Ara Pacis

Ara Pacis Augustae (latină : Altarul Păcii Maiestoase; prescurtarea comună este Ara Pacis) este un altar dedicat păcii, văzută ca o zeiță romană. A fost comandat de Senatul Roman pe 4 iulie, în anul 13 î.Hr., pentru a onora întoarcerea triumfală din Hispania și Galia a împăratului roman Augustus^[1], și a fost consacrat pe 30 ianuarie, în anul 9 î.Hr., de către Senatul Roman, pentru a celebra pacea stabilită în imperiu după victoriile lui Augustus.^[2] Altarul trebuia să fie o viziune a religiei civile romane. Căuta să înfățișeze pacea și prosperitatea fertilă care au rezultat din Pax Augusta („Pacea augustă”), cauzată de supremația militară a Imperiului Roman.

Semnificație[modificare | modificare sursă]

Altarul reflectă viziunea Augustiniană despre religia romană. Inscripțiile și figurinile accentuează și reprezintă în ambundență regimul lui Augustus, precum și importanța Păcii Romane în formarea unui sistem de valori politic, cultural și religios în Imperiu.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Monumentul reprezintă o îngrăditură din marmură în formă dreptunghiulară de 11,6 × 10,6 m, în centrul căruia este amplasat un altar sacrificial pe un soclu cu trepte. În pereții vestici și estici ai îngrăditurii există două treceri cu o lățime de 3,6 m, care asigură un trecere prin altar. Suprafețele interioare și exterioare ale gardului, precum și altarul în sine sunt decorate cu lucrări de sculptură cu figuri scoase în relief.

Note[modificare | modificare sursă]

^ „La întoarcerea mea din Spania și Galia, în timpul consulatelor lui Tiberius Nero și Publius Quintilius, după ce am reușit să rezolv problemele din acele provincii, senatul a hotărât ca un altar al Păcii Auguste să fie consacrat în apropiere de Campus Martius, în onoarea reîntoarcerii mele, și a ordonat ca magistrații, preoții și Virginele vestale să îndeplinească acolo un sacrificiu anual... Prin legi noi aprobate la propunerea mea, am adus înapoi mai multe practici ale strămoșilor noștri, care erau pe cale să dispară în timpurile noastre, și în mare parte am transmis eu însumi practici exemplare pentru ca posteritatea să le imită” (Faptele Divinului Augustus 2.2; 8.5.)
^ Crow, Charlotte (2006). „The Ara Pacis”. History Today. 56 (6): 5. |access-date= necesită |url= (ajutor); Samuel Ball Platner.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ara Pacis

[1] „La întoarcerea mea din Spania și Galia, în timpul consulatelor lui Tiberius Nero și Publius Quintilius, după ce am reușit să rezolv problemele din acele provincii, senatul a hotărât ca un altar al Păcii Auguste să fie consacrat în apropiere de Campus Martius, în onoarea reîntoarcerii mele, și a ordonat ca magistrații, preoții și Virginele vestale să îndeplinească acolo un sacrificiu anual... Prin legi noi aprobate la propunerea mea, am adus înapoi mai multe practici ale strămoșilor noștri, care erau pe cale să dispară în timpurile noastre, și în mare parte am transmis eu însumi practici exemplare pentru ca posteritatea să le imită” (Faptele Divinului Augustus 2.2; 8.5.)

[crow-2] Crow, Charlotte (2006). „The Ara Pacis”. History Today. 56 (6): 5. |access-date= necesită |url= (ajutor); Samuel Ball Platner.

[1]

[2]