Dan Nasta

Dan Nasta
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Dan Constantin Ioan Popescu-Nasta (n. 6 ianuarie 1919, București, România – d. 15 septembrie 2015, București[3]) a fost un actor și regizor român de teatru și film. A rămas cunoscut prin rolurile titulare interpretate în piesele Despot Vodă de V. Alecsandri, Egmont de Goethe, Hamlet și Richard al III-lea de Shakespeare. În afară de activitatea artistică, Dan Nasta a fost unul dintre cei mai mari colecționari români de opere de artă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dan Nasta provenea dintr-o familie de aromâni (Derra de Moroda) stabilită în Transilvania și înnobilată de împăratul habsburgic cu titlul de baron. Tatăl său era negustor și s-a stabilit în România, unde și-a desfășurat afacerile. Mama sa provenea dintr-o veche familie românească, fiind urmașă a logofătului Sima-Piteșteanul.[4]

Ca urmare a faptului că dispunea de o stare materială bună, Dan Nasta a devenit încă din adolescență un pasionat colecționar de artă, strângând colecții valoroase de cărți și timbre, iar mai apoi de icoane, mobilă și obiecte de artă. Pasiunea a dobândit-o de la avocatul și omul politic Take Ionescu, fost ministru de externe și prim-ministru, care era căsătorit cu vara primară a mamei sale, Alexandrina Ecaterina Ionescu. Omul politic avea în casă mobilier de epocă, italian și franțuzesc, care l-a impresionat pe tânărul Nasta.[4] Familia sa locuia într-o zonă selectă a capitalei României, fiind vecină cu numeroși demnitari printre care și generalul Gheorghe Argeșanu la a cărui arestare a asistat în septembrie 1940.[4]

A urmat cursurile Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, după care a vrut să se înscrie la conservator. Părinții săi erau divorțați, iar tânărul se afla sub tutela mamei. Deoarece Dan Nasta era minor, mama a refuzat să-și dea acordul, așa că tânărul s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie și la Facultatea de Drept, audiind cursurile lui Tudor Vianu și Mircea Vulcănescu. Ulterior, după ce a devenit major, s-a înscris la Conservatorul Regal de Artă Dramatică.[5]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dan Nasta a fost mobilizat ca actor în „plutoanele de propagandă”, recitând poezii patriotice în orașele din Moldova. În anii de după război, el a cumpărat obiecte de artă vândute de colecționari evrei sau de burghezii scăpătați.

În anul 1947 a înființat teatrul cooperatist „Odeon”, punând în scenă piese de Maxim Gorki și Anton Cehov. După instaurarea regimului comunist în România, a lucrat ca actor, fiind cunoscut ca un renumit colecționar de obiecte de artă. Locuința sa era vizitată de ambasadori străini, care-i admirau colecțiile. A donat piese de mobilier vechi și scoarțe vechi românești la Palatul Mogoșoaia, unde a fost amenajată o expoziție tematică.[4]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Dan Nasta i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[6]

A fost distins cu Medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” (2000) „pentru merite deosebite în studierea, editarea, promovarea sau interpretarea operei eminesciene”[7] și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, categoria F - „Promovarea culturii” (2004) „pentru contribuțiile deosebite în promovarea culturii și civilizației românești, pentru realizarea unor programe complexe de mediatizare a acestora atât în țară, cât și peste hotare”.[8]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dan Nasta 
  2. ^ Dan Nasta 
  3. ^ „Regizorul și actorul Dan Constantin Nasta-Popescu a murit; înmormântarea va avea loc joi – AGERPRES”, Agerpres.ro, arhivat din original la , accesat în  
  4. ^ a b c d Toma Roman Jr., „De vorbă cu «patriarhul» colecționarilor din România, Dan Nasta: «I-am văzut pe legionari trăgând în Argeșanu»”, în Jurnalul Național, 3 noiembrie 2011.
  5. ^ Dan Nasta, „Dan Nasta: Am avut atâta talent, cât să-mi creez unul”, în Ziarul Financiar, 14 iunie 2001.
  6. ^ Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
  7. ^ Decretul nr. 3 din 12 ianuarie 2000 al președintelui României privind conferirea medaliei comemorative „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, publicat în Monitorul Oficial nr. 22 din 21 ianuarie 2000.
  8. ^ Decretul nr. 38 din 7 februarie 2004 al președintelui României privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, publicat în Monitorul Oficial nr. 176 din 1 martie 2004.

Legături externe[modificare | modificare sursă]