Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu
Corneliu Zelea Codreanu
Date personale
Nume la naștere	Corneliu Codreanu
Născut	13 septembrie 1899 Huși, județul Fălciu, Regatul României
Decedat	30 noiembrie 1938 (39 de ani) Tâncăbești, Snagov, Ilfov, Regatul României
Înmormântat	România
Cauza decesului	omor
Căsătorit cu	Elena Ilinoiu Codreanu (1925-1938)
Copii	Cătălina (adoptată)
Cetățenie	Regatul României
Religie	Creștin Ortodox
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română[1][2]
Căpitanul Gărzii de Fier
În funcție 24 iunie 1927 – mai 1938
Succedat de	Horia Sima
Partid politic	Garda de Fier (1927-1938) Liga Apărării Național-Creștine (1923-1927) Garda Conștiinței Naționale
Alma mater	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din Grenoble
Profesie	Avocat, lider fascist
Semnătură
Modifică date / text

Parte din seria
Fascismul în România
Organizații MNFIR (1921) Fascia (1921) LANC (1923) Acțiunea Română (1924) MNF (1923) Mișcarea Legionară (1927) LCC (1929) Blocul Cetățenilor (1932) PNA (1932) PNSR (1932) Detașamentele morții ale Gărzii de Fier (1933) Cruciada Românismului (1934) FR (1935) PNC (1935) PPGR (1935) CML (1936) FRN (1938) PN (1940) MTR (1942) PTȚ (1993) ND (2000) FO ACN
Lideri Antonescu Bacaloglu Bonfert Cantacuzino Codreanu Crainic Cuza Forțu Goga Lăzurică Manoilescu Sima Stelescu Tătărescu Vaida Vifor Gigurtu Virgil Totoescu Tudor Ionescu
Ideolgie și doctrină Fascism Neofascism Neolegionarism Pentru Legionari Cărticica Șefului de Cuib Cuib (structură organizațională)
Publicații Buna Vestire Cuvântul Gândirea Sfarmă-Piatră Țara Noastră
Evenimente Funeraliile lui Ion Moța și Vasile Marin (1937) Masacrul de la Jilava (1940) Rebeliunea legionară și Pogromul de la București (1941)
Represiunea antilegionară Lotul Vișovan
Varia Regatul României sub fascism Statul Național-Legionar Biserica Ortodoxă și Garda de Fier
v d m

Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899, Huși, Vaslui, România – d. 30 noiembrie 1938, Tâncăbești, Snagov, Ilfov, România) a fost un politician român de extremă-dreaptă, fascist, anticomunist și antisemit, fondatorul și liderul organizației de extremă-dreaptă Mișcarea Legionară cunoscută și sub denumirile de Legiunea Arhanghelul Mihail și Garda de Fier, din România Mare/interbelică. Membrii mișcării - „legionarii” sau, „cămășile verzi” - i-au atribuit lui Codreanu, care a avut controlul absolut al organizației, titlul „Căpitanul”.

Din 1919, Codreanu era membru al Gărzii Conștiinței Naționale, iar în 1923, împreună cu Alexandru C. Cuza, a fondat partidul fascist Liga Apărării Naționale Creștine (L.A.N.C.), pe care l-a părăsit doi ani mai târziu, pe motive ideologice. În 1927 și-a înființat propriul partid, Legiunea Arhanghelul Mihail.^[7]

În 1938 a fost asasinat în timpul detenției, la ordinul regelui Carol al II-lea, alături de alți 13 legionari (Nicadorii și Decemvirii).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut în data de 13/25 septembrie 1899, la Huși, județul Fălciu, Regatul României, cu numele Corneliu Codreanu (conform actului de naștere).^[9][10] În anul 1902, tatăl său, Ion Zelinski, și-a românizat numele în Zelea Codreanu.^[11] Mama sa, Eliza născută Brauner, era de origine germană, provenind dintr-o familie originară din Bavaria.^[12][13][14] Străbunicul din partea mamei, pe numele său Adolf Brunner, a sosit din Bavaria în Bucovina ca funcționar vamal.^[15] Corneliu a fost botezat într-o biserică ortodoxă odată cu părinții săi, care s-au convertit și ei la credința ortodoxă.^[16]

