Cadență (muzică)

Cadența indică sfârșitul unei fraze muzicale.

În analogie cu punctuația, cadențele au o finalitate mai accentuată (punct) sau nu (virgulă). Ele reprezintă un factor important in unitatea și claritatea unei compoziții.

Cadența în perioada renascentistă și barocă[modificare | modificare sursă]

O voce[modificare | modificare sursă]

Modul unei compoziții contrapuntale este clarificat de notele inițiale și cadențe.


Mod	Nota initiala	Cadente frecvente
Dorian	Re, La	Re, La, Fa
Phrygian	Mi, La, Si	Mi, La, Sol
Lydian	Fa, Do	Fa, Do
Mixolydian	Sol, Re	Sol, Re, Do
Aeolian	La, Mi	La, Re, Do
Ionian	Do, Sol	Do, Sol, La

Mai multe voci[modificare | modificare sursă]

"Clausula vera" este o cadență la unison sau cu note separate de o octavă in contrapunctul pe 2 voci.

Odată cu descoperirea posibilitaților progresiilor armonice, în contrapunct apar cadențe care vor fi folosite extensiv in perioadele clasică si romantică.

Cadența in perioada clasică si romantică[modificare | modificare sursă]

In perioadele clasică si romantică cadențele clarifică o gama muzicala.

Cadența autentică, V - I, are finalitatea cea mai accentuată.

Semicadența este o cadență care se termină în V, de exemplu II - V.

Cadența plagală, IV - I, apare frecvent după o cadenta autentică.

Cadența evitată prezintă un contrast cu formula V - I, de exemplu V - VI.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

C. Smith "A manual of sixteenth-century contrapuntal style", U. of Delaware Press, 1989.

W. Piston "Harmony", editia a 4-a, W. W. Norton and Co., 1978.