Campionatul Mondial de Fotbal 2014

Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Copa do Mundo da FIFA Brasil 2014
Detalii
Țara gazdăBrazilia Brazilia
Perioada12 iunie-13 iulie 2014
Echipe32 (din 5 confederații)
Stadioane12 (în 12 orașe gazdă)
Televizări România:
TVR1, TVR2, TVR HD[1]
 Republica Moldova:
Moldova 1, TVR1
Poziții finale
Campioană Germania (Al 4-lea titlu)
Locul doi Argentina
Locul trei Țările de Jos
Locul patru Brazilia
Statistici
Meciuri jucate64
Goluri marcate 171 (2.67 per meci)
Asistență3.429.873 (53.592 pe meci)
Golgheter(i)Columbia James Rodríguez (6 goluri)
Cel mai bun jucătorArgentina Lionel Messi
Cel mai bun tânăr jucătorFranța Paul Pogba
Cel mai bun portarGermania Manuel Neuer
2010
2018

Campionatul Mondial de Fotbal 2014 a fost cea de-a 20-a ediție a Campionatului Mondial de Fotbal, care a avut loc în Brazilia, între 12 iunie și 13 iulie 2014 (32 de zile).[2]

Echipele naționale a 31 de țări au trecut prin campania de calificare care a început în iunie 2011 pentru a participa alături de Brazilia la turneul final. Un total de 64 de meciuri s-au jucat în 12 orașe din Brazilia. Pentru prima oară la un Campionat Mondial, arbitrii au fost ajutați de tehnologia golului de pe linie, precum și de spuma care dispare, pentru loviturile libere.[3]

Aceasta este a doua oară când Brazilia a găzduit acest eveniment, prima ediție găzduită de această țară având loc în 1950. Brazilia a devenit cea de-a cincea țară care a găzduit pentru a doua oară Campionatul Mondial de Fotbal, după Mexic, Italia, Franța și Germania. A fost pentru prima dată când Campionatul Mondial a fost ținut în America de Sud după Campionatul Mondial de Fotbal din 1978 din Argentina, și al cincilea la general. De asemenea, a fost pentru prima dată când două Campionate Mondiale consecutive sunt ținute în afara Europei și prima dată când două Campionate Mondiale consecutive sunt ținute în Emisfera sudică (Campionatul Mondial de Fotbal din 2010 s-a desfășurat în Africa de Sud).

Toate campioanele mondiale din istoria turneului au fost prezente la acest Campionat Mondial – Argentina, Anglia, Brazilia, Franța, Germania, Italia, Spania și Uruguay – s-au calificat pentru acest turneu. Campioana en-titre, Spania, a fost eliminată în faza grupelor, la fel ca Anglia și Italia. Uruguay a fost eliminată în optimile de finală, iar Franța în sferturi. Gazda, Brazilia, a fost eliminată în semifinale, ceea ce a însemnat că titlul s-a decis între cele două foste campioane, Argentina și Germania. Toate cele șapte turnee susținute anterior în America (patru în America de Sud și trei în America de Nord) au fost câștigate de echipele din America de Sud.[4]

Ca și campioni, Germania s-a calificat pentru Cupa Confederațiilor FIFA 2017. Pe timpul acestui Campionat Mondial, festivitățile dedicate fanilor au primit peste 5 milioane de oameni, iar Brazilia a primit peste 1 milion de străini, aceștia făcând parte din peste 202 de țări.[5]

Alegerea gazdei

[modificare | modificare sursă]
Sepp Blatter anunțând Brazilia ca gazdă a Campionatului Mondial de Fotbal 2014.

Pe 7 martie 2003, FIFA a anunțat că turneul va avea loc în America de Sud pentru prima dată după ce Argentina l-a organizat în 1978, conform politicii sale de a da dreptul de organizare a turneului prin rotație diferitor confederații continentale.[6][7] Pe 3 iunie 2003, Confederația Sud-americană de Fotbal CONMEBOL a anunțat inițial că Argentina, Brazilia și Columbia doresc să organizeze turneul final,[8] însă pe 17 martie 2004, asociațiile CONMEBOL au votat în unanimitate ca Brazilia să fie singura candidată.[9]

Între timp, Columbia a decis că ea își va înainta propria candidatură,[10] pe care și-a declarat-o formal în decembrie 2006.[11] Cu o săptămână înainte, Brazilia, de asemenea, își anunțase formal intenția.[12]

Totuși, Columbia și-a retras oficial candidatura în aprilie 2007, lăsând Brazilia ca singura candidată.[13] Pe 30 octombrie 2007, FIFA a confirmat oficial că Brazilia va găzdui evenimentul.[14]

