Calea ferată Arad–Alba Iulia

Arad–Alba Iulia
Gara Alba Iulia
Gara Alba Iulia
Hartă cu Calea ferată Arad–Alba Iulia
Hartă cu Calea ferată Arad–Alba Iulia
Magistrala:CFR: 200, 200A
Lungime:211,07 km
Ecartament:1435 mm
STR
de la Szolnok
ABZg+l
de la Brad
ABZg+r
de la Szeged
BHF
629,79 Arad
ABZgr
spre Timișoara
HST
622,92 Glogovăț
HST
616,30 Cicir
HST
608,66 Ghioroc
HST
605,21 Păuliș hc.
HST
602,19 Păuliș
ABZg+r
de la Timișoara
BHF
595,32 Radna
HST
586,66 Milova
HST
582,91 Corfeni (Odvoș)
HST
579,46 Conop
HST
574,88 Nadăș
HST
569,64 Bârzava
HST
566,32 Căpruța
HST
562,88 Bătuța
HST
557,98 Valea Mureșului
HST
554,18 Vărădia
HST
551,65 Vărădia hc.
BHF
545,62 Săvârșin
HST
538,20 Toc
HST
535,50 Ilteu
HST
531,50 Petriș pe Mureș
HST
527,64 Zam
HST
519,18 Burjuc
HST
515,08 Câmpuri-Surduc
HST
510,79 Gurasada
ABZg+r
spre Lugoj
BHF
505,23 Ilia
HST
500,72 Bretea Mureșană
HST
495,38 Brănișca
hKRZWae
Mureș
HST
492,13 Vețel
HST
490 Mintia hc.
HST
488,06 Mintia
ABZgl+xl
spre Brad
BHF
481,61 Deva
HST
475,67 Șăulești
BS2+l BS2c4
KRZu STR+r
de la Hunedoara
BS2l BS2r
BHF
472,24 Simeria
ABZgr+r
spre Petroșani
hKRZWae
Strei
HST
469,06 Simeria Veche
HST
465,02 Turdaș
HST
459,24 Pricaz
BHF
455,89 Orăștie
HST
451,88 Geoagiu
HST
449,30 Aurel Vlaicu
ABZg+r
de la Cugir
BHF
443,57 Șibot
HST
440,70 Balomiru de Câmp
HST
436,90 Tărtăria
HST
433,79 Blandiana
BHF
428,60 Vințu de Jos
ABZgr+xr
spre Sibiu
eHST
424,39 Lancrăm
hKRZWae
Mureș
BHF
418,73 Alba Iulia
STR
spre Târgu Mureș

Calea ferată Arad–Alba Iulia este o cale ferată principală în România. Ea traversează valea Mureșului din estul Câmpiei Panonice până în vestul Transilvaniei.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Gara din Simeria în 1870

Această cale ferată a fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei habsburgice). În Ungaria, căile ferate din Transilvania au fost construite mai târziu, în principal din cauză că regiunea era depărtată de capitală, dar și a faptului că erau condiții mai grele de teren decât în Ungaria Centrală.

În 1858 a fost construită calea ferată Szolnok–Arad, care a făcut ca Aradul să fie primul oraș de pe teritoriul actual al României care a fost conectat la rețeaua feroviară.

Problemele financiare au întârziat cu câțiva ani începerea construcției acestui traseu, care trebuia să fie prima cale ferată spre Transilvania. În cele din urmă compania privată „Erste Siebenbürger Eisenbahn“ (în română Prima cale ferată din Transilvania) a primit de la guvernul ungar concesiunea pentru construirea căii ferate de la Arad la Alba Iulia și a început lucrările în 1867.[1] La 22 decembrie 1868 linia a putut fi pusă în circulație.[2] Calea ferată Arad–Alba Iulia a fost inițial exploatată de companii private, contractul fiind preluat în anul 1884 de către compania feroviară maghiară de stat MÁV.[3] În acele vremuri, un tren de persoane parcurgea cei 211 km ai traseului în 7 ore și jumătate.[4]

La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR.

Situație actuală[modificare | modificare sursă]

Gara din Deva

Calea ferată Arad–Alba Iulia este electrificată și cu linie dublă continuă. Ea este încă una dintre cele mai importante și circulate legături feroviare ale țării. Pe acest traseu circulă zilnic mai multe trenuri accelerate și personale. Această cale ferată este importantă și pentru transportul de mărfuri între România și țările din Europa Centrală de Vest.

Profilul la înălțime al căii ferate

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Kurze Geschichte Siebenbürgens pe situl mek.niif.hu, accesat la 2 aprilie 2009
  2. ^ Brockhaus' Konversationslexikon. F. A. Brockhaus in Leipzig, Berlin und Wien, 14. Auflage, 1894–1896; p. 946
  3. ^ Freiherr von Röll: Enzyklopädie des Eisenbahnwesens, Band 9. Berlin, Wien, 1921; p. 50–51
  4. ^ Verhandlungen und Mitteilungen des siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt. Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften in Hermannstadt. Hermannstadt, 1884; p. 10

Legături externe[modificare | modificare sursă]