Constantin Lucaci

Constantin Lucaci
Date personale
Născut7 iulie 1923
Bocșa Română, România
Decedat20 iulie 2014, (91 de ani)
România[1] Modificați la Wikidata
PărințiConstantin și Maria Lucaci
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieartist
sculptor
grafician[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticsculptură
StudiiAcademia Liberă de Artă Guguianu din București, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Academia de Belle Arti „Pietro Vannucci” din Perugia
PregătireTiberiu Bottlik, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Medrea
Opere importante„Înotătorul”
Premii1984 - Premiul Herder

Constantin Lucaci (n. 7 iulie 1923, Bocșa Română, Caraș Severin – d. 20 iulie 2014) a fost un sculptor și profesor de sculptură român, laureat al Premiului Herder în 1984, cunoscut mai ales pentru fântânile cinetice pe care le-a realizat, precum și pentru sculpturile monumentale în piatră și oțel, respectiv pentru diferite ansambluri monumentale combinate, inclusiv al acelora de tipul fântânilor cinetice monumentale.

Începând cu 1993 a fost profesor al departamentului de sculptură al Academiei de Arte Frumoase din Cluj. Operele sale monumentale se găsesc în diferite orașe ale României, cele mai notabile în București, Constanța, Vaslui,Brăila, Drobeta-Turnu Severin și Reșița, iar alte sculpturi ale sale se găsesc în numeroase muzee din țară. În anul 2007 s-a inaugurat Muzeul Constantin Lucaci, muzeu aflat sub egida Vaticanului, care se află în Sanctuarul San Francesco di Paola, Calabria, Italia.

La 5 iunie 2012 a fost inaugurat Muzeul "Constantin Lucaci" din orașul Bocșa, localitatea natală a maestrului. Muzeul expune un număr de 17 sculpturi din oțel inoxidabil donate orașului Bocșa.

În afara României, sculptura cinetică Stea este o parte a expoziției permanente "Fucina degli Angeli" din Veneția. Alte lucrări ale artistului se găsesc în colecții particulare sau publice din orașele Anvers, Copenhaga, Ferrara, Milano, Roma, Veneția.

Fântână în Brăila, lucrare de Constantin Lucaci

Constantin Lucaci se născut pe 7 iulie 1923, în localitatea Bocșa (Banat), având ca părinți pe Constantin și Maria Lucaci. Din copilărie și adolescență a avut trei mari pasiuni: studierea universului, pentru care ia lecții de matematică și fizică, muzica și bucuria de a modela. A studiat desenul și arta modelajului cu pictorul Tiberiu Bottlik, format în mediul artistic parizian de la început de secol 20, fost coleg de școală cu Ivan Mestrovici, care a lucrat la Paris timp de două decenii.[2]

  • 1945-1948 Academia Liberă de Artă Guguianu din București, avându-i ca profesori pe Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu și Corneliu Medrea[3]
  • 1948 - Obține licența Academiei de Artă Guguianu
  • 1950 - Sudent fiind, realizează și expune la Salonul Oficial din București „Înotătorul”, lucrare remarcată și de academicianul George Oprescu
  • 1948-1953 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, din București
  • 1963 Academia de Belle Arti „Pietro Vannucci”, Perugia, Italia

Burse de merit

[modificare | modificare sursă]
  • 1966—Bursa de merit a Statului francez
  • Din 1968 Membru în Juriul Internațional al Bienalei Dantesca, Ravenna
  • Din 1993 Profesor la Catedra de Sculptură a Academiei de Arte din Cluj
  • 1968 - a fost ales președinte al Fondului Plastic
  • 1973 - a fost numit secretar al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici

Expoziții personale - selecție[4]

[modificare | modificare sursă]
  • 1974 - „Spațiu și Lumină”, Sala Dalles, București
  • 1975 - Expoziție personală la Cluj
  • 1976 - Bienala de la Veneția, Italia
  • 1982 - Palazzo dei Diamanti, Sala Benvenuto Tissi, Ferrara, Italia
  • 1980 - Galeria Rzezby, Varșovia
  • 1983 - Galeria Editalia, Roma
  • 1983 - Muzeul Național de Artă, (sculptură, oțel inoxidabil și desene)
  • 1984 - Institutul Italian de Cultură, București;
  • 1986 - Galeria Muzeului Palatului Palffy, Viena
  • 1992-1993 - Galeria Kara, Geneva
  • 1993 - Fundația Culturală Română, București
  • 1993 - Galeria Teatrului Național, București,3/4
  • 1995 - Galeria de Artă Calderon, București
  • 1999 - Sculpturi recente, Muzeul Național de Artă, București

