Chiriac Bucur

Chiriac Bucur
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Buzău, România Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
diplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiColegiul Național „Andrei Șaguna”
Universitatea din București

Chiriac Bucur (n. 1 mai 1932, Buzău – d. 8 martie 2016[2]) a fost un scriitor și diplomat român.

Studii[modificare | modificare sursă]

Studiile primare și gimnaziale au fost încheiate la Buzău, la Școala nr.10 „Petre și Hrisula Zangopol” și Gimnaziul unic de pe lângă Liceul Industrial nr.2. În anul 1955 își susține examenele de diferență, putând să-și continuie studiile la Liceul "Andrei Șaguna", din Brașov, unde își ia bacalaureatul, după care devine student la Facultatea de limbă română și istorie a Universității București, cursuri fără frecvență, pe care le întrerupe după absolvirea anului IV. Între 1958-1963 frecventează cursurile Facultății de Filologie, Universitatea București, promoția "George Călinescu", avându-i profesori pe cei mai titrați lingviști și critici literari ai limbii și literaturii române precum Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Edgar Papu, Mihail Pop, Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Chiriac Bucur a plecat în cariera sa de la o simplă slujbă de normator, ajungând contabil, redactor și corespondent permanent al Ziarului În slujba Patriei (în timpul serviciului militar), între anii 1955-1958 a fost muzeograf principal la Muzeul regional de istorie din Ploiești, sub îndrumarea profesorului emerit Nicolae Simache și în anul 1963 a fost numit diplomat la Ministerul Afacerilor Externe. Cariera de diplomat a continuat-o în calitate de la Ambasada României la Moscova și Ministerul Afacerilor Externe. În 1979 este transferat ca instructor principal la Direcția Relațiilor Culturale din Ministerul Culturii și pe urma revine în Ministerul Afacerilor Externe, ca Secretar I la Direcția Relațiilor Culturale, cu sarcina de a coordona activitatea centrelor culturale ale României din străinătate. Între anii 1993-1996 a fost Secretar I și atașat cultural la Ambasada României la Sofia iar din 1996 pensionar.

Activitate literară[modificare | modificare sursă]

Între anii 1952-1955 publică primele reportaje și versuri în ziarul "În slujba Patriei", unde lucrează în calitate de redactor și corespondent permanent. Opera literară a lui Chiriac Bucur cuprinde următoarele volume:

  • 1977 - versuri "Aproape de copilărie", Editura Ion Creanga
  • 1982 - "Caii de fum", versuri (tradus și în italiană)
  • 1983 - "Zmeele copilăriei"
  • 1986 - "Întoarcerea în câmpie", versuri
  • 1988 - "Ultimul zăgan", versuri
  • 1988 - "Trecător grăbit prin timpul nostru", evocări despre mentorul său, profesorul Nicolae Simache
  • 1991 - "Vitralii", memorialistică
  • 1994 - "Statui la Măgura", versuri
  • 1994 - "Firul subțire al amintirii", versuri, titlul sugerat de poetul Marin Sorescu
  • 1997 - "La marginea cerului", versuri
  • 2000 - "Clopotele Athos-ului", note de călătorie, cu lansarea la Librăria "Mihail Sadoveanu" din București, Teatrul "George Ciprian" din Buzău, Cafeneaua literar-artistica "Acasă", din Nehoiu, Liceul "Al.Marghiloman" și Biblioteca județeană "Vasile Voiculescu" din Buzău
  • 2001 - "Răstigniri", versuri, în colecția "Scriitori buzoieni"

În pregătire: "Tristețe târzie", volum de versuri cu ocazia împlinirii a 70 de ani

Alte activități[modificare | modificare sursă]

În aprilie 1996, la sugestia scriitorului Marin Sorescu, înființează Fundația Culturală "Marieta și Chiriac Bucur" ce are ca membrii fondatori pe sculptorii Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Mihai Buculei; pictorii Dan Hatmanu, Grigore Vasile, Ion Grigore, Elena Uță Chelaru, Costin Neamțu, Cella Neamțu, Ion Murariu, Teodor Bogoi, Gheorghe Ciobanu; scriitorii Radu Cârneci, Marin Sorescu, Dumitru Tranca, Alecu Ivan Ghilia, Alexandru Oprescu; alte personalități precum criticul Cornel Radu Constantinescu, ambasadorul Valentin Lipatti. Activitățile principale ale fundației sunt: întâlniri, mese rotunde, tipărirea de carți, albume, pliante, expoziții de artă și alte evenimente culturale.

Cele mai importante realizări sunt editarea volumului de versuri "Răstigniri", în februarie 2001, cu prilejul comemorării a 60 de ani de la moartea poetului Panait Nicolae, var după mama al poetului Bucur Chiriac, inaugurarea filialei "Panait Nicolae" a Bibliotecii județene, pentru cartierele Poșta și Mihai Viteazul din Buzău, dezvelirea unei plăci comemorative pe casa unde s-a născut omul de litere Panait Nicolae, mare speranță a literelor buzoiene, trecut în lumea umbrelor la numai 24 de ani.

În 2006, a donat municipiului Buzău o colecție de 250 de tablouri, găzduită în prezent la Muzeul Județean Buzău. Colecția de artă donată de fostul diplomat municipalității este evaluată (neoficial) la aproximativ 1 milion de euro și reunește peste 250 de lucrări (sculptură, pictură, grafică și tapiserie) semnate de nume mari ale artei românești, precum Ciucurencu, Margareta Sterian, Vasile Grigore, Dan Hatmanu, Cella și Constantin Neamțu, Ion Grigore, Ion Murariu, Ion Pacea, Sabin Bălașa, Constantin Piliuță, Alin Gheorghiu și mulți alții. Deosebit de valoroase sunt și volumele donate Bibliotecii Județene, toate (peste 500) purtând dedicații din partea autorilor: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Grigore Vieru, Ion Lăncrănjan,etc. Alte aproape 700 de cărți importante au mai fost donate de către Bucur Chiriac Școlii din cartierul copilăriei sale, „Mihai Viteazul“ și Fundației „Sf. Sava“.

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru al Uniunea Scriitorilor din România, din 1985
  • Membru al Asociației Colecționarilor de Artă din România, din 1991
  • Director executiv al Fundației culturale "Marieta și Chiriac Bucur", din 1996

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 2006 - Premiul de Excelență al Patrimoniului Românesc
  • "Omul anului 2007", declarat de municipiul Buzău [1] Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Cetățean de onoare al Municipiului Buzău

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Povestea impresionantă a vieţii fostului diplomat buzoian Bucur Chiriac, Opinia[*] 
  2. ^ Cristian Ionescu (), „Povestea impresionantă a vieții fostului diplomat buzoian Bucur Chiriac”, Opiniabuzau.ro, arhivat din original la , accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]