Corneliu și tatăl său, Ion Zelea Codreanu, s-au străduit să-și afișeze o origine neaoș-română, reclamându-se a se trage dintr-o veche familie de răzeși și arătând că numele Zelea ar fi provenit de la zale și nu de la Zelinski, care înseamnă în poloneză Codreanu.^[11][17] La procesul din anul 1938, avocata lui Corneliu Zelea Codreanu susținea că străbunicul său, pe care ea îl numea Simion „Zelea”, se trăgea dintr-o familie de răzeși moldoveni din satul Igești din Bucovina, care în perioada 1786-1848, când Bucovina aflată sub stăpânire austriacă a făcut parte din provincia Galiția, a fost obligată de autorități să-și schimbe numele în Zelinski.^[11]

Studii[modificare | modificare sursă]

Corneliu a urmat cursurile școlii primare la Iași și Huși, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la liceul militar de la Mănăstirea Dealu.

La 16 ani a fost combatant voluntar în Primul Război Mondial, fără a fi împlinit vârsta minimă pentru încorporare. Între 1917 și 1918 a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie de la Botoșani.

A aderat la Garda Conștiinței Naționale în 1919, atras de caracterul anticomunist al organizației. În 1920 a participat la acțiunile de înăbușire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina.

Admis la facultatea de drept din Iași, a devenit președintele Societății studenților la drept, organizație pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922, „Asociația Studenților Creștini”. În semn de protest față de decizia rectoratului universității de a începe anul școlar fără tradiționala slujbă religioasă, Codreanu s-a baricadat în interiorul instituției. Din cauza acestei acțiuni a fost exmatriculat. A plecat în Germania, unde a studiat timp de câteva luni la Berlin și Jena. În timpul șederii în Germania constata că mișcarea antisemită nu este foarte bine organizată. Tot atunci, aude pentru prima dată de Hitler de la un muncitor din Berlin care afirma „se aude de o mișcare antisemită pornită la München de un tânăr pictor de 36 de ani, Hitler; mi se pare că acesta este acela pe care îl așteptăm noi, germanii“. Codreanu a rămas impresionat de intuiția muncitorului, după cum urma să rememoreze în „Pentru Legionari“. Reprimit la studii la Universitatea din Iași, ca urmare a intervențiilor profesorului A. C. Cuza, prieten al familiei și totodată protectorul și mentorul său spiritual, Codreanu se reîntoarce în țară și își reia studiile pentru o perioadă de timp scurtă. În acest răstimp participă la demonstrațiile studențești care cereau limitarea numărului evreilor în învățământul superior („numerus clausus”).

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

În 1923 fondează împreună cu A. C. Cuza Liga Apărării Naționale Creștine (L.A.N.C.), partid antidemocrat și antisemit. În 1924, în urma unei altercații este implicat într-un proces la care, în sala de judecată, în fața instanței, îl împușcă pe prefectul de poliție Constantin Manciu, care îl agresase la rândul său anterior, dar este achitat pe motiv că acționase în legitimă apărare. Este vorba de primul dintr-o serie de asasinate politice (crima politică anterioară din România modernă a fost asasinarea lui Barbu Catargiu în 1862). „Asta este marea învinuire care se aduce legionarilor: au introdus în moravurile politice românești ceva ce nu făcea parte din tradiția noastră” acuză Neagu Djuvara^[18].

În iunie 1925, Codreanu s-a căsătorit cu Elena Ilinoiu, fiica lui Constantin Ilinoiu. Sub auspiciile unor colaboratori și simpatizanți ca A. C. Cuza, generalul Macridescu, George Niculescu și alții, a fost organizat un spectacol-demonstrație politică în care mirii purtau costume naționale albe și pe cap pirostrii cu crucea în creștet și svastică pe frunte^[19]. La spectacol au participat 90.000 de persoane în mii de vehicule, formând o coloană de 4 km. Filmarea procesiunii a fost confiscată și arsă în 1925 pe motiv că punea în pericol ordinea și siguranța publică.^[20]

Din cauza unor disensiuni apărute în L.A.N.C., Codreanu se desprinde de mișcare și, împreună cu Ion Moța, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneață și Radu Mironovici, fondează în 1927, inspirat de o icoană din închisoarea Văcărești^[20], mișcarea paramilitară „Legiunea Arhanghelul Mihail”.

