Aurel Șelaru

Aurel Șelaru

Aurel Șelaru în 1960
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România
Cetățenie România[2] Modificați la Wikidata
Ocupațieciclist de performanță[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Înălțime178 cm[1]  Modificați la Wikidata
Greutate69 kg[1]  Modificați la Wikidata
Sportciclism rutier
Titluri și realizări
Jocuri olimpiceJocurile Olimpice de vară din 1960  Modificați la Wikidata

Aurel Șelaru (n. , București, România – d. [1]) a fost un ciclist român,[3][4] component al "generației de aur" a ciclismului românesc din anii 50-60.[5] A concurat pentru Dinamo București și pentru echipa națională a României, unde i-a avut colegi, printre alții, pe: Ion Cosma, Gabriel Moiceanu, Marcel Voinea, Ludovic Zanoni, Gheorghe Calcișcă, Walter Ziegler, Constantin Dumitrescu și bunul său prieten Dumitru Constantin.

A obținut 11 titluri naționale în probele de velodrom și șosea, fiind deținător al titlului de Maestru al Sportului.

Câștigător în clasamentul individual al Cursei Scânteii, al Cursei Cicliste a Regiunii Stalin și multiplu învingător de etapă în Turul României.

A participat la Olimpiada din 1960, de la Roma (Italia), unde a obținut locul 6 împreună cu națională României (din care au mai făcut parte: Ion Cosma, Gabriel Moiceanu și Ludovic Zanoni) în proba de contratimp pe echipe (100 km).[6]

S-a clasat pe podium, cu echipa națională a României, în Tururile Iugoslaviei și Egiptului. A participat cu echipa națională a României la Campionatele Mondiale și la Cursa Păcii.[7]

A câștigat cu echipa Dinamo: Turul României, Turul Ciclist al Regiunii Stalin, Cursa Munților, Cupa UCECOM etc.

A rămas în istorie ca singurul ciclist român care a câștigat o ediție a Cursei Prieteniei Româno-Bulgare (cursă pe etape București-Sofia, în 1957).

Palmares sportiv[8][modificare | modificare sursă]

1953[modificare | modificare sursă]

Își face debutul în ciclism la Dinamo București (echipă pentru care avea să concureze întreaga sa carieră), evoluând în probele de velodrom.

  • locul 1 în proba de urmărire pe echipe 4 km;
  • locul 2 în proba cu adițiune de puncte 30 km;
  • locul 3 în proba cu adițiune de puncte 12 km;

În acel an a stabilit multiple recorduri naționale în probele de velodrom:

  • 200m lansat (13.90s);
  • 500m lansat (36.70s), record corectat în același an la 35s;
  • 1000m lansat (1min19.20s);

Câștigător al Circuitului ciclist al Capitalei (cursă de șosea) la clasa biciclete de curse.

1954[modificare | modificare sursă]

  • două locuri 1 în cursa de semifond;
  • locul 1 în cursa australiană;
  • locul 1 în cursa cu adițiune de puncte (75 km);
  • locul 2 în cursa cu eliminare;
  • două locuri 2 în cursa de semifond (75 km);
  • locul 3 în cursa cu adițiune de puncte (75 km).

1955[modificare | modificare sursă]

  • vicecampion național de velodrom în proba de semifond;
  • vicecampion național de velodrom în proba cu adițiune de puncte;
  • locul 3 la campionatele naționale de velodrom în proba de urmărire pe echipe;
  • locul 5 la campionatele naționale în proba de 1000m cu start de pe loc;
  • locul 1 pe echipe în Ciclocrosul Cupa 16 Februarie (cursă pe șosea);
  • locul 3 în cursa ciclistă Constructorul (cursă pe șosea, 100 km).
  • locul 9 etapa I în Cursa Victoriei (cursă de șosea, pe etape);
  • locul 4 etapa a III-a în Cursa Victoriei;
  • locul 2 etapa a IV-a în Cursa Victoriei;
  • locul 7 la general, individual, și locul 4 la general, pe echipe, în Cursa Victoriei.

1956[modificare | modificare sursă]

  • locul 1 în etapa I din Cupa 7 Noiembrie;
  • locul 1 în etapa a II- a din Cupa 7 Noiembrie;
  • locul 1 la general, atât individual cât și pe echipe, în Cupa 7 Noiembrie;
  • locul 3 la general, individual, în Cursa Ciclistă a Orașului Stalin (cursă pe etape);
  • locul 1 etapa I Cupa Recoltei;
  • locul 5 la general, individual, și locul 1 la general, pe echipe, în Cupa Recoltei;
  • locul 1 în etapa I în Cursa Victoriei;
  • locul 2 în etapa a IV-a în Cursa Munților;
  • locul 3 în etapa a II-a în Cursa Scânteii;
  • locul 5 în cursa de ciclocros Sportul Popular (București).

1957[modificare | modificare sursă]

Obține titlul de Maestru al Sportului, depășind bariera celor 44 km/h medie orară în etapa a VI-a (Suef-ElGizeh) din Turul Egiptului.

  • vicecampion național la semifond, pe șosea;
  • locul 1 etapa I în Cursa Prieteniei Româno-Bulgare, București-Sofia (etapă cu sosire la Brăila);
  • locul 1 la general, individual, în Cursa Prieteniei Româno-Bulgare, București-Sofia;
  • locul 2 etapa a II-a în Circuitul Ciclist al Regiunii Stalin;
  • locul 2 etapa a III-a în Circuitul Ciclist al Regiunii Stalin;
  • locul 1 la general, atât la individual cât și pe echipe, în Circuitul Ciclist al Regiunii Stalin. Locul 2, la general, în clasamentul cățărătorilor;
  • locul 3 în Cupa 16 Februarie;
  • locul 2 etapa a XI-a din Turul Egiptului;
  • locul 17 la general, individual, și locul 4, la general, pe echipe, în Turul Egiptului;
  • locul 2 etapa a II-a în Cursa Victoriei;
  • locul 2 etapa a IV-a în Cursa Victoriei;
  • locul 3 etapa a II-a în Cursa Scânteii;
  • locul 10, la general, individual, în Cursa Munților (cursă cu participare internațională).

