Arhitectura neobarocă

Neobaroc este un termenul care se referă la creațiile artistice cu elemente și un aspect baroc, dar nu aparțin temporal perioadei barocului (secolul al XVII-lea). Arhitectura neobarocă (sau Second Empire în Franța și Wilhelminism în Germania), e un stil arhitectural al secolului al XIX-lea târziu.^[1] Elementele tradiției arhitecturale baroce au fost o parte esențială a curriculumului de la École des Beaux-Arts din Paris, școala preeminentă de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și sunt parte integrantă a arhitecturii Beaux-Arts pe care a generat-o.

Exemple notabile[modificare | modificare sursă]

• Palatul Akasaka (1899–1909), din Tokyo (Japonia)
• Palatul Alferaki (1848), din Taganrog (Rusia)
• Palatul Beloselsky-Belozersky (1747), din Sankt Petersburg (Rusia)
• Memorialul Ashton (1907–1909), din Lancaster (Anglia)
• Primăria din Belfast (1898–1906), din Belfast (Irlanda de Nord)
• Muzeul Bode (1904), din Berlin (Germania)
• Semperoper (1878), din Dresda (Germania)
• Burgtheater (1888), din Viena (Austria)
• Volkstheater (1889), din Viena
• Primăria din Cardiff (1897-1906), din Cardiff (Țara Galilor)
• Palatul Christiansborg (1907–1928), din Copenhaga (Danemarca)
• Teatrul Național din Cluj-Napoca (1904–1906), din Cluj-Napoca (România)
• Moscheea Ortaköy (1854–1856), din Istanbul (Turcia)
• Palatul Dolmabahçe (1843–1856), din Istanbul
• Teatrul Național din Oslo (1899), din Oslo (Norvegia)
• Opéra Garnier (cunoscută și ca Palais Garnier) (1861–1875), din Paris
• Conacul Rosecliff (1898–1902), din Newport (Rhode Island, SUA)
• Muzeul Regal pentru Africa Centrală (1905–1909), din Tervuren (Belgia)
• Universitatea din Sofia (1924–1934), din Sofia (Bulgaria)
• Galeria Națională de Artă a Bulgariei (fostul palat regal), din Sofia
• Galeria Națională de Artă Zachęta (1898–1900), din Varșovia (Polonia)
• Catedrala din Salta (1882), din Salta (Argentina)
• Baia termală Széchenyi (1913), din Budapesta (Ungaria)
• Palatul Wenckheim (1886–1889), din Budapesta
• Palatul Stefánia (1893–1895), din Budapesta
• Muzeul de Artă din Craiova (1900-1907)
• Gran Teatro de La Habana (1908–1915), din Havana (Cuba)
• Casa Oromolu (începutul secolului XX), din București

Există numeroase clădiri postmoderne construite într-un stil care s-ar putea numi „baroc” sau „neobaroc”, așa cum a fost caracterizată The Dancing House din Praga a arhitecților Vlado Milunić (ceh) și Frank Gehry (canadiano-american), care au descris-o ei înșiși ca fiind de factură a unui „nou baroc”. ^[2]

Arhitecți neobaroci[modificare | modificare sursă]

• Ferdinand Fellner junior (1847–1917) și Hermann Helmer (1849–1919)
• Arthur Meinig (1853–1904)
• Sir Edwin Lutyens (1869–1944)
• Membrii familiei armenești Balyan (secolul al XIX-lea)
• Charles Garnier (1825–1898)

Galerie[modificare | modificare sursă]

• 
  Port of Liverpool Building din Liverpool (Anglia), 1903-1907
• 
  Bloc în Berlin (Germania), 1889-1892
• 
  Palatul Wenckheim din Budapesta (Ungaria), 1886–1889
• 
  Casa Sager în Stockholm (Suedia), 1893
• 
  Clădire din Sibiu (Transilvania, România)
• 
  Fereastra unei case mici și foarte frumoase în București, aproape de Piața Romană
• 
  Ușă de lemn cu frontoane, a unei case din 1896, în Strasbourg (Franța). Chiar dacă e neobarocă, are multe elemente neoclasice
• 
  Ușă de lemn cu o fereastră rotundă deasupra ei, în Strasbourg
• 
  Intrările Direction régionale des Impôts de Strasbourg, fiecare ușă având un mascaron
• 
  Ușă dublă în Direction régionale des Impôts de Strasbourg

Vezi și[modificare | modificare sursă]

• Listă cu exemple de arhitectură barocă
• Listă de reședințe baroce
• Stilul Napoleon al III-lea
• Arhitectura edwardiană
• Wilhelminism

Referințe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Neo-baroc