Mingea oficială

[modificare | modificare sursă]

Mingea oficială a Campionatului Mondial de Fotbal 2014 a fost Adidas Brazuca.[15][16][17][18] A fost realizată de compania Adidas, o parteneră FIFA și furnizorul de mingi oficiale pentru Campionatul Mondial de Fotbal încă din 1970.[15][16][17] Adidas a creat un design diferit față de Jabulani, mingea folosită la Campionatul Mondial de Fotbal 2010. Această minge a crescut în consistență și în aerodinamică față de predecesoarea acesteia. Procesul de fabricare a durat peste 2 ani, până când mingea a îndeplinit condițiile impuse de FIFA. Brazuca a fost confecționată de Forward Sports, companie cu sediul în Sialkot, Pakistan.[19][20] Brazuca este o versiune actualizată a modelului Tango 12, mingea oficială a Campionatului European de Fotbal 2012. Conform specificațiilor oficiale, Brazuca are un procent de absorbție al apei de 0,2 %, cântărește 437 de grame și are o circumferință de 69 de cm (modelul aprobat de FIFA poate fi între 68,5–69,5 de cm). Mingea este alcătuită din trei elemente: camera, scheletul și structura externă formată din șase bucăți identice lipite termic.[21]

Alocarea locurilor pentru turneul final s-a efectuat pe 3 martie 2011 prin distribuirea neschimbată față de ediția precedentă a celor 31 de locuri determinate prin procesul de calificare.[22]

Tragerea la sorți pentru calificări a avut loc la Marina da Glória, în Rio de Janeiro, pe 30 iulie 2011.[23][24] Ca echipă gazdă, Brazilia s-a calificat automat la turneul final.

Două sute trei din cele 208 echipe naționale de fotbal afiliate FIFA la moment, au participat în faza calificărilor, care a început pe 15 iunie 2011 și s-a terminat pe 20 noiembrie 2013. 24 din cele 32 de echipe calificate la turneul final au fost prezente și la ediția precedentă, iar unica debutantă este Bosnia și Herțegovina, care s-a calificat pentru prima dată ca țară independentă.[25] Columbia s-a calificat la Campionatul Mondial după 16 ani de absență, în timp ce Rusia și Belgia după 12 ani de absență; Croația, Ecuador, Costa Rica și Iran s-au întors după ce au lipsit doar odată de la un turneu final. Cea mai bine clasată echipă absentă la turneu, conform clasamentului FIFA pe națiuni va fi Ucraina,[26] în timp ce regiunea OFC nu va avea reprezentanți la turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal pentru prima dată de la ediția din 2002.

Echipe calificate

[modificare | modificare sursă]

Următoarele 32 de echipe s-au calificat pentru turneul final. În paranteze sunt afișate poziția echipelor în clasamentul mondial din luna octombrie 2013, conform căreia se va face tragerea la sorți.[27]

Optsprezece orașe au fost prezentate ca fiind candidate pentru găzduirea Campionatului Mondial: Belém, Belo Horizonte, Brasília, Campo Grande, Cuiabá, Curitiba, Florianópolis, Fortaleza, Goiânia, Maceió, Manaus, Natal, Porto Alegre, Recife, Rio Branco, Rio de Janeiro, Salvador și São Paulo.[28]

În decembrie 2008 s-a ajuns la comun acord ca 12 orașe să găzduiască turneul,[29] iar pe 31 mai 2009 au fost anunțate orașele selectate.[30]

Rio de Janeiro, RJ Brasília, DF São Paulo, SP Fortaleza, CE
Estádio do Maracanã Estádio Nacional Mané Garrincha[31] Arena Corinthians Estádio Castelão

22°54′43.8″S 43°13′48.59″V (Estádio do Maracanã) / 22.912167°S 43.2301639°V

15°47′0.6″S 47°53′56.99″V (Estádio Nacional Mané Garrincha) / 15.783500°S 47.8991639°V

23°32′43.91″S 46°28′24.14″V (Arena de São Paulo) / 23.5455306°S 46.4733722°V

3°48′26.16″S 38°31′20.93″V (Estádio Castelão) / 3.8072667°S 38.5224806°V

Capacitate: 76.935[32]

(renovat)

Capacitate: 70.042[33]

(stadion nou)

Capacitate: 68.000
(stadion nou)[34]
Capacitate: 64.846[35]

(renovat)