Expoziții internaționale - selecție

[modificare | modificare sursă]
  • 1954 - Bienala de la Veneția, Italia
  • 1959 - Expoziția Intrnațională de la Budapesta
  • 1961 - Expoziția de desene ale sculptorilor, Moscova
  • 1967 - Parcul de sculptură, Middelheim, Anvers, Belgia
  • 1975 - Plastik und Blumen, Berlin, Germania
  • 1979 - Expoziția de sculptură de mici dimensiuni - Arta Românească Contemporană, Damasc, Siria

Sculpturi de mari dimensiuni și lucrări monumentale - selecție[5]

[modificare | modificare sursă]
  • 1957 - Lucrarea monumentală Omagiu lui Brâncuși, granit șlefuit
  • 1965 - Orașul Victoria, România, Fântână și Monumentul „Gânditorul” / „Știința”
  • 1968 - Monument dedicat lui Ștefan Luchian, Parcul Herăstrău,București
  • 1970 - În Casa Sănătății din Copenhaga este așezată sculptura „Zborul”,bronz șlefuit
  • 1971 - Inaugurează Fântâna Cinetică din Constanța
  • 1972 - Realizează lucrarea monumentală „Dialogul undelor”, din fața Palatului Televiziunii Române, București
  • 1977 - Este inaugurat Monumentul Partizanilor, din Drobeta Turnu-Severin
  • 1979 - Este inaugurată Fântâna Cinetică, (oțel inoxidabil), Turnu Severin

Despre Constantin Lucaci

[modificare | modificare sursă]


Zbor, „Spațiu și lumină" - Despre Constantin Lucaci

Premii și distincții[6]

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Constantin Lucaci”, Freebase Data Dumps[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Georgio Segato, Album Constantin Lucaci, Biografie, p. 8, Editura Monitorului Oficial, 2001.
  3. ^ Constantin Lucaci, Ateliere de artiști din București, Editura Noimediaprint, p. 81.
  4. ^ Georgio Segato, Album Constantin Lucaci Expoziții personale p.21
  5. ^ Album Constantin Lucaci,Sculpturi de mari dimensiuni și lucrări monumentale,p. 23, Editura Monitorului Oficial 2001
  6. ^ Georgio Segato Album Constantin Lucaci,Premii -p.5,Editura Monitorului Oficial, 2001
  7. ^ Constantin Lucaci - cetățean de onoare al Caraș Severinului, 3 octombrie 2008, Amos News, accesat la 18 iunie 2013
  8. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, c) 8.
  9. ^ Text de Monseniorul Pietro Amato, Sculptând lumina, Constantin Lucaci, Ateliere de artiști din București,p. 77, Editura Noimediaprint
  10. ^ Despre arta lui Constantin Lucaci,Dan Grigorescu,p.163, text reprodus în albumul Constantin Lucaci, autor Sergio Segato, Editura Monitorului Oficial, 2001;

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • Constantin Lucaci Ediția I, Editura Monitorului Oficial, autor Georgio Segato
  • Constantin Lucaci, Ateliere de artisti din Bucuresti, p. 77-81, Editura Noi Media Print
  • Monseniorul Pietro Amato, Sculptând lumina, Constantin Lucaci, Ateliere de artiști din București, p. 77, Editura Noimediaprint
  • Monseniorul Pietro Amato Catalogul Muzeului Constantin Lucaci, muzeu sub egida Vaticanului, Sanctuarul San Francesco di Paula, Clabria, Italia, 2007
  • Constantin Lucaci, Dicționarul de artă modernă, autor Constantin Prut, Editura Albatros
  • Album Constantin Lucaci,Editura Meridiane, 1987
  • Constantin Lucaci, “LEXICON critic și documentar PICTORI, SCULPTORI și DESENATORI din România SECOLELE XV-XX”, autor Mircea Deac, Editura Medro
  • Constantin Lucaci, Vasile Florea - „Arta românească modernă și contemporană”,1982
  • Constantin Lucaci, Enciclopedia Artiștilor Contemporani de Vasile Florea, Alexandru Cebuc, Negoiță Lăptoiu, 1996
  • Constantin Lucaci- Octavian Barbosa - Dicționarul artiștilor plastici contemporani - Editura Meridiane, 1976, pag. 289, 290