În anii următori au loc o serie de manifestații ample împotriva „corupției parlamentare, a evreilor și a comunismului”.

Cucerit de manifestațiile teatrale, de paradă, de care se folosea propaganda nazistă în Germania, Codreanu, pentru a-i atrage pe țărani la ideologia sa și pentru a le obține voturile, vizitează satele îmbrăcat în costum național și călare pe un cal alb. În 1931 este ales în parlament deputat de Neamț, obținând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate. În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în județul Tutova, cu 5.600 de voturi.

Ideologie[modificare | modificare sursă]

Codreanu a imprimat, ca trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelul Mihail, promovarea ortodoxismului naționalist, stabilind o legătură structurală între creștinismul ortodox și „românitate”, ca o deosebire de fascismul lui Mussolini, deși dorea transformarea României în stat fascist, după modelul italian. Ideologiile fascistă și nazistă erau folosite ca substrat de îndoctrinare în cuiburile legionare (titluri de cursuri: „Afinitatea între fascism și Mișcarea Legionară”, „Puncte comune între hitlerism și Mișcarea Legionară”, etc. - C. Z. Codreanu: Cărticica șefului de cuib). Pentru Codreanu, „Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o școală și o oaste, decât un partid politic”. Fapt este că uniformele, cămășile verzi cu diagonală și pistol la șold, copiate după uniformele fasciste italiene ale unităților paramilitare numite "cămășile negre", și după "cămășile brune" ale SA din Germania, precum și frazeologia mistic-religioasă, patriotard-xenofobă (pericolul reprezentat - în viziunea codrenistă - de democrația liberală, care ar fi dus la acapararea puterii în stat de către inamicii principali ai legionarilor și naționaliștilor români, „evreii”: „democrația sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în fața blocului unit al puterii iudaice” să curețe țara de moravurile politice murdare, să înlăture influența pernicioasă și cosmopolită a evreilor și a masonilor... „Să facem o țară ca soarele sfânt de pe cer...” (C. Z. Codreanu în cartea sa Pentru legionari) au atras numeroși studenți, preoți și intelectuali ca Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, precum și personalități din protipendada română, ca Sturdza, Ghica, Manu, Cantacuzino ș.a.

Cultul morții[modificare | modificare sursă]

O trăsătură fundamentală a Legiunii a fost cultul morții. Glorificarea sacrificiului și îmbrățișarea voluntară a morții pentru „mântuirea neamului” românesc specifice Mișcării Legionare au fost elementele de bază ale unei ideologii a „naționalismului thanatic”.^[21] Cultul morții profesat de către Mișcarea Legionară a fost considerat o alternativă preferabilă într-o situație conflictuală:

„

• Poporul nu se conduce după voința lui: democrația. Nici după voința unei persoane: dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viață și norme, legi naturale de moarte. Legile vieții și legile morții. O națiune merge la viață sau la moarte după cum respectă pe una sau pe alta din aceste legi.
• Țelul final nu este viața. (...) Acest moment final, „învierea din morți”, este țelul cel mai înalt și mai sublim către care se poate înălța un neam.
• Neamul este deci o entitate care își prelungește viața și dincolo de pământ. Neamurile sunt realități și în lumea cealaltă, nu numai pe lumea aceasta.
• Cea dintâi problemă care ni se punea era aceasta: cine trebuie să răspundă mai întâi? Cine sunt mai vinovați pentru starea de nenorocire în care se zbate țara: românii sau jidanii? Am căzut unanim de acord, că cei dintâi și mai mari vinovați sunt românii ticăloși, care pentru arginții iudei și-au trădat neamul. Jidanii ne sunt dușmani și în această calitate ne urăsc, ne otrăvesc, ne extermină. Conducătorii români care se așază pe aceeași linie cu ei, sunt mai mult decât dușmani: sunt trădători. Pedeapsa cea dintâi și cea mai cruntă se cuvine în primul rând trădătorului și în al doilea rând dușmanului. Dacă aș avea un singur glonț, iar în fața mea un dușman și un trădător, glonțul l-aș trimite în trădător.” C.Z. Codreanu^[22].
• Legionarul iubește moartea, căci sângele lui va servi pentru plămădirea cimentului României legionare. (C.Z.Codreanu: „9 Porunci Legionare”, din ziarul G.d.F. a Basarabiei)
• Moartea, numai moartea legionară (...) / Ni-i dragă moartea pentru Căpitan!” - Radu Gyr: Imnul Tinereții Legionare.”

