Camil Marinescu

Camil Marinescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (COVID-19) Modificați la Wikidata
Cetățenie România[3] Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică clasică  Modificați la Wikidata

Camil Marinescu (n. , București, România – d. [2]) a fost un dirijor român.

De la vârsta de nouă ani a învățat să cânte la fagot. A studiat apoi la Academia de Muzică din București fagotul, compoziție, orchestrație și cor. Dirijatul l-a studiat cu Constantin Bugeanu, Mihai Bredicianu și Cristian Mandeal. În Franța a studiat la Pierre Dervaux. A fost distins cu premiul Ionel Perlea.

În 1991 Camil Marinescu devine dirijor permanent al operei din București. În același timp a fost numit în 1993 dirijor la Filarmonica de Stat din Iași. A fost de asemenea invitat să conducă numeroase orchestre și case de operă din țară și străinătate.

Repertoriul lui Camil Marinescu a cuprins piese simfonice, opere și balete din repertoriul clasic-romantic și o mare parte din piesele importante ale secolului al XX-lea. Din 2003, pentru trei stagiuni, a fost dirijor permanent invitat al Berliner Sinfonie Orchester, Germania. Începând cu 2002, Camil Marinescu a fost rezident în Japonia, activitatea sa internaţională bucurându-se de succes în numeroase turnee în SUA, Canada, Franţa, Austria, Spania, Italia, Mexic, Elveţia, Rusia, Australia, China, Marea Britanie, Israel.

Dirijând atât repertoriul de teatru liric, cât şi repertoriul simfonic, a fost invitat să conducă Minneapolis Opera House din Minnesota (SUA), orchestra OSM din Montreal, Westdeutscher Rundfunk - Koln, Komische Oper din Berlin, Mitteldeutscher Rundfunk din Leipzig. Cu unele dintre aceste ansambluri a realizat înregistrări de referinţă: opere simfonice complete de George Enescu, lucrări de Janacek, Stravinski, Bruckner, Mozart, Schubert, Beethoven, Debussy, Richard Strauss şi Ravel. În Japonia a fost prezent pe scene din Tokio, Kyoto şi Osaka. Cu o mare diversitate în abordarea repertoriului - de la Gesualdo da Venosa la opere de Puccini şi Richard Strauss, la muzică simfonică contemporană şi muzică de film şi de jazz - dirijorul include în concertele sale muzica românească, contribuind la cunoaşterea muzicii noastre pretutindeni în lume.

Camil Marinescu a desfăşurat şi o activitate pedagogică susţinută, ce include cursuri de dirijat la Universitatea din Osaka şi cursuri de estetică şi filosofie a culturii la Universitatea din Kyoto.

De asemenea, a conferenţiat pe teme de analiză muzicală şi interpretare la universităţi din Franţa, Spania, Portugalia, Germania şi SUA.(sursa:Digi24Tv)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dirijorul Camil Marinescu a murit după „o lupta de trei săptămâni cu virusul Covid-19” 
  2. ^ a b Dirijorul Camil Marinescu a murit la 55 de ani, după ce a fost diagnosticat cu COVID-19, Pro TV, , accesat în  
  3. ^ BnF catalogue général, accesat în