Diego Maradona

Diego Maradona
Informații generale
Nume complet Diego Armando Maradona
Data nașterii [1][2][3][4]
Locul nașterii Lanús, Buenos Aires, Argentina
Data decesului (60 de ani)[5]
Locul decesului Dique Luján⁠(d), Buenos Aires, Argentina
Înălțime 165 cm
Greutate 70 kg
Poreclă El Pibe de Oro[6]
Post mijlocaș
atacant
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
1976-1981  Argentinos 166 (116)
1981-1982  Boca Juniors 40 (28)
1982-1984  Barcelona 36 (22)
1984-1991  Napoli 188 (81)
1992-1993  Sevilla 26 (5)
1993-1994  Newell's Old Boys 5 (0)
1995-1997  Boca Juniors 30 (7)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1977-1994  Argentina 91 (34)
1977-1979  Argentina U20[*] 24 (13)
Echipe antrenate Modificați la Wikidata
1994  Deportivo Mandiyú⁠(d)
1995  Racing Club
2008-2010  Argentina
2011-2012  Al Wasl FC
2017-2018  Al-Fujairah FC⁠(d)
2018-2019  Dorados de Sinaloa⁠(d)
2019-2020  Gimnasia
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Diego Armando Maradona (n. , Lanús, Buenos Aires, Argentina – d. , Dique Luján⁠(d), Buenos Aires, Argentina) a fost un fotbalist și antrenor argentinian.

A fost considerat de către mulți din lumea fotbalului (inclusiv jurnaliști sportivi, foști și actuali jucători, fani etc.) ca fiind cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor,[7][8][9][10] împărțind cu Pelé titlul de Jucătorul Secolului decernat de FIFA.[11][12] De-a lungul carierei sale de jucător profesionist, Maradona a jucat pentru Boca Juniors (1981, 1995-1998), F.C. Barcelona (1982-1984), SSC Napoli (1984-1991), F.C. Sevilla (1992-1993) și Newell's Old Boys (1993-1994).

În cariera sa internațională, a jucat pentru naționala Argentinei 91 de meciuri și a marcat 34 de goluri. A participat la patru turnee finale ale Campionatului mondial de fotbal F.I.F.A., incluzând Cupa Mondială din 1986, când, în calitate de căpitan de echipă, a condus Argentina spre titlul final, învingând în ultimul act Republica Federală Germană și câștigând Balonul de Aur, premiul pentru cel mai bun jucător al turneului. La același turneu, în meciul pentru sferturile de finală, disputat împotriva Angliei, a marcat două goluri în victoria Argentinei cu scorul de 2-1, goluri care l-au consacrat la nivel mondial. Primul gol a fost marcat cu mâna și numit ulterior mâna lui Dumnezeu, conform declarațiilor fotbalistului, iar al doilea gol a fost marcat după o cursă de aproximativ 60 de metri în care a driblat șase jucători englezi, gol care a fost numit ulterior golul secolului.

Din diferite motive, Maradona este considerat una dintre cele mai controversate figuri ale lumii sportului. A fost suspendat din activitate pentru o perioadă de 15 luni, în 1991, în Italia, după ce a fost depistat că a consumat cocaină și în 1994 a fost trimis acasă de la turneul final al campionatului mondial de fotbal din S.U.A., după ce a folosit efedrină. După retragerea din activitate la a 37-a aniversare in 1997, Maradona s-a confruntat cu serioase probleme de sănătate și creșteri în greutate cauzate în principal de abuzul de cocaină. În 2005, a suferit o operație chirurgicală la nivelul stomacului, menită să oprească creșterea sa în greutate. După ce a depășit dependența de cocaină, Maradona a devenit gazda unui popular show de televiziune în Argentina.

În octombrie 2008, printr-o decizie care a surprins pe mulți, Maradona a fost numit selecționerul echipei naționale a Argentinei, pe care a condus-o până în sferturile Campionatului Mondial de Fotbal din 2010.

A fost cel mai mare jucător al anilor '80-'90.[13] A fost adversarul lui Hagi la Cupa Mondială din 1990.

