare (având adesea și funcție de autocontrol). Nu face concesii, dar nici nu judecă cu ușurință autorii și cărțile despre care scrie. Tratează totul cu seriozitate și infinită răbdare. Nu credem că vreodată demersul său critic să fi intrat în criză de timp. Autoritatea, la care a ajuns relativ repede, se întemeiază pe competența sa "poetică", pe gustul ireproșabil și mai ales pe tonul decis și integru al judecății critice. Rareori ne-a fost dat să întâlnim o formulă critică atât de elevată și totuși, atât de tăioasă în verdictele sale. Poate doar eleganța și seducția scriiturii mai amortizează șocul." (Cornel Moraru, în voi. Obsesia credibilității, EDP, 1996)

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

Al.Cistelecan
  • Poezie și livresc, Editura Cartea Românească, București, 1987;
  • Celălalt Pillat, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000;
  • Top ten, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000;
  • Mircea Ivănescu. Micromonografie, Editura Aula, Brașov, 2003;
  • 11 dialoguri (aproape teologice), Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2003
  • Al doilea top, Editura Aula, Brașov, 2004
  • 15 dialoguri critice, Editura Aula, Brașov, 2005[9]
  • Aide-Memoire, Editura Aula, 2007;
  • Viața ca film porno. Protocoalele Lacan, Editura Aula, Brasov, 2007[10]
  • Diacritice, Editura Curtea Veche, București, 2007[11][12]
  • Mircea Ivănescu ’80 (coord.), Editura Paralela 45, Pitești, 2011;
  • Magna cum laude. Diacritice II, Editura Tracus Arte, București, 2012;
  • Zece femei, Editura Cartier, 2015;
  • Ardelencele, Editura Școala Ardeleană, 2016;

Volume colective (colaborări)[modificare | modificare sursă]

  • Dicționarul scriitorilor români (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), Vol. I-IV, Editura Fundației Culturale Române, Editura Albatros, București, 1995-2002;
  • Dicționarul esențial al scriitorilor români (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), Editura Albatros, București, 2000;
  • Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, (volum realizat de Diana Adamek și Ioana Bot), Editura Dacia, Cluj Napoca, 1991;
  • Gheorghe Crăciun, Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice, Editura Vlasie, Pitești, 1994;
  • Politica nell’Est, (a cura del Centro Aletti), Lipa Edizioni, Roma, 1995, Italia;
  • Europeni la noi acasă (Dialoguri de Rhea Cristina), Editura "Ars longa", Iași, 1998;
  • Un destin istoric: Biserica Română Unită, (volum realizat de Iulian Boldea, Al. Cistelecan, Cornel Moraru și Virgil Podoabă), Editura Arhipelag și revista Vatra Târgu Mureș, 1999;
  • Întoarcerea învinsului. Întîlniri cu Mircea Zaciu (volum editat de Aurel Sasu și Mircea Petean), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2001;
  • Provincia 2000. Antologie, selecție realizată de Gusztav Molnar, Editura Pro Europa, Târgu Mureș, 2002;
  • Provincia 2001. Antologie, selecție realizată de Al. Cistelecan și Gusztav Molnar, Editura Pro Europa, Târgu Mureș, 2003;
  • Provincia 2002. Antologie, selecție realizată de Al. Cistelecan, Editura Pro Europa, Târgu Mureș, 2004

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Cardinal Tomas Spidlik, Evanghelia de fiecare zi, I, traducere din limba italiană de Alex. și Al. Cistelecan, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2004
  • Michelina Tenace, Creștinismul bizantin, traducere din limba italiană de Al. Cistelecan, Editura Cartier, Chișinău, 2005

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul „G. Călinescu”, pentru vol. Poezie și livresc, 1987;
  • Premiul pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România, pentru vol. Celălalt Pillat, 2000;
  • Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) pentru critică literară, pentru vol. Celălalt Pillat, 2000;
  • Premiul pentru critică literară al revistei Cuvîntul, pentru vol. Celălalt Pillat, 2000;
  • Premiul pentru critică literară al Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș, pentru vol. Top ten, 2000;
  • Premiul revistei Tomis, pentru vol. Top ten, 2000;
  • Premiul Octav Șuluțiu” al revistei Familia (pentru critică literară), 1994;
  • Premiul revistei Ateneu (pentru critică literară), 1995;
  • Premiul revistei Discobolul (pentru critică literară), 1999;
  • Premiul presei mureșene (pentru publicistică), 2003;
  • Premiul pentru excelență al Studioului de radio Târgu Mureș, 2003;
  • Cetățean de onoare al municipiului Târgu Mureș, 2003;
  • Premiul Fundației „Iustin Panța”, Sibiu, pentru critică literară, 2005;
  • Premiul Filialei Mureș a Uniunii Scriitorilor, pentru critică literară, pentru vol. Al doilea top, 2005.
  • Premiul Mediensis, pentru promovarea dialogului cultural interetnic, Mediaș, 2006
  • Premiul de excelență al Filialei Mureș a Uniunii Scriitorilor, pentru vol. 15 dialoguri critice, 2006
  • Premiul pentru critică literară al Filialei Mureș a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul Diacritice, 2008
  • Diploma de excelență acordată de Fundația Națională „G. Călinescu”, Onești, 2010
  • Premiul pentru critică literară al revistei Argeș, 2012
  • Diploma de excelență, Asociația Artgothica, Sibiu, 2013
  • Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler, 2008 [2][nefuncțională]

Asocieri[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Ed. Paralela 45, 2006.
  • Ion Bogdan Lefter - ("Amfiteatru", nr. 6/1986);
  • Laurențiu Ulici - Poezie și livresc ("Contemporanul", nr. 27/1987);
  • Nicolae Manolescu - Criticul în "hamurile datorintei" ("România literară", nr. 28/1987);
  • Mircea Mihăieș - Pre-vernisaj ("Orizont", nr. 28/1987);
  • Ion Pop - "Poezie și livresc" ("Steaua", nr. 8/1987);
  • Radu Enescu - Cavalerul Cis în lupta cu livrescul ("Familia", nr. 8/1987);
  • Val Condurache - Bătaia cu flori ("Convorbiri literare", nr. 3/1988);
  • Cornel Regman, Nu numai despre critici. Ed. Cartea Românească, 1990;
  • Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Ed. Eminescu, 1993;
  • Marian Papahagi, Fragmente despre critică, Ed. Dacia, 1994;
  • Comei Moraru, Obsesia credibilității, Ed. Didactică și Pedagogică, 1996;
  • Ion Simuț, Critica de tranziție, Ed. Dacia, 1996.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ „Poeți și critici, în variantă postmodernă - Fundatia Romania Literara”. romlit.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ un gând pentru cis
  5. ^ „Să ne cunoaștem scriitorii: Al. Cistelecan”. jurnalul.ro. Accesat în . 
  6. ^ „Cei mai influenți creatori din cultura română - Agentia de carte”. agentiadecarte.ro. Accesat în . 
  7. ^ „Bogdan CRETU”. dntis.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ [1]
  9. ^ Trista realitate, 20 octombrie 2006, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013
  10. ^ Cinzeci de vodca, 22 februarie 2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  11. ^ O epopee comica, 4 aprilie 2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  12. ^ Marca inteligentei, 23 mai 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alexandru_Cistelecan&oldid=15508874