Caria

Poziţia Cariei în Asia Mică

Caria (în greaca veche Καρία/ Karía) este o regiune istorică din sud-vestul Asiei Mici, situată între Lycia la est, Pisidia la nord-est, Lydia la nord și Marea Egee la sud-vest. Ea corespunde cu regiunea actuală Bodrum din sud-vestul Turciei

Istorie[modificare | modificare sursă]

În alte limbi, Caria era cunoscută sub denumirile de Karkija (în limba hitită), Karsa (în babiloniană), Kurka (în limbile elamită și persană).

La origine, Caria apărea în secolele al XV-lea î.Hr.-al XIV-lea î.Hr. ca un mic regat mai întâi vasal al hitiților, apoi independent. Ea a primit devreme influența greacă și a utilizat alfabetul grec pentru transcrierea limbii cariene, idiom care făcea parte din limbile anatoliene, descifrată începând din 1981, dar a cărei cunoaștere rămâne extrem de fragmentară. Coasta cariană a fost mai întâi frecventată de fenicieni, apoi de dorieni care au fondat cetățile Cnida și Halicarnas. Datele tradiționale ale fondării Miletului variază: 1077 î.Hr. sau 1044 î.Hr.
Caria a devenit, în secolele al VIII-lea î.Hr și al VII-lea î.Hr. vasală a Frigiei, apoi în secolele al VI-lea î.H.r și al V-lea î.Hr. al Lydiei, înainte de a trece în 546 î.Hr. sub dominația persană pentru a fi integrată în satrapia de Sardes. Miletul, în revanșă nu s-a predat decât la capătul a trei ani de asediu: din 497 î.Hr. până în 494 î.Hr. Satrapii locali se bucurau de o mare autonomie, cum au fost Mausol și soția sa Artemisa a II-a. Pentru Imperiul Persan, Miletul nu era decât un aliat punctual, situat la marginea imperiului și a cărui susținere nu era voluntară ci forțată. În 497 î.Hr., perșii au pierdut coasta cariană cu Miletul, Cnida și Halicarnas care s-au alăturat Ligii de la Delos; în iarna 412 î.Hr. / 411 î.Hr., au avut loc revolta și bătălia Miletului. Alexandru cel Mare a cucerit Caria în 334 î.Hr. cu ajutorul Adei, detronată de fratele său, Mausol, și de perși. La moartea lui Alexandru, Caria revine, pentru scurt timp, Imperiului Seleucid, înainte de a fi împărțită între două polisuri: cel al Rhodosului care domina coasta, și cel al Cibyrrheii care domina interiorul.[1]

Orașe[modificare | modificare sursă]

Personalități celebre[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Isabelle Pimouguet-Pédarros, Archéologie de la défense. Histoire des fortifications antiques de Carie, époques classique et hellénistique, Presses universitaires de Franche-Comté, Institut des sciences et techniques de l'Antiquité, Besançon 2000 ISBN 2-913322-88-3.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hans-Erich Stier (dir.): « Westermann Grosser Atlas zur Weltgeschichte », 1985, ISBN 3-14-100919-8, pp. 5, 9, 11, 15, 16, 22, 26, 27, 34, 44, 50, 64, 66, 70 și 103.
  2. ^ Dion Chrysostome, Discours, 28 și 29.