Maradona este unicul jucător din istoria fotbalului al cărui transfer a bătut recordul mondial de două ori; prima dată atunci când a fost transferat la FC Barcelona pentru £5 milioane, și a doua oară când a fost transferat la Napoli pentru £6,9 milioane.[14]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Diego Armando Maradona s-a născut în Lanús, Argentina, dar a crescut în Villa Fiorito, o suburbie la sud de Buenos Aires,[15] într-o familie săracă, familie care ulterior s-a mutat în provincia Corrientes. A fost primul băiat din familia sa, după nașterea celor trei surori mai mari ale sale. Mai are doi frați mai tineri decât el, pe Hugo (el Turco) și Raúl (Lalo), amândoi activând ca fotbaliști profesioniști. Maradona are origini italiene, spaniole, croate și argentiniene indigene.[16][17]

La 10 ani Maradona a fost remarcat de către un talentat căutător de tineri jucători, în timp ce juca la Estrella Roja, un club din vecinătatea unde locuia. A devenit juniorul lui Los Cebollitas (Micile Cepe), echipa de juniori a clubului din Buenos Aires, Argentinos Juniors. Ca și copil de mingii la 12 ani, încânta spectatorii arătându-și măiestria cu mingea, în timpul pauzelor meciurilor din prima divizie.

Cariera la echipele de club[modificare | modificare sursă]

Maradona la Boca Juniors

La 20 octombrie 1976, Maradona și-a făcut debutul de fotbalist profesionist la Argentinos Juniors, la numai zece zile de la împlinirea vârstei de 16 ani. A jucat la Argentinos Juniors din 1976 până în 1981, când a fost transferat pentru 1 milion de lire sterline la Boca Juniors. Alăturându-se noii echipe la jumătatea sezonului din 1981, Maradona a jucat până în 1982, contribuind la câștigarea primei sale medalii de campion al primei ligi argentiniene. În timp ce juca la Argentinos Juniors, Maradona a primit o ofertă de transfer în valoare de 180.000 de lire sterline din partea clubului englez Sheffield United, dar oferta a fost refuzată. După Cupa Mondială din 1982, în iunie, din Spania, Maradona a fost transferat la Barcelona pentru suma record la acea vreme de 5 milioane de lire sterline. În 1983, sub conducerea lui César Luis Menotti, Barcelona și Maradona au câștigat Copa del Rey (competiția anuală a cupei din Spania), învingând Real Madrid și Supercupa Spaniei, învingând Athletic de Bilbao. Cu toate acestea, Maradona a avut o perioadă grea la Barcelona. Mai întâi o criză de hepatită și mai apoi fracturarea piciorului print-un atac întârziat de către Andoni Goikoetxea de la Athletic Bilbao, i-au pus în pericol cariera, dar puterea sa psihică și voința sa puternică l-au ajutat să revină pe teren mai repede. La Barcelona, Maradona a intrat în dispute frecvente cu directorii echipei, și în special cu Josep Lluís Núñez - președintele clubului, iar în 1984 acesta a cerut transferul său de pe Nou Camp. A fost transferat în Italia - Serie A, la SSC Napoli pentru o altă sumă record la acea vreme în cuantum de 6,9 milioane lire sterline. Cu Napoli, Maradona a atins vârful carierei sale profesioniste. A devenit repede o stea adorată de fani, și în perioada sa a ridicat echipa (Napoli) la cea mai prolifică perioadă din istoria clubului. Condusă de Maradona, Napoli a câștigat singurele sale trofee de campioni ai Italiei în sezonul 1986/87 și 1989/90[18], clasându-se pe locul 2 în campionat de două ori în sezonul 1987/88 și în 1988/89. Alte trofee câștigate de Maradona cu Napoli în perioada sa includ Cupa Italiei în 1987, (finaliști ai Cupei Italiei în 1989), Cupa U.E.F.A. în 1989 și Supercupa Italiei în 1990. Maradona a fost golgeterul Seriei A italiene în sezonul 1987/88. Cu toate acestea, în timpul perioadei sale din Italia, problemele personale ale lui Maradona s-au înmulțit. A continuat să consume cocaină, primind amenzi de 70.000 de dolari din partea clubului pentru lipsa de la antrenamente și jocuri, probleme datorate mai ales stresului provocat de consumul de droguri. S-a confruntat cu probleme legate de nașterea unui fiu nelegitim și a fost suspectat de legături de prietenie cu membrii Camorra. După ce a fost suspendat pe o perioadă de 15 luni pentru testare pozitivă cu cocaină,[19] Maradona a părăsit Napoli în dizgrație în 1992. La momentul când a fost transferat la Sevilla (1992-1993), nu mai jucase fotbal profesionist de doi ani, astfel încât nu a mai fost capabil să atingă momentele de glorie de altădată. În 1993 Maradona s-a transferat la Newell's Old Boys și în 1995 s-a întors la Boca Juniors pentru 2 ani.