1958[modificare | modificare sursă]

Participă cu echipă națională a României la Cursa Păcii[9]

  • dublu campion național pe șosea;
  • locul 4 etapa a IV-a Turul Egiptului;[10]
  • locul 3 etapa a V-a în Turul Egiptului;
  • locul 4 etapa a VIII-a în Turul Egiptului;
  • locul 3 etapa a XI-a în Turul Egiptului;
  • locul 3 etapa a XIII-a în Turul Egiptului;
  • locul 9 la general, individual, și locul 3 la general, pe echipe, în Turul Egiptului;
  • locul 2 etapa a III-a în Cursa Munților;
  • locul 2 la general, individual, și locul 1 la general, pe echipe, în Cursa Munților;
  • locul 1 etapa I în Cursa Scânteii;
  • locul 3 la general, individual, în Cursa Scânteii;
  • locul 32, la general, individual, și locul 2, la general, pe echipe, în Turul Iugoslaviei;
  • locul 1 etapa a IV-a (Cluj-Sibiu) în Turul Republicii Populare Române;
  • locul 4 la general, individual, și locul 1 la general, pe echipe, în Turul RPR; locul 2 la general în clasamentul cățărătorilor și locul 5 la general, în clasamentul sprinterilor;
  • locul 3 în Cursa ciclistă de verificare RPR-RDG;
  • locul 1 etapa a IV-a Turul Ciclist al Regiunii Stalin;
  • locul 5 la general, individual, și locul 1 la general, pe echipe în Turul Ciclist al Regiunii Stalin;
  • locul 1 etapa a IV-a Cursa Munților;
  • locul 3 la general, atât individual cât și pe echipe, în Cursa Munților;
  • locul 6 etapa a VI-a din Turul Iugoslaviei;
  • locul 9 la general, individual, și locul 3 la general, pe echipe, în Turul Iugoslaviei.

1959[modificare | modificare sursă]

  • dublu campion național pe șosea;
  • campion național pe pistă în proba de urmărire pe echipe;
  • stabilește un nou record național la campionatele naționale pe pistă în proba de urmărire pe echipe (4m50.9s);
  • campion orășenesc (București) de ciclism pe velodrom;
  • locul 2 etapa I în Turul RPR;
  • locul 4 etapa a II-a în Turul RPR;
  • locul 7 la general, individual, și locul 1 la general, pe echipe, în Turul RPR;
  • locul 1 în cursa de fond de o zi București-Câmpina;
  • locul 1 etapa I Cupa Consiliului Raional UCFS I.V. Stalin.

1960[modificare | modificare sursă]

  • dublu campion național pe șosea, individual și pe echipe;
  • locul 6 în proba pe echipe (100 km contracronometru) la Olimpiada de la Roma (Italia);[11]
  • locul 3 la general, individual, în Cupa FRC;
  • locul 4 la general, individual, și locul 1 la general, pe echipe, în Cupa UCECOM.

1961[modificare | modificare sursă]

  • campion național pe șosea;
  • locul 1 etapa I în Cursa Scânteii;
  • locul 1 la general, individual, în Cursa Scânteii;
  • locul 1 etapă cu sosire la Arad în Turul RPR;
  • locul 7 la general, individual, în Turul RPR.

1962[modificare | modificare sursă]

  • campion național pe șosea;
  • locul 38 în cursa individuală la Campionatele Mondiale de la Salo (Italia);
  • locul 7, pe echipe, la Campionatele Mondiale de la Salo (Italia);
  • locul 9 etapa a III-a în Cursa Păcii;
  • locul 6 la general, pe echipe, cu naționala României, în Cursa Păcii.[12]

1963[modificare | modificare sursă]

  • campion național pe șosea;
  • vicecampion național pe șosea.

1964[modificare | modificare sursă]

  • campion național pe șosea.

Alte rezultate notabile[modificare | modificare sursă]

  • câștigător al Cupei Dinamo;
  • câștigător al Criteriului Voința;
  • câștigător al Cupei Primăverii.

Referințe[modificare | modificare sursă]

[13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]

  1. ^ a b c d e f g Olympedia 
  2. ^ Sports-Reference.com, accesat în  
  3. ^ [1]
  4. ^ [2]
  5. ^ [3]
  6. ^ Aurel Selaru - Comitetul Olimpic si Sportiv Roman, www.cosr.ro 
  7. ^ Friedensfahrt Starterliste 1962, friedensfahrt-info.de 
  8. ^ Conform arhivei personale Aurel Șelaru
  9. ^ Friedensfahrt Starterliste 1958, friedensfahrt-info.de 
  10. ^ Aurel Șelaru – Muzeul ciclismului românesc 
  11. ^ Aurel Selaru - Comitetul Olimpic si Sportiv Roman, www.cosr.ro 
  12. ^ Friedensfahrt Starterliste 1962, friedensfahrt-info.de 
  13. ^ București, www.cyclingarchives.com
  14. ^ [4], www.museociclismo.it
  15. ^ [5], books.google.ro
  16. ^ [6], www.csdinamo.eu
  17. ^ Arhiva personală Aurel Șelaru
  18. ^ [7], muzeuciclism.ro
  19. ^ [8],friedensfahrt-info.de

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Aurel Șelaru la Wikimedia Commons