Comitatul Hunedoara

Comitatul Hunedoara
(Hunyad)
—  comitat al Regatului Ungariei  —
Stemă
Stemă
Coordonate: 45°53′00″N 22°54′00″E ({{PAGENAME}}) / 45.88333333°N 22.9°E

Țară Regatul Ungariei
Atestare Modificați la Wikidata

ReședințăDeva

Suprafață
 - Total7,809 km²

Populație (1910)
 - Total340,135 locuitori
 - Densitate43,6 loc./km²
Naționalități• români - 271.675 (79,87%)
• maghiari - 52.720 (15,49%)
• germani - 8.101 (2,38%)
În prezent înRomânia

Prezență online

Poziția localității Comitatul Hunedoara (Hunyad)
Poziția localității Comitatul Hunedoara
(Hunyad)
Poziția localității Comitatul Hunedoara
(Hunyad)
Hartă de poziționare pentru Comitatul Hunedoara (Hunyad)
Hartă de poziționare pentru Comitatul Hunedoara
(Hunyad)
Comitatul Hunedoara pe harta împărţirii administrative a Transilvaniei medievale

Comitatul Hunedoara, cunoscut și ca Varmeghia Hunedoarei (în maghiară Hunyad vármegye, în germană Komitat Hunyad, în latină Comitatus Hunyadiensis), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1265-1784 apoi din nou între 1867 și 1918. Capitala comitatului a fost orașul Deva.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Comitatul Hunedoara se învecina la vest cu Comitatul Caraș-Severin (Krassó-Szörény), la nord-vest cu Comitatul Arad (Arad), la nord-est cu Comitatul Turda-Arieș (Torda-Aranyos), la est cu comitatele Alba de Jos (Alsó-Fehér) și Sibiu (Szeben). În partea de sud, acest comitat forma granița între Regatul Ungariei și Regatul României. Munții Carpați formau limita sudică a comitatului. Suprafața comitatului în 1910 era de 7.809 km², incluzând suprafețele de apă.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Comitatul medieval Hunedoara, format probabil în secolul XI și atestat pentru prima oară ca Hungnod într-un catalog fiscal bisericesc Quietus Redditus din 1265, dispare în 1784 odată cu împărțirea în Bezirke decisă de împăratul habsburgic Iosif al II-lea[1], apoi este restabilit în cadrul Regatului Ungar, cu un teritoriu mărit (cuprinzând ținutul Zărandului), prin reforma administrativă legată de constituirea Imperiului Austro-Ungariei în 1876, care desființează Marele-Principat al Transilvaniei.

În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul Hunedoara, odată cu întreaga Transilvanie istorică, a devenit un județ al României.

Majoritatea teritoriului Comitatului Hunedoara se regăsește azi în județul Hunedoara. O fâșie din partea de est se află în județul Alba. O mică fâșie în vest se află acum în județul Caraș-Severin (comuna Băuțar).

Demografie[modificare | modificare sursă]

În 1880, populația comitatului era de 248,464 locuitori, dintre care:

  • Români -- 87.5%
  • Maghiari -- 4.9%
  • Germani -- 2.5%

În 1910, populația comitatului era de 340.135 locuitori, dintre care:

  • Români -- 271.675 (79,87%)
  • Maghiari -- 52.720 (15,49%)
  • Germani -- 8.101 (2,38%)
  • Slovaci -- 1.024 (0,30%)

Subdiviziuni[modificare | modificare sursă]

La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului Hunedoara erau următoarele:

Districte (járás)
District Capitală
Algyógy Algyógyalfalu --- Geoagiu
Brád Brád --- Brad
Déva Déva --- Deva
Hátszeg Hátszeg --- Hațeg
Kőrösbánya Kőrösbánya --- Baia de Criș
Marosillye Marosillye --- Ilia
Petrozsény Petrozsény --- Petroșani
Puj Puj --- Pui
Szászváros Szászváros --- Orăștie
Vajdahunyad Vajdahunyad --- Hunedoara
Districte urbane (rendezett tanácsú város)
Déva --- Deva
Hátszeg --- Hațeg
Szászváros --- Orăștie
Vajdahunyad --- Hunedoara

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mathias Bernath, Habsburgii și începutul formării națiunii române, Cluj 1994; Lucas Joseph Marienburg: Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Band 19, Neudruck 1986 aus 1813, editura Böhlau 1996, Ignaz de Luca, articol: Das Großfürstenthum Siebenbürgen în: Geographisches Handbuch von dem Oestreichischen Staate Vand 4 Ungarn, Illyrien und Siebenbürgen, editura J. V. Degen, Viena 1791, paginile 491–549, și harta acestor „Bezirke Siebenburgens” în A. Petermanns Geographische Mittheilungen, editura Justus Perthes, Gotha 1857.