Cariera internațională[modificare | modificare sursă]

De-a lungul perioadei sale la Napoli, fotbalul internațional l-a consacrat pe Maradona. Jucând pentru alb-albaștrii (Albicelestes) din naționala Argentinei, Maradona a participat la 4 turnee consecutive ale Cupei Mondiale F.I.F.A., conducând Argentina la câștigarea titlului mondial din 1986 și la câștigarea medaliei de argint (locul 2) din 1990. Și-a făcut debutul internațional la vârsta de 16 ani, într-un meci împotriva Ungariei, la 27 februarie 1977. La 18 ani a participat cu Argentina la Campionatul Mondial de Tineret și a fost jucătorul turneului, strălucind în finala câștigată împotriva Uniunii Sovietice. La 2 iunie 1979 Maradona a înscris primul său gol pentru naționala Argentinei în victoria cu 3–1 împotriva Scoției pe Hampden Park.[20]

Cupa Mondială 1982[modificare | modificare sursă]

Maradona a jucat la primul său turneu final al Cupei Mondiale în 1982. În primul meci, Argentina, campioana en-titre, a pierdut cu Belgia. Deși echipa a câștigat convingător cu Ungaria și El Salvador, calificându-se în turul doi, au fost învinși de către Brazilia și de către câștigătorii turneului final - Italia. Maradona a jucat toate cele cinci meciuri fără să fie schimbat, înscriind de două ori contra Ungariei, dar fiind eliminat cu 5 minute înaintea finalului partidei cu Brazilia, pentru un fault dur.

Cupa Mondială 1986[modificare | modificare sursă]

Maradonna ridicând trofeul Cupei Mondiale în 1986

Maradona a condus echipa națională a Argentinei, în calitate de căpitan, spre victoria din 1986 a Cupei Mondiale F.I.F.A., câștigând finala din Mexic împotriva Republicii Federale Germania. În timpul Cupei Mondiale din 1986, Maradona și-a demonstrat talentul și calitățile de super-jucător, fiind cel mai dinamic jucător al turneului final. A jucat fiecare minut din meciurile Argentinei, înscriind 5 goluri și oferind 5 pase de gol. Cele două goluri marcate în sfertul de finală câștigat cu 2-1 împotriva Angliei i-au consacrat legenda marelui jucător. Acest meci a fost jucat pe fondul conflictului armat din Insulele Falkland dintre cele două națiuni, iar emoțiile legate de acest conflict s-au făcut simțite pe perioada desfășurării meciului. Reluările T.V. au relevat faptul că primul gol marcat de Maradona împotriva Angliei a fost înscris cu mâna. Maradona a fost evaziv descriind acest gol ca fiind înscris "puțin cu capul lui Maradona și puțin cu mâna Lui Dumnezeu". Astfel golul a fost numit "mâna Lui Dumnezeu" ("la mano de Dios"). Mai târziu, la 22 august 1995, Maradona a recunoscut în emisiunea sa televizată din Argentina, că a lovit mingea cu mâna intenționat și că a știut tot timpul că golul nu a fost corect marcat. Cu toate acestea, golul a fost validat, în ciuda protestelor jucătorilor englezi. Al doilea gol al lui Maradona din același meci cu Anglia a fost votat de către F.I.F.A. drept cel mai frumos gol din istoria Cupei Mondiale. A recuperat mingea în jumătatea sa de teren și din 11 atingeri a alergat mai mult de jumătate din lungimea terenului, driblând 5 jucători englezi (Glenn Hoddle, Peter Reid, Kenny Sansom, Terry Butcher, și Terry Fenwick) și pe portarul Peter Shilton, introducând după această cursă mingea în poarta Angliei. Acest gol a fost desemnat Golul Secolului printr-un sondaj condus de F.I.F.A. printre utilizatorii de internet.[21]