Violențe[modificare | modificare sursă]

În 1933, Codreanu întemeiază - ca expresie politică a Mișcării Legionare - partidul Totul pentru Țară (prezidat de ing. Gheorghe Clime), cu o platformă-program atât de violent fascistă, antisemită și antioccidentală, încât prim-ministrul liberal I. G. Duca, delegat de Carol al II-lea să organizeze alegerile, îi interzice participarea la alegeri. Duca e asasinat după trei săptămâni pe peronul gării Sinaia, la 29 decembrie 1933, de un grup de trei legionari. Stere Ciumetti, secretarul Mișcării Legionare, este asasinat în replică la 29 decembrie, în același an, din ordinul lui Victor Iamandi, ministrul liberal al justiției, corpul său fiind aruncat într-un lac bucureștean. Printre inculpații în procesul intentat asasinilor lui Duca, în afară de Codreanu, au compărut și generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic și alții sub acuzația de conspirație criminală. Codreanu a fost achitat din nou, instanța considerând că nu era vinovat de crimă, deși el avea controlul absolut asupra organizației.

La 24 septembrie 1934, Codreanu a convocat „Consiliul de onoare al Legiunii” pentru a-l „judeca" pe ziaristul legionar și anticodrenist Mihai Stelescu pentru că acesta publicase în ziarul la care lucra un articol care-l critica pe Codreanu și că ar fi organizat un atentat la viața „Căpitanului”. Consiliul, respectiv Codreanu, l-a declarat pe Stelescu „vinovat de înaltă trădare față de Legiune și căpitan” și a decis excluderea lui Stelescu din mișcare cu precizarea „Acord lui Stelescu dreptul ca într-un viitor cât mai îndepărtat, care rămâne la aprecierea mea, să-și poată răscumpăra în fața aceluiași Consiliu de Onoare convocat de mine în acest scop, numai prin jertfă, onoarea pierdută și păcatul făptuit”^[23].

Dar Stelescu și-a continuat critica la adresa „Căpitanului”, pe care l-a făcut „laș, desfrânat și slab orator"^[24]. În 1936, un grup de zece legionari, studenți la teologie, a pătruns în spitalul în care era internat Stelescu pentru recuperare în urma unei operații de apendicită și l-au împușcat pe patul de spital cu 120 de gloanțe, după care i-au aplicat multiple lovituri în cap cu un topor, intonând imnuri legionare.^[25] Grupul de criminali trimis de „Căpitan” ca să-l „pedepsească" pe disident a primit porecla „Decemviri” („zece bărbați”),^[26][27] iar cei care „l-au pedepsit" pe I. G. Duca au fost numiți „Nicadori”.^[28]

Făptașii s-au predat poliției și au fost omorâți la rândul lor, în 1938, odată cu Codreanu.^[29]

Procesul și moartea[modificare | modificare sursă]

În urma unui răspuns dat lui Nicolae Iorga, care luase poziție față de Mișcarea Legionară („ești un necinstit sufletește”), este trimis în instanță pentru ultraj adus unui demnitar în exercițiul funcțiunii^[30]. Condamnat la șase luni de detenție, în luna mai 1938 este rejudecat și condamnat la zece ani de muncă forțată^[30].

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Codreanu este omorât (sugrumat), împreună cu alți 13 legionari (Nicadorii și Decemvirii), de jandarmii care îi transportau la închisoarea Jilava. Incidentul are loc în pădurea Tâncăbești, din apropierea Bucureștiului. Motivul oficial invocat a fost „încercarea de evadare", s-ar părea, din ordinul dat de Carol al II-lea^[31]. Cadavrele au fost arse cu acid și înhumate în fortul Jilava.^[20]

„Suprimarea „Căpitanului” și arestarea principalilor fruntași ai mișcării au dus la dezorganizarea Legiunii și la propulsarea la rangul întâi a unui mediocru complotist, Horia Sima” (Neagu Djuvara^[32]). Legiunea s-a scindat în două tabere inamice, „simiștii”, gruparea majoritară condusă de Horia Sima și „codreniștii”, conduși de Ion Zelea Codreanu (tatăl), care l-a acuzat pe Sima de a fi fost spion al lui Moruzov, delapidator (al fondurilor primite de la germani la Viena pentru a organiza o armată legionară/anti-sovietică), că „l-a turnat pe „Căpitan” și i-a trădat cauza", etc.