Belo Horizonte, MG Porto Alegre, RS
Estádio Mineirão Estádio Beira-Rio

19°51′57″S 43°58′15″V (Estádio Mineirão) / 19.86583°S 43.97083°V

30°3′56.21″S 51°14′9.91″V (Estádio Beira-Rio) / 30.0656139°S 51.2360861°V

Capacitate: 62.547

(renovat)

Capacitate: 51.300[36]
(renovat)[37]
Salvador, BA Recife, PE
Arena Fonte Nova Arena Pernambuco

12°58′43″S 38°30′15″V (Arena Fonte Nova) / 12.97861°S 38.50417°V

8°2′24″S 35°0′29″V (Arena Pernambuco) / 8.04000°S 35.00806°V

Capacitate: 56.000[38]

(renovat)

Capacitate: 46.154

(stadion nou)

Cuiabá, MT Manaus, AM Natal, RN Curitiba, PR
Arena Pantanal Arena Amazônia Arena das Dunas Arena da Baixada

15°36′11″S 56°7′14″V (Arena Pantanal) / 15.60306°S 56.12056°V

3°4′59″S 60°1′41″V (Arena Amazônia) / 3.08306°S 60.02806°V

5°49′44.18″S 35°12′49.91″V (Arena das Dunas) / 5.8289389°S 35.2138639°V

25°26′54″S 49°16′37″V (Arena da Baixada) / 25.44833°S 49.27694°V

Capacitate: 42.968
(stadion nou)
[34]
Capacitate: 42.374
(stadion nou)
[34]
Capacitate: 42.086
(stadion nou)
Capacitate: 43.981[39]
(renovat)
[34]

Tragerea la sorți

[modificare | modificare sursă]

Cele 32 de echipe participante urmau să fie împărțite în opt grupe ale fazei grupelor. În prealabil, echipele au fost repartizate în patru urne, cu 7 cele mai bine clasate echipe din lume și echipa gazdă Brazilia, fiind puse în prima urnă valorică.[40] Ca și la precedentele ediții, FIFA a creat grupele cu o separare geografică maxim posibilă, și prin urmare echipele necotate au fost repartizate în urne pe considerente geografice.[41][42]

Urna 1 (capi de serie) Urna 2 (Africa & America de Sud) Urna 3 (Asia & America de Nord) Urna 4 (Europa)

 Brazilia (gazdă)
 Argentina
 Columbia
 Uruguay
 Belgia
 Germania
 Spania
  Elveția

 Algeria
 Camerun
 Coasta de Fildeș
 Ghana
 Nigeria
 Chile
 Ecuador

 Australia
 Japonia
 Iran
 Coreea de Sud
 Costa Rica
 Honduras
 Mexic
 Statele Unite ale Americii

 Bosnia și Herțegovina
 Croația
 Anglia
 Franța
 Grecia
 Italia (mutată în urna 2)
 Țările de Jos
 Portugalia
 Rusia

Tragerea la sorți pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2014 a avut loc în Mata de São João, în Bahia, pe 6 decembrie 2013.[43] Ceremonia a fost prezentată de Secretarul General FIFA, Jérôme Valcke, și brazilianca Fernanda Lima, bilele fiind extrase de foști jucători ce au reprezentat ultimile 8 campioane mondiale: Cafu, Fabio Cannavaro, Alcides Ghiggia, Fernando Hierro, Geoff Hurst, Mario Kempes, Lothar Matthäus și Zinedine Zidane.[44] În cadrul tragerii la sorți, au fost aplicate proceduri adiționale din cauza numărului inegal de echipe din cele 4 urne geografice, și prin urmare, în mod aleatoriu, o echipă europeană din urna 4 a fost mutată în urna 2.[45][46] Echipele din aceeași confederație nu au putut fi extrase împreună în grupă, cu excepția membrelor UEFA, care puteau nimeri maximum câte două împreună.[41][47]

Arena Amazônia din Manaus
Arena das Dunas din Natal
Estádio Beira-Rio din Porto Alegre
Arena Fonte Nova din Salvador
Estádio Nacional din Brasília
Maracanã din Rio de Janeiro
Arena Pernambuco din Recife
Arena Castelão din Fortaleza

În martie 2013, FIFA a publicat o listă de 52 potențiali arbitri, fiecare din ei grupat cu câte doi arbitri asistenți, din toate cele 6 confederații de fotbal.[48] Pe 14 ianuarie 2014, Comitetul de Arbitri FIFA a desemnat 25 de trio-uri de arbitri și 8 duo-uri de ajutor, reprezentând 43 de țări diferite.[49][50]

