Caracalla

Caracalla
Al 22-lea Împărat Roman
Date personale
Nume la naștere	Lucius Septimius Bassianus (de la nașterea sa până în 195); Marcus Aurelius Antoninus Caesar (195 - 198); Caesar Marcus Aurelius Antoninus Augustus (198 - 211); Caesar Marcus Aurelius Severus Antoninus Pius Augustus (211 - moartea sa)
Poreclă	Caracallus
Născut	4 aprilie 188 Lugdunum
Decedat	8 aprilie 217 (29 de ani) lângă Carrhae, Mesopotamia
Înmormântat	Castelul Sant'Angelo
Cauza decesului	omor (înjunghiere cu armă albă[*]​)
Părinți	Septimius Severus Iulia Domna
Frați și surori	Publius Septimius Geta[1] Septimia Major[*][[Septimia Major (possible daughter of Roman emperor Septimius Severus and Paccia Marciana)|​]] Septimia Minor[*][[Septimia Minor (possible daughter of Roman emperor Septimius Severus and Paccia Marciana)|​]]
Căsătorit cu	Fulvia Plautilla
Copii	Aurelia Antonina[*][[Aurelia Antonina (daughter of Roman emperor Caracalla and empress Plautilla)|​]] Elagabalus Alexandru Sever
Religie	Religia în Roma antică
Ocupație	politician monarh
Limbi vorbite	limba latină
Apartenență nobiliară
Titluri	August
Familie nobiliară	Dinastia Severilor
Domnie
Domnie	198–211 (cu Severus); 209 – 4 februarie 211 (cu Severus și Geta); februarie – decembrie 211 (cu Geta); decembrie 211 – 8 aprilie 217 (singur)
Predecesor	Septimius Severus
Succesor	Macrinus
Modifică date / text

Marcus Aurelius Antoninus (4 aprilie 188–8 aprilie 217), cunoscut sub numele Caracalla sau Caracala, a fost împărat roman din dinastia Severilor (211 - 217).

Porecla Caracalla derivă de la denumirea celtică a unei mantale purtate în Galia.

Fiu al lui Septimius Severus și al Iuliei Domna, născut la Lugdunum (astăzi Lyon), Caracalla a fost desemnat ca caesar (196) și augustus (198). La moartea tatălui său, survenită la 4 februarie 211, Caracalla a devenit coîmpărat, alături de fratele său Geta.

Ura dintre cei doi frați a dus, în februarie 212, la asasinarea lui Geta în palatul din Roma, urmată de uciderea a 20.000 de susținători ai acestuia. Caracalla a continuat politica lui Septimius Severus de întărire a autorității imperiale, având ca principal sprijin armata.

Potrivit surselor istorice, Caracalla era un eretic și neglijent în cadrul atribuțiilor privind conducerea imperiului. Cassius Dio a relatat că împăratul convoca curtea foarte rar și că în timpul vizitei în Nicomedia (214/215) a delegat-o pe mama sa, Iulia Domna, să se ocupe de câteva probleme administrative.

Ca urmare a lungului proces de formare a statului, Caracalla a emis în primul său an de domnie, 212, edictul Constitutio Antoniniana.

Pe plan militar, Caracalla a dus o politică externă ofensivă. La est de Rin a dus campanii împotriva alemanilor (213), la Dunăre împotriva carpilor (214), iar în 215 a pornit un nou război împotriva Imperiului Part. Bun comandant militar, Caracalla a efectuat în 213 o călătorie în Dacia, în cadrul programului său militar de întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman. Prezența i-a fost atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj). Cele două fortificații romane de la Porolissum, castrele, câte una pe dealurile Pomet și Citera ale localității, împreună cu un sistem defensiv complex, situat pe culmile sau la poalele Munților Meseșului, au reprezentat cheia de boltă a apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei.

Caracalla și-a pus titlurile "pacator" și "nume praeseus", declarându-se un Alexandru al Orientului. A fost asasinat în aprilie 217, în timpul campaniei militare din Mesopotamia, la instigarea prefectului pretoriului, Marcus Opellius Macrinus, care s-a proclamat apoi împărat. Echilibrul economic nu a putut fi restabilit sub Macrinus și urmașii săi. Din acest motiv, a urmat o perioadă de dezordine și pe plan monetar.

Note[modificare | modificare sursă]