După instituirea Statului Național Legionar, cadavrele lui Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorilor și Decemvirilor au fost deshumate din incinta închisorii Jilava și reînhumate în cadrul unei procesiuni impresionante desfășurată în București la data de 30 noiembrie 1940.^[33]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

• Călăuza bunului Român - Regulamentul de functionare si organizare a Ligii Apararii National-Crestine (L.A.N.C.), în colaborare cu Ion Z. Codreanu și A. C. Cuza, Iași, martie 1923.
• Circulări, Scrisori, Sfaturi, Gânduri (editată de Vasile Iașinschi), Madrid, 1951.
• Scrisori studențești din închisoare (Văcărești, 9 octombrie 1923 – 30 martie 1924), Tip. “Libertatea” – Orăștie, Iași, 1925; reed. Ed. Ramida, București, 1998.
• Cărticica șefului de cuib, Tip. C. S. m. c. [?], București, 1933; reed. Col. „Omul Nou“, Miami Beach, 1990.
• Pentru legionari, vol. I [volumul al doilea n-a mai fost scris], Editura “Totul pentru Țară”, Tipografia Vestemean, Sibiu, 1936; reed. Ed. Scara, București, 1999
• Circulări și manifeste, Ed. „Totul pentru Țară“, București, 1937; reed. Col. „Europa“, München, 1981.
• Însemnările de la Jilava, Rostock, 1942; reed. Col. „Europa“, München, 1994.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