Confederația Arbitru Asistenți
AFC Ravshan Irmatov (Uzbekistan) Abdukhamidullo Rasulov (Uzbekistan)
Bahadyr Kochkarov (Kîrgîzstan)
Yuichi Nishimura (Japonia) Toru Sagara (Japonia)
Toshiyuki Nagi (Japonia)
Nawaf Shukralla (Bahrain) Yaser Tulefat (Bahrain)
Ebrahim Saleh (Bahrain)
Ben Williams (Australia) Matthew Cream (Australia)
Hakan Anaz (Australia)
CAF Noumandiez Doué (Coasta de Fildeș) Songuifolo Yeo (Coasta de Fildeș)
Jean-Claude Birumushahu (Burundi)
Bakary Gassama (Gambia) Evarist Menkouande (Camerun)
Félicien Kabanda (Rwanda)
Djamel Haimoudi (Algeria) Abdelhalk Etchiali (Algeria)
Redouane Achik (Maroc)
CONCACAF Joel Aguilar (El Salvador) William Torres (El Salvador)
Juan Zumba (El Salvador)
Mark Geiger (SUA) Mark Hurd (SUA)
Joe Fletcher (Canada)
Marco Rodríguez (Mexic) Marvin Torrentera (Mexic)
Marcos Quintero (Mexic)
CONMEBOL Néstor Pitana (Argentina) Hernán Maidana (Argentina)
Juan Pablo Belatti (Argentina)
Sandro Ricci (Brazilia) Emerson De Carvalho (Brazilia)
Marcelo Van Gasse (Brazilia)
Enrique Osses (Chile) Carlos Astroza (Chile)
Sergio Román (Chile)
Wilmar Roldán (Columbia) Humberto Clavijo (Columbia)
Eduardo Díaz (Columbia)
Carlos Vera (Ecuador) Christian Lescano (Ecuador)
Byron Romero (Ecuador)
OFC Peter O'Leary (Noua Zeelandă) Jan-Hendrik Hintz (Noua Zeelandă)
UEFA Felix Brych (Germania) Stefan Lupp (Germania)
Mark Borsch (Germania)
Cüneyt Çakır (Turcia) Bahattin Duran (Turcia)
Tarık Ongun (Turcia)
Jonas Eriksson (Suedia) Mathias Clasenius (Suedia)
Daniel Wärnmark (Suedia)
Björn Kuipers (Olanda) Sander van Roekel (Olanda)
Erwin Zeinstra (Olanda)
Milorad Mažić (Serbia) Milovan Ristić (Serbia)
Dalibor Djurdjević (Serbia)
Pedro Proença (Portugalia) Bertino Miranda (Portugalia)
Tiago Trigo (Portugalia)
Nicola Rizzoli (Italia) Renato Faverani (Italia)
Andrea Stefani (Italia)
Carlos Velasco Carballo (Spania) Roberto Alonso Fernández (Spania)
Juan Carlos Yuste Jiménez (Spania)
Howard Webb (Anglia) Mike Mullarkey (Anglia)
Darren Cann (Anglia)
Confederația Arbitru Asistenți
AFC Alireza Faghani (Iran) Hassan Kamranifar (Iran)
CAF Néant Alioum (Camerun) Djibril Camara (Senegal)
Daniel Bennett (Africa de Sud) Aden Marwa (Kenya)
CONCACAF Roberto Moreno (Panama) Eric Boria (Statele Unite)
Walter López (Guatemala) Leonel Leal (Costa Rica)
CONMEBOL Víctor Hugo Carrillo (Peru) Rodney Aquino (Paraguay)
OFC Norbert Hauata (Tahiti) Mark Rule (Noua Zeelandă)
UEFA Svein Oddvar Moen (Norvegia) Kim Haglund (Norvegia)
Arena das Dunas noaptea în Natal

Ca și la ediția din 2010, fiecare lot al echipelor de la Campionatul Mondial din 2014 a constat din 23 de jucători (3 dintre aceștia trebuie să fie portari). Fiecare țară participantă a trebuit să-și confirme lotul final de 23 de jucători cel târziu cu 10 zile înainte de startul competiției.

Echipelor li s-a permis să facă înlocuiri ulterioare în cazul unor traume serioase, în orice timp până la 24 de ore înainte de primul lor meci din competiție.[51]

Disciplină și supendări

[modificare | modificare sursă]

Următorii jucători au fost suspendați pentru primul meci al echipelor lor, din cauza încălcările comise în meciurile de calificare.

Sub rezerva hotărârii disciplinare a FIFA, suspendarea putea fi extinsă pentru mai mult de un meci.[52]

Noi tehnologii au fost introduse la Cupa Mondială pentru prima oară, precum tehnologia golului de pe linie și spuma care dispare.

