Cinematografia italiană

Cinematografia italiană cuprinde filmele realizate în Italia sau de regizori italieni. De la dezvoltarea industriei cinematografice italiene la începutul anilor 1900, producătorii de film și artiștii italieni au avut uneori succese interne și internaționale și au influențat cinematografia din întreaga lume. Până în 2014, filmele italiene au câștigat 14 premii Oscar pentru cel mai bun film străin, clasându-se pe locul 1 la acest capitol, precum și 12 Palme d'Or, clasându-se pe locul 2 în lume.

Primele filme italiene au fost, de obicei, adaptări ale unor cărți sau piese de teatru. Prin anii 1910, cineaștii italieni foloseau decoruri complexe, costume generoase și bugete mari pentru a produce filme de pionierat, cum ar fi Quo Vadis (1913) regizat de Enrico Guazzoni sau Cabiria (1914) regizat de Giovanni Pastrone. Una dintre primele mișcări cinematografice de avangardă, futurismul italian, a avut loc în Italia la sfârșitul anilor 1910. După o perioadă de declin în anii 1920, industria cinematografică italiană a fost revitalizată în anii 1930, odată cu apariția filmului sonor. Un gen popular italian în această perioadă, Telefoni Bianchi, era format din comedii pline de farmec.[1]

În timp ce guvernul fascist al Italiei a oferit sprijin financiar pentru industria cinematografică a națiunii, în special pentru construcția studiourilor Cinecittà, acesta a fost implicat și în cenzură, și astfel multe filme italiene produse la sfârșitul anilor 1930 erau filme de propagandă. După al doilea război mondial în Italia a apărut o creștere a mișcării neo-realiste italiene, care a lansat cariere ale unor regizori ca Luchino Visconti, Roberto Rossellini sau Vittorio De Sica. Neorealismul a scăzut la sfârșitul anilor 1950 în favoarea unor filme mai ușoare, cum ar fi genul Commedia all'italiana și au apărut regizori importanți precum Federico Fellini și Michelangelo Antonioni. Actrițe precum Sophia Loren, Giulietta Masina și Gina Lollobrigida au căpătat o reputație internațională în această perioadă.[1]

În perioada 1958 - 1965 filmele peplum (istorice sau epice biblice) au dominat cinematografia italiană cu personaje ca Maciste sau Hercule.[2][3] Regizorul italian Vittorio Cottafavi a denumit acest gen de filme ca "Neo-Mitologie".[4]

Genul Spaghetti Western a atins maximul de popularitate la mijlocul anilor 1960 cu Trilogia Dolarilor creată de Sergio Leone care a beneficiat de muzica enigmatică a compozitorului Ennio Morricone. Filmele thriller erotice italiene, sau giallos, produse de regizori precum Mario Bava și Dario Argento în anii 1970, au influențat genul filmelor de groază la nivel mondial. În anii 1980 și 1990, regizori, cum ar fi Ermanno Olmi, Bernardo Bertolucci, Giuseppe Tornatore, Gabriele Salvatores și Roberto Benigni au atras noi aprecieri internaționale asupra cinematografiei italiene.[1]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Istoria cinematografiei italiene a început la câteva luni după ce frații Lumière începuseră proiecțiile de filme. Primul film italian avea câteva secunde și îl arăta pe Papa Leon al XIII-lea dând o binecuvântare către cameră. Industria italiană de film s-a născut între 1903 și 1908 cu trei companii: Società Italiana Cines, Ambrosio Film și Itala Film. Au urmat și alte companii în Milano și Napoli. În scurt timp, aceste prime companii au ajuns la o calitate rezonabilă a producțiilor, care au început să se vândă și în afara Italiei. Cinematografia a fost utilizată apoi de Benito Mussolini, care a înființat celebrul studio Cinecittà din Roma pentru producția de propagandă fascistă în preludiul celui de al Doilea Război Mondial.[5]

Între 6 și 21 august 1932 este organizată prima ediție a Expoziției Internaționale de Artă Cinematografică de la Veneția (Festivalul de Film de la Veneția, italiană: Biennale di Venezia).