Maradona a marcat două goluri și în semifinala cu Belgia, remarcându-se printr-un alt dribling virtuos la cel de-al doilea gol marcat. În finala împotriva Germaniei Federale, care a egalat la 2-2, după ce Argentina marcase două goluri, Maradona a găsit spațiul pentru pasa finală pentru Jorge Burruchaga, care a marcat golul câștigător. Argentina a învins Republica Federală Germană cu 3–2 în fața a 115,000 de spectatori, pe stadionul Azteca și Maradona a ridicat deasupra capului trofeul Cupei Mondiale, asigurându-se astfel că întregul mapamond și-l va reaminti ca unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria acestui sport. În amintirea lui Maradona, autoritățile stadionului Azteca au construit o statuie a sa marcând „golul secolului", statuie care se află la intrarea în stadion.

Cupa Mondială 1990[modificare | modificare sursă]

Maradona a fost căpitanul echipei naționale a Argentinei și la turneul final al Cupei Mondiale din 1990, desfășurat în Italia. O accidentare la umăr i-a afectat prestația și a fost mai puțin impunător ca în urmă cu patru ani la turneul final din 1986. Argentina a fost aproape de eliminare în grupe, calificându-se abia de pe locul trei din grupa sa. În meciul din șaisprezecimi împotriva Braziliei, Claudio Caniggia a marcat singurul gol al partidei după o pasă primită de la Maradona.[22]

În sferturi, Argentina a întâlnit Iugoslavia, meciul terminându-se 0–0 după 120 de minute, Argentina calificându-se în urma loviturilor de departajare de la 11 metri, în ciuda ratării loviturii de pedeapsă de către Maradona, urmare a unui șut slab pe mijlocul porții. Semifinala împotriva țării gazdă a turneului, Italia, a fost câștigată de Argentina tot la penaltiuri, după ce la sfârșitul celor 90 de minute scorul fusese 1-1;[23] de această dată Maradona a marcat în urma loviturii de departajare. În finală, Argentina a pierdut cu 0-1 împotriva Germaniei Federale, singurul gol al partidei fiind înscris de Andreas Brehme din penalty, în minutul 85 al partidei, după un fault controversat asupra lui Rudi Völler.[22]

Cupa Mondială 1994[modificare | modificare sursă]

La turneul final din 1994 al Cupei Mondiale desfășurat în Statele Unite, Maradona a jucat doar două meciuri, înscriind un gol împotriva Greciei, înainte de a fi trimis acasă, după ce a fost depistat pozitiv cu efedrină, la un test antidoping. În autobiografia sa, Maradona a argumentat că rezultatul testului se datorează antrenorului său personal care i-ar fi dat să consume băutura întăritoare Rip Fuel. El susține că varianta americană a acestei băuturi era diferită de cea argentiniană și de aceea a fost eliminat de la participarea în runda a doua a turneului. FIFA i-a solicitat să părăsească turneul și implicit Argentina a fost eliminată în faza secundă a turneului final de către România. Maradona a menționat că ar fi avut un acord cu F.I.F.A., pe care această organizație îl contestă, acord care i-ar fi permis să folosească efedrină și alte medicamente pentru a pierde în greutate și pentru a fi în stare să joace. Conform lui Maradona, acest acord ar fi fost încheiat astfel încât Cupa Mondială să nu piardă din prestigiu prin absența sa. Această afirmație nu a fost niciodată dovedită.[24]

Stilul jucătorului[modificare | modificare sursă]

Maradona avea o constituție compactă care îl ajuta să reziste foarte bine presiunii fizice. Picioarele sale puternice și centrul său jos de greutate i-au creat un avantaj în cazul alergărilor pe distanțe scurte. Rezistența și puterea sa fizică s-au făcut remarcate prin cele două goluri marcate împotriva Belgiei, în semifinala Cupei Mondiale din 1986.

Maradona a fost un strateg, un bun coechipier, precum și un bun tehnician al balonului. Se putea descurca cu balonul pe spații mici, atrăgând apărătorii și scoțându-i din joc prin ieșiri rapide prin dribling, din grămada creată astfel (ca și în cazul celui de al doilea gol cu Anglia în 1986), sau prin pase de o precizie uluitoare date coechipierilor rămași liberi pentru a înscrie. Fiind scund, dar puternic, putea păstra