Pentru prima oară la o Cupă Mondială, arbitrii asistenți au fost ajutați de tehnologia golului de pe linie.[58] Aceasta este a patra competiție FIFA în care s-a folosit această tehnologie, după Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 2012, Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 2013 și Cupa Confederațiilor FIFA 2013. Compania germană GoalControl a fost selectată ca furnizor pentru această tehnologie.[59] Prima lui utilizare a fost în meciul dintre Franța și Honduras, acolo unde s-a descoperit că portarul hondurian a înscris un autogol.[60]

Ca urmare a succeselor anterioare, FIFA a aprobat folosirea spumei la acest Campionat Mondial. Această spumă, care dispare în câteva minute de la aplicare, poate fi folosită pentru a marca linia unde jucătorii din echipa care se apără trebuie să se poziționeze pentru a sta la zid, dar și pentru a marca locul de unde se va executa lovitura liberă.[61]

Pauzele de răcorire

[modificare | modificare sursă]

Din cauza climei braziliene, în special a orașelor din nordul Braziliei, au fost introduse "pauzele de răcorire".[62] Pauzele puteau avea loc la 30 de minute după începerea primei reprize sau a reprizei secunde, la discreția arbitrului, dacă temperatura trecea de 32 °C.

Prima pauză de acest fel a avut loc în minutul 32 al meciului din optimi dintre Olanda și Mexic, atunci când temperatura era de 32 °C și umiditatea de 68 %.

Pașaportul biologic a fost introdus la un Campionat Mondial pentru prima oară în 2014. Mostrele de sânge și de urină au fost analizate la fiecare meci de specialiștii laboratorului elvețian de anti-doping.[63] FIFA a declarat că 91,5 % dintre jucători au fost testați pentru dopaj, dar niciunul dintre ei nu a ieșit pozitiv.[64] Cu toate acestea, FIFA a fost contestată pentru metodele de a gasi jucătorii dopați.[65][66]

Programul meciurilor a fost anunțat la sediul FIFA din Zürich pe 20 octombrie 2011,[67] orele de început fiind confirmate pe 27 septembrie 2012.[68] După tragerea la sorți finală, orele de început pentru 7 meciuri au fost ajustate de către FIFA.[69]

Faza grupelor

[modificare | modificare sursă]

Faza grupelor de la Campionatul Mondial de Fotbal 2014 a avut loc în Brazilia din 12 iunie până pe 26 iunie 2014 și a constat în trei runde de meciuri. Această fază a grupelor a impresionat prin numărul mare de egaluri, dar și de goluri. Primul egal (fără goluri) a avut loc în al treisprezecelea meci, cel dintre Iran și Nigeria, aceasta fiind cea mai lungă serie fără egaluri din 1930 încoace.[70] Faza grupelor a produs un total de 136 de goluri, cu nouă mai puține decât la întreg turneul din 2010.[71] La acest turneu s-au dat cele mai multe goluri de când s-a introdus sistemul cu 32 de echipe în 1998,[72] iar media golurilor este cea mai mare din 1958 încoace.[73]

     Campioană

     Vicecampioană

     Locul 3

     Locul 4

     Sferturi

     Optimi

     Grupe

Criterii de departajare

Clasarea fiecărei echipe în fiecare grupă s-a determinat după cum urmează:

