Basidiomycota

Basidiomycota
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnFungi
SubregnDikarya
Diviziune
Basidiomycota[1][2]
de Bary, 1866

Încrengătura Basidiomycota (ciuperci adevărate sau bazidiomicete) este una dintre cele mai mari din regnul Fungi și cuprinde cele mai avansate specii din punct de vedere evolutiv din acest domeniu. Acești bureți au miceliu pluricelular cu hife binucleate. Ei pot fi simbionți micoriza, paraziți sau saprofiți.

Caracteristici generale[modificare | modificare sursă]

Bazidiomicetele sunt ciuperci cu hife separate. Pe miceliu se formează corpul de fructificare. Aceasta se compune din pălărie și picior constituite din hife ce aderă strâns una cu alta. La unele specii partea inferioară a pălăriei constă din nenumărate tuburi (ciuperci tubulare), la altele din lame (ciuperci lamelare). Au un rol important la alimentație, exista atât comestibile, necomestibile cât și otrăvitoare.

Nutriție[modificare | modificare sursă]

Nutriția bazidiomicetelor este heterotrofă, mai exact saprofită și parazită sau acționând ca simbionți micoriza.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Ciupercile se reproduc prin miceliu sau spori.

Sistematică[modificare | modificare sursă]

După Bruno Cetto și Linus Zeitlmayr, diviziunea Basidiomycota este împărțită în ordini care conțin mai multe familii și ele subîmpărțite în grupuri (selecție):[3][4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A higher level classification of all living organisms[*][[A higher level classification of all living organisms (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ High-level classification of the Fungi and a tool for evolutionary ecological analyses[*][[High-level classification of the Fungi and a tool for evolutionary ecological analyses (articol științific)|​]], p. 153  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 34-45 ISBN 3-405-11774-7
  4. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 31-43, ISBN 3-426-00312-0
  5. ^ Genul Psathyrella
  6. ^ P. F. Cannon, P. M. Kirk