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Katz, Ephraim, "Italy," The Film Encyclopedia (New York: HarperResource, 2001), pp. 682-685.
  2. ^ Stephen Flacassier: "Muscles, Myths and Movies": Rabbit's Garage: 1994 : ISBN 0-9641643-0-2
  3. ^ Florent Fourcart, Le Péplum italien (1946–1966) : Grandeur et décadence d'une antiquité populaire (2012, CinExploitation; ISBN 2-915517-86-X)
  4. ^ p.14 M. Winkler, Martin Troy: from Homer's Iliad to Hollywood Epic Wiley-Blackwell, 2007
  5. ^ „The Cinema Under Mussolini”. Ccat.sas.upenn.edu. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bacon, Henry. 1998. Visconti: Explorations of Beauty and Decay. Cambridge: Cambridge University Press
  • Ben-Ghiat, Ruth. 'The Fascist War Trilogy'. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
  • Bernardi, Sandro. 2000. 'Rosselini's Landscapes: Nature, Myth, History'. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
  • Bondanella, Peter. 2002. The Films of Federico Fellini. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN: 0-521-57573-7
  • Bondanella, Peter. 3rd edition. 2002. Italian Cinema: From Neorealism to the Present. New York and London: Continuum
  • Celli, Carlo, Cottino-Jones, Marga. 2007. "A New Guide to Italian Cinema". New York: Palgrave MacMillan
  • Cherchi Usai, Paolo. 1997. ' Italy: Spectacle and Melodrama'. Nowell-Smith Geoffrey Ed : Oxford History of World Cinema. Oxford : Oxford University Press.
  • Clark, Martin. 1984. Modern Italy 1871-1982. London: Longman
  • Forgacs, David. 2000. 'Introduction: Rossellini and the Critics'. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
  • Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. 2000. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
  • Gesù Sebastiano e Laura Maccarrone (a cura di), Ercole Patti. Un letterato al cinema, Giuseppe Maimone Editore, Catania 2004
  • Gesù Sebastiano L'Etna nel cinema. Un vulcano di celluloide, Giuseppe Maimone Editore, Catania, 2005
  • Verga e il cinema. Con una sceneggiatura verghiana inedita di Cavalleria rusticana, testo di Gesualdo Bufalino a cura di Nino Genovese e Sebastiano Gesù, Giuseppe Maimone Editore, Catania, 1996
  • Gesù Sebastiano (a cura di), Francesco Rosi, Giuseppe Maimone Editore, Catania 1993
  • Gesù Sebastiano, Elena Russo, Le Madonie, cinema ad alte quote, Giuseppe Maimone Editore, Catania 1995 (Nuovo Cinema Paradiso e L'Uomo delle Stelle)
  • Indiana, Gary. 2000. Salo or The 120 Days of Sodom. London, BFI
  • Kemp, Philip. 2002. 'The Son's Room'. Sight and Sound. Vol 12 No 3 March p. 56
  • Kezich Tullio e Sebastiano Gesù (a cura di), Salvatore Giuliano, Giuseppe Maimone Editore, Catania 1993
  • Landy, Marcia. 2000. Italian Film. Cambridge: Cambridge University Press
  • Mancini, Elaine. 1985 Struggles of the Italian Film Industry during Fascism 1930-1935 Ann Arbor: UMI Press
  • Marcus, Millicent. 1993. Filmmaking by the Book. Baltimore: Johns Hopkins University Press
  • Marcus, Millicent. 1986. Italian Film in the Light of Neorealism. Princeton: Princeton University Press
  • Morandini, Morando. 1997. ' Vittorio de Sica' . Nowell-Smith Geoffrey Ed : Oxford History of World Cinema. Oxford : Oxford University Press.
  • Morandini, Morando. 1997. 'Italy from Fascism to Neo-Realism'. Nowell-Smith Geoffrey Ed : Oxford History of World Cinema. Oxford : Oxford University Press.
  • Nowell-Smith, Geoffrey. 2003 3rd edition. Luchino Visconti. London: British Film Institute
  • Nowell-Smith, Geoffrey. 2000. 'North and South, East and West': Rossellini and Politics. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
  • Reichardt, Dagmar and Alberto Bianchi (Ed.), Letteratura e cinema, edited and with a preface by Dagmar Reichardt and Alberto Bianchi, Firenze: Franco Cesati Editore, (Civiltà italiana. Terza serie, no. 5), 2014. ISBN: 978-88-7667-501-0
  • Rohdie, Sam. 2002. Fellini Lexicon. London: BFI
  • Rohdie, Sam. 2000. 'India' Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
  • Rohdie, Sam. Rocco and his Brothers. London: BFI
  • Sitney, P. Adams. 1995. Vital Crises in Italian Cinema. Austin: University of Texas Press. ISBN: 0-292-77688-8
  • Sorlin, Pierre. 1996. Italian National Cinema. London: Routledge
  • Wagstaff, Christopher. 2000. 'Rossellini and Neo-Realism'. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
  • Wood, Mary. 2002. 'Bernado Bertolucci in context': Tasker Yvonne: Fifty Contemporary Filmmakers. London: Routledge
  • Wood, Michael. 2003. 'Death becomes Visconti'. Sight and Sound, May 2003 Volume 13 Issue 5, pp 24–27

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Cinematografia italiană
Filme
Personal
Premii și evenimente
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cinematografia_italiană&oldid=15247006