  1. Numărul de puncte adunate în meciurile din grupă
  2. Diferența de goluri
  3. Numărul de goluri marcate în meciurile din grupă
  4. Numărul de puncte adunate în meciul dintre echipele departajate
  5. Diferența de goluri în meciul dintre echipele departajate
  6. Numărul de goluri marcate în meciul dintre echipele departajate
  7. Tragere la sorți de către Comitetul Organizator al FIFA
Legendă pentru culorile din tabelele grupelor
Echipă care accede în optimile de finală
Echipa
MJ
V
E
Î
GM
GP
G
Pct
 Brazilia 3 2 1 0 7 2 +5 7
 Mexic 3 2 1 0 4 1 +3 7
 Croația 3 1 0 2 6 6 0 3
 Camerun 3 0 0 3 1 9 −8 0
12 iunie 2014
Brazilia   3–1  Croația Arena de São Paulo, São Paulo
13 iunie 2014
Mexic   1–0  Camerun Arena das Dunas, Natal
17 iunie 2014
Brazilia   0–0  Mexic Estádio Castelão, Fortaleza
18 iunie 2014
Camerun   0–4  Croația Arena da Amazônia, Manaus
23 iunie 2014
Camerun   1–4  Brazilia Estádio Nacional Mané Garrincha, Brasília
Croația   1–3  Mexic Arena Pernambuco, Recife
Echipa
MJ
V
E
Î
GM
GP
G
Pct
 Țările de Jos 3 3 0 0 10 3 +7 9
 Chile 3 2 0 1 5 3 +2 6
 Spania 3 1 0 2 4 7 −3 3
 Australia 3 0 0 3 3 9 −6 0
13 iunie 2014
Spania   1–5  Țările de Jos Arena Fonte Nova, Salvador
Chile   3–1  Australia Arena Pantanal, Cuiabá
18 iunie 2014
Australia   2–3  Țările de Jos Estádio Beira-Rio, Porto Alegre
Spania   0–2  Chile Estádio do Maracanã, Rio de Janeiro
23 iunie 2014
Australia   0–3  Spania Arena da Baixada, Curitiba
Țările de Jos   2–0  Chile Arena de São Paulo, São Paulo
Echipa
MJ
V
E
Î
GM
GP
G
Pct
 Columbia 3 3 0 0 9 2 +7 9
 Grecia 3 1 1 1 2 4 −2 4
 Coasta de Fildeș 3 1 0 2 4 5 −1 3
 Japonia 3 0 1 2 2 6 −4 1
14 iunie 2014
Columbia   3–0  Grecia Estádio Mineirão, Belo Horizonte
Coasta de Fildeș   2–1  Japonia Arena Pernambuco, Recife
19 iunie 2014
Columbia   2–1  Coasta de Fildeș Estádio Nacional Mané Garrincha, Brasília
Japonia   0–0  Grecia Arena das Dunas, Natal
24 iunie 2014
Japonia   1–4  Columbia Arena Pantanal, Cuiabá
Grecia   2–1  Coasta de Fildeș Estádio Castelão, Fortaleza
Echipa
MJ
V
E
Î
GM
GP
G
Pct
 Costa Rica 3 2 1 0 4 1 +3 7
 Uruguay 3 2 0 1 4 4 0 6
 Italia 3 1 0 2 2 3 −1 3
 Anglia 3 0 1 2 2 4 −2 1
14 iunie 2014
Uruguay   1–3  Costa Rica Estádio Castelão, Fortaleza
Anglia   1–2  Italia Arena da Amazônia, Manaus
19 iunie 2014
Uruguay   2–1  Anglia Arena de São Paulo, São Paulo
20 iunie 2014
Italia   0–1  Costa Rica Arena Pernambuco, Recife
24 iunie 2014
Italia   0–1  Uruguay Arena das Dunas, Natal
Costa Rica   0–0  Anglia Estádio Mineirão, Belo Horizonte
Echipa
MJ
V
E
Î
GM
GP
G
Pct
 Franța 3 2 1 0 8 2 +6 7
  Elveția 3 2 0 1 7 6 +1 6
 Ecuador 3 1 1 1 3 3 0 4
 Honduras 3 0 0 3 1 8 −7 0
15 iunie 2014
Elveția    2–1  Ecuador Estádio Nacional Mané Garrincha, Brasília
Franța   3–0  Honduras Estádio Beira-Rio, Porto Alegre
20 iunie 2014
Elveția    2–5  Franța Arena Fonte Nova, Salvador
Honduras   1–2  Ecuador Arena da Baixada, Curitiba
25 iunie 2014
Honduras   0–3   Elveția Arena da Amazônia, Manaus
Ecuador   0–0  Franța Estádio do Maracanã, Rio de Janeiro
Echipa
MJ
V
E
Î
GM
GP
G
Pct
 Argentina 3 3 0 0 6 3 +3 9
 Nigeria 3 1 1 1 3 3 0 4
 Bosnia și Herțegovina 3 1 0 2 4 4 0 3
 Iran 3 0 1 2 1 4 −3 1
15 iunie 2014
Argentina   2–1  Bosnia și Herțegovina Estádio do Maracanã, Rio de Janeiro
16 iunie 2014
Iran   0–0  Nigeria Arena da Baixada, Curitiba
21 iunie 2014
Argentina   1–0  Iran Estádio Mineirão, Belo Horizonte
Nigeria   1–0  Bosnia și Herțegovina Arena Pantanal, Cuiabá
25 iunie 2014
Nigeria   2–3  Argentina Estádio Beira-Rio, Porto Alegre
Bosnia și Herțegovina   3–1  Iran Arena Fonte Nova, Salvador
Echipa
MJ
V
E
Î
GM
GP
G
Pct
 Germania 3 2 1 0 7 2 +5 7
 Statele Unite ale Americii 3 1 1 1 4 4 0 4
 Portugalia 3 1 1 1 4 7 −3 4
 Ghana 3 0 1 2 4 6 −2 1
16 iunie 2014
Germania   4–0  Portugalia Arena Fonte Nova, Salvador
Ghana   1–2  Statele Unite ale Americii Arena das Dunas, Natal
21 iunie 2014
Germania   2–2  Ghana Estádio Castelão, Fortaleza
22 iunie 2014
Statele Unite ale Americii   2–2  Portugalia Arena da Amazônia, Manaus
26 iunie 2014
Statele Unite ale Americii   0–1  Germania Arena Pernambuco, Recife
Portugalia   2–1  Ghana Estádio Nacional Mané Garrincha, Brasília
Echipa
MJ
V
E
Î
GM
GP
G
Pct
 Belgia 3 3 0 0 4 1 +3 9
 Algeria 3 1 1 1 6 5 +1 4
 Rusia 3 0 2 1 2 3 −1 2
 Coreea de Sud 3 0 1 2 3 6 −3 1
17 iunie 2014
Belgia   2–1  Algeria Estádio Mineirão, Belo Horizonte
Rusia   1–1  Coreea de Sud Arena Pantanal, Cuiabá
22 iunie 2014
Belgia   1–0  Rusia Estádio do Maracanã, Rio de Janeiro
Coreea de Sud   2–4  Algeria Estádio Beira-Rio, Porto Alegre
26 iunie 2014
Coreea de Sud   0–1  Belgia Arena de São Paulo, São Paulo
Algeria   1–1  Rusia Arena da Baixada, Curitiba