• Banea, Ion: Căpitanul, Ed. „Totul pentru Țară”, Sibiu, 1936 (ed. cenzurată); ed. II: 1937; reed. Salzburg (Col. „Omul Nou”), 1951, și Ed. Gordian, Timișoara, 1995; trad. it.: Il Capitano, Ed. all’insegna del Veltro, Parma, 1983.
• Buzatu, Gh., Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache: Radiografia dreptei românești: 1927-1941, Ed. FF Press, București, 1996.
• Codrescu, Răzvan: De la Eminescu la Petre Țuțea. Pentru un model paideic al dreptei românești, Ed. Anastasia, București, 2000.
• Codrescu, Răzvan: În căutarea Legiunii pierdute, Ed. Vremea, București, 2001; ed. a doua revăzută și adăugită, Ed. Christiana, București, 2012.
• Constantiniu, Florin: O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002.
• it Evola, Julius: La tragedia della Guardia di Ferro, Fondazione Julius Evola, Roma, 1996; trad. rom.: Naționalism și asceză. Reflecții asupra fenomenului legionar, Ed. Fronde, Alba Iulia-Paris, 1998.
• fr Guiraud, Paul: Codréanu et la Garde de Fer, Éd. du Francisme, Paris, 1940, reed. Éd. Trident, Paris, 1991; trad. rom.: Codreanu și Garda de Fier, Ed. Majadahonda, București, 1998.
• de Heinen, Armin: Die Legion “Erzangel Michael” in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, Südosteuropäische Arbeiten, R. Oldenbourg Verlag, München, 1986; trad. rom.: Legiunea “Arhanghelul Mihail”. O contribuție la problema fascismului internațional, Ed. Humanitas, București, 1999.
• en Nagy-Talavera, Nicholas M.: The Green Shirts and the Others. A History of Fascism in Hungary and Romania, Hoover Institution Press, Stanford University (California), 1970; trad. rom.: O istorie a fascismului în Ungaria și România, Ed. Hasefer, București, 1996.
• Palaghiță, Ștefan, Garda de Fier. Spre reînvierea României, Buenos Aires, 1951; reed. sub titlul Istoria Mișcării Legionare scrisă de un legionar, Ed. “Roza Vînturilor”, București, 1993.
• en Rogger, Hans, Eugen Weber (eds.): The European Right. A historical Profile, University of California Press, Berkeley and Los Angeles, 1965 (cap. “Rumania” este redactat de Eugen Weber); trad. rom.: Dreapta europeană. Profil istoric, Ed. Minerva, București, 1995 (cap. “România”: pp. 385-446).
• Sandache, Cristian: „Istorie și biografie: cazul Corneliu Zelea Codreanu", Ed. Mica Valahie, București, 2005.
• Sandache, Cristian : „Îngerii căzuți. O istorie a Extremei-Drepte din România", Ed. Corint, București, 2010.
• de Schmitt, Oliver Jens: Căpitan Codreanu. Aufstieg und Fall des rumänischen Faschistenführers. Zsolnay-Verlag, Wien, 2016.
• it Sburlati, Carlo: Codreanu, il Capitano, Ed. Volpe, Roma, 1970; trad. sp.: Codreanu, el Capitán. Vida y muerte de Codreanu, Ed. Acervo, Barcelona, 1970.
• it Sburlati, Carlo, Codreanu e la Guardia di Ferro, Ed. Volpe, Roma, 1977.
• Schmitt, Oliver Jens: Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea „Căpitanului”, Humanitas, București, 2017.
• fr Sima, Horia: Histoire du Mouvement Légionnaire, I. 1919-1937, Ed. Dacia, Rio de Janeiro, 1972; trad. rom.: Istoria Mișcării Legionare, Ed. Gordian, Timișoara, 1994; Istoria Mișcării Legionare, Ed. Metafora, București, 2003; trad. engl.: The History of the Legionary Movement, The Legionary Press – England, 1995.
• Southgate, Troy (ed.), Codreanu, London: Black Front Press, 2011, ISBN 978-0-9570639-0-7
• Sturdza, Mihail: România și sfîrșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, Ed. Dacia, Rio de Janeiro-Madrid, 1966; reed. Ed. FRONDE, Alba Iulia-Paris, 1994; trad. engl.: The Suicide of Europe, Western Islands, Belmond/Boston, 1968; trad. sp.: El suicidio de Europa, Barcelona, 1970; trad. it.: La fine dell’Europa, Ed. P. Armando, Napoli, 1970, apoi Ed. all’insegna del Veltro, Parma, 1999.
• es Veiga, Francisco: La mística del ultranacionalismo. Historia de la Guardia de Hierro (Rumanía, 1919-1941), Universitat Autònoma de Barcelona, Bellaterra, 1989 (teză de doctorat); trad. rom.: Istoria Gărzii de Fier (1919-1941). Mistica ultra-naționalismului, Ed. Humanitas, București, 1993, reed. 1995.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Corneliu Zelea Codreanu

La Wikisursă există texte originale legate de Corneliu Zelea Codreanu

• Corneliu Zelea Codreanu - biografie, istoria.md
• Scrisoarea lui Zelea Codreanu către Nicolae Iorga Arhivat în 28 martie 2013, la Wayback Machine., 20 ianuarie 2012, Andreea Lupșor, Historia
• Comunicatul Parchetului Militar al Corpului II Armată cu privire la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu (30 noiembrie 1938)
• DOCUMENTE SECRETE DIN ARHIVA CORNELIU ZELEA CODREANU. A aparut o carte cu totul inedita, la Editura Tipo Moldova - Iasi, 15 aprilie 2012, Ziaristi Online Ro
• Eliminat dupa metoda aplicata de legionari, 8 martie 2004, Jurnalul Național
• Dorită de rege, asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu e pusă la punct de Gavrilă Marinescu și Armand Călinescu, 13 mai 2013, Adevărul - articol Historia Arhivat în 7 iunie 2013, la Wayback Machine.
• Corneliu Zelea Codreanu - Destinul unui naționalist, 16 aprilie 2010, Ilarion Tiu, Jurnalul Național
• 10 lucruri de știut despre ... Mișcarea legionară Arhivat în 30 decembrie 2011, la Wayback Machine., 3 mai 2011, Lavinia Irimia, Historia
• Rebeliunea legionară - o mineriadă împotriva Mareșalului Arhivat în 21 iunie 2012, la Wayback Machine., 29 aprilie 2011, Dana Honciuc, Historia