French
DeutschAndre Spitzer
| Andre Spitzer | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Timișoara, România |
| Decedat | (27 de ani)[1] Fürstenfeldbruck, Republica Federală Germania |
| Cauza decesului | omor (plagă împușcată[*]) |
| Cetățenie |  Israel |
| Religie | iudaism |
| Ocupație | scrimer[*] |
| Limbi vorbite | limba ebraică |
| Sport | scrimă |
| Titluri și realizări | |
| Jocuri olimpice | Jocurile Olimpice de vară din 1972 |
Modifică date / text  | |
Andre Spitzer, născut ca Andrei Spitzer, (n. 4 iulie 1945, Timișoara – d. 6 septembrie 1972, München) a fost un maestru de scrimă și antrenor al echipei de scrimă a Israelului, care a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1972. El a fost unul din cei 11 sportivi și antrenori care au fost luați ostatici și ulterior uciși de teroriști palestinieni în Masacrul de la München.
Copilărie și tinerețe[modificare | modificare sursă]
S-a născut pe 4 iulie 1945 în Timișoara, unde a început să practice scrima.[2] Tatăl său a murit când el avea unsprezece ani. În anul 1964 a emigrat împreună cu mama sa în Israel, unde și-a îndeplinit stagiul militar în aviație, apoi a absolvit Academia Națională pentru Sport, Institutul Wingate din Natania (Institutul Wingate) devenind profesor de scrimă și unul din cei mai apreciați antrenori de scrimă ai Institutului. În anul 1968 a fost trimis la Academia națională de scrimă din Haga-Olanda pentru un stagiu de perfecționare. Acolo s-a îndrăgostit de una din elevele sale, Ankie, care i-a devenit soție.[3] Reveniți în Israel, s-au stabilit la centrul olimpic de pregătire de la Biranit, în apropierea frontierei cu Libanul. În vara anului 1972 din această căsnicie s-a născut o fată, Anouk.[3]
La Jocurile Olimpice[modificare | modificare sursă]
La două săptămâni după nașterea fetiței Andrei Spitzer a plecat cu delegația israeliană la München, la Jocurile Olimpice de vară din 1972. În drum, soția sa a trecut prin Olanda, unde a lăsat fiica în grija părinților[3]. În timpul Jocurilor Olimpice a aflat că fiica sa era bolnavă, motiv pentru care a fost autorizat să se deplaseze în Olanda. După două zile a vrut să se întoarcă în Satul Olimpic de la München, unde a sosit la miezul nopții. La ora 04:10 opt teroriști palestinieni au intrat în Satul Olimpic și s-au îndreptat spre blocul în care era cazată delegația israeliană. Teroriștii i-au împușcat pe antrenorul de lupte Moshe Weinberg și pe halterofilul Yossef Romano, și au luat ostatici pe Spitzer și alți opt membri ai delegației sub amenințarea cu arme automate.[3] Au cerut să fie eliberați 234 de palestinieni aflați în închisorile din Israel, cerere refuzată de guvernul israelian care adoptă de regulă o atitudine intransigentă față de teroriști, necedând presiunii. După 20 de ore de negocieri, ostaticii și teroriștii au fost transportați la aeroportul militar Fürstenfeldbruck, cu promisiunea de a fi duși într-o țară arabă. Refuzând ajutorul forțelor de securitate israeliene, autoritățile germane a lansat o operațiune de salvare care a eșuat lamentabil, din lipsă de calificare. Toți ostaticii au fost uciși de teroriști cu arme de foc și grenade. Ulterior, în urma eșecului cu urmări catastrofale a forțelor de securitate germane, pe 26 septembrie 1972 a fost înființată unitatea antiteroristă GSG 9.
Ankie Spitzer, văduva atletului ucis, a luptat ca guvernul german să se declare vinovat de neglijență criminală (În acest punct, a avut succes: în 2003, familiile victimelor au acceptat suma de 3 milioane de Euro ca simbol al recunoașterii erorii) și pentru ca IOC (International Olympic Committee) să comemoreze victimele masacrului de la München în cadrul Jocurilor Olimpice, ceea ce IOC a refuzat să facă până astăzi.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Andre Spitzer, Find a Grave, accesat în
- ^ Gabriel Toth (). „Timișoara olimpică: Un bănățean, victimă a „Olimpiadei terorii"”. Druckeria.ro.
- ^ a b c d en Mitch Ginsburg (). „Ankie Spitzer's 40-year quest for Olympic justice”. The Times of Israel.