Faza eliminatorie

[modificare | modificare sursă]

În fazele eliminatorii, dacă meciul se termină la egalitate după cele 90 de minute de joc regulamentare, se vor juca prelungiri (două reprize a câte 15 minute) iar, ulterior, în caz de necesitate, se vor efectua lovituri de departajare pentru a determina câștigătoarea.[51]


Optimi de finală
Sferturi de finală Semifinale Finala
                           
28 iunie – Belo Horizonte            
  Brazilia (pen.)  1 (3) 
4 iulie – Fortaleza
  Chile  1 (2)   
  Brazilia  2
28 iunie – Rio de Janeiro
    Columbia  1  
  Columbia  2
8 iulie – Belo Horizonte
  Uruguay  0  
  Brazilia  1
30 iunie – Brasília
    Germania  7  
  Franța  2
4 iulie – Rio de Janeiro
  Nigeria  0  
  Franța  0
30 iunie – Porto Alegre
    Germania  1  
  Germania (d.p.)  2
13 iulie – Rio de Janeiro
  Algeria  1  
  Germania (d.p.)  1
29 iunie – Fortaleza
    Argentina  0
  Țările de Jos  2
5 iulie – Salvador
  Mexic  1  
  Țările de Jos (pen.)  0 (4) 
29 iunie – Recife
    Costa Rica  0 (3)   
  Costa Rica (pen.)  1 (5) 
9 iulie – São Paulo
  Grecia  1 (3)   
  Țările de Jos  0 (2) 
1 iulie – São Paulo
    Argentina (pen.)  0 (4)    Finala mică
  Argentina (d.p.)  1
5 iulie – Brasília 12 iulie – Brasília
   Elveția  0  
  Argentina  1   Brazilia  0
1 iulie – Salvador
    Belgia  0     Țările de Jos  3
  Belgia (d.p.)  2
  Statele Unite ale Americii  1  

Optimi de finală

[modificare | modificare sursă]

Pentru prima oară de când s-a introdus sistemul cu 32 de echipe, toate câștigătoarele grupelor au ajuns în sferturile de finală. Acestea sunt formate din patru echipe UEFA, trei echipe CONMEBOL și o echipă CONCACAF. Din cele opt meciuri ale optimilor de finală, cinci au avut nevoie de prelungiri, iar două de lovituri de departajare; aceasta a fost prima oară când mai mult de un meci a avut nevoie de penalty-uri în runda optimilor. În faza eliminatorie a Campionatului Mondial de Fotbal din 1938, două meciuri s-au terminat la egalitate, dar acestea s-au rejucat. Golaverajul din optimi a fost 2,25, în timp ce golaverajul din grupe a fost 2,83.[74] Niciun gol nu s-a înscris în prima repriză a ultimelor șase meciuri jucate din optimi. Cele opt echipe care au ajuns în sferturi sunt patru foste campioane (Brazilia, Germania, Argentina, și Franța), o tri-vicecampioană (Olanda), și două echipe care au ajuns pentru prima oară în sferturi (Columbia și Costa Rica).[75][76] Belgia a ajuns pentru prima oară în sferturi din 1986 încoace.[77]

Orele de mai jos sunt UTC−3.


Columbia  2–0 Uruguay
Rodríguez A marcat în minutele: 28'50' Raport

Țările de Jos  2–1 Mexic
Sneijder A marcat în minutul 88 88'
Huntelaar A marcat în minutul 90+4 90+4' (pen.)
Raport dos Santos A marcat în minutul 48 48'


Franța  2–0 Nigeria
Pogba A marcat în minutul 79 79'
Yobo A marcat în minutul 90+1 90+1' (a.g.)
Report

Germania  2–1 (d.p.) Algeria
Schürrle A marcat în minutul 92 92'
Özil A marcat în minutul 120+2 120+2'
Raport Djabou A marcat în minutul 120+4 120+4'

Argentina  1–0 (d.p.)  Elveția
Di María A marcat în minutul 118 118' Raport

Belgia  2–1 (d.p.) Statele Unite ale Americii
De Bruyne A marcat în minutul 93 93'
Lukaku A marcat în minutul 105 105'
Raport Green A marcat în minutul 107 107'
Spectatori: 51.227

Sferturi de finală

[modificare | modificare sursă]

Sferturile au fost jucate, pentru prima oară în istoria Campionatului Mondial, de către toate câștigătoarele grupelor. Germania a câștigat cu 1–0 împotriva Franței, prin golul marcat de Hummels. Brazilia a învins Columbia cu 2–1, dar atacantul brazilian Neymar s-a accidentat și a ratat restul turneului. Argentina a ajuns pentru prima oară în semifinale din 1990 încoace cu ajutorul unei victorii de 1–0 împotriva Belgiei. Olanda a ajuns în semifinale a doua oară consecutiv, după ce a învins Costa Rica la loviturile de departajare.

Franța  0–1 Germania
Raport Hummels A marcat în minutul 13 13'

Brazilia  2–1 Columbia
Thiago Silva A marcat în minutul 7 7'
David Luiz A marcat în minutul 69 69'
Raport Rodríguez A marcat în minutul 80 80' (pen.)

Argentina  1–0 Belgia
Higuaín A marcat în minutul 8 8' Raport

Germania s-a calificat pentru a opta oară în finală cu ajutorul unei victorii de 7–1 împotriva Braziliei – cea mai mare înfrângere a Braziliei din 1920 încoace. Argentina a ajuns pentru prima oară în semifinale după 1990 și pentru a cincea oară în istorie după ce a trecut de Olanda la loviturile de departajare. Finala mică se va disputa între Brazilia și Olanda pentru prima oară; echipa sud-americană a câștigat de două ori acest loc 3, în timp ce echipa olandeză niciodată. Finala se va disputa între Germania și Argentina; aceasta este cea mai repetată finală din istoria Campionatului Mondial.

Brazilia  1–7 Germania
Oscar A marcat în minutul 90 90' Raport Müller A marcat în minutul 11 11'
Klose A marcat în minutul 23 23'
Kroos A marcat în minutele: 24'26'
Khedira A marcat în minutul 29 29'
Schürrle A marcat în minutele: 69'79'

Olanda a învins Brazilia cu scorul de 3–0 pentru a-și asigura locul trei. Per total, Brazilia a primit 14 goluri; cel mai mult pentru ea la un Campioanat Mondial din 1986 încoace, dar și cel mai mult pentru o țară-gazdă în toată istoria turneului.[78] Dar gazda din 1954, Elveția, a încasat mai multe goluri pe meci (2,25 v 2); și multe alte echipe au încasat mai mult de 2 goluri pe meci după 1986.

Brazilia  0–3 Țările de Jos
Raport Van Persie A marcat în minutul 3 3' (pen.)
Blind A marcat în minutul 17 17'
Wijnaldum A marcat în minutul 90+1 90+1'

Finala s-a jucat între Germania și Argentina pentru a treia oară (după 1986 și 1990).

Germania  1–0 (d.p.) Argentina
Götze A marcat în minutul 113 113' Raport

Cu toate că naționale europene de top au ieșit încă din faza grupelor (precum Spania și Italia), acest rezultat a dus Europa spre al treilea trofeu consecutiv (un record mondial), după Italia în 2006 și Spania în 2010. A fost pentru prima oară când o națiune europeană a câștigat un Campionat Mondial în cele două Americi. Per total, Europa are 11 victorii, în timp ce America de Sud are doar 9.

James Rodríguez a câștigat Gheata de Aur pentru că a înscris cele mai multe goluri. Golurile marcate la loviturile de departajare nu s-au luat în calcul.

6 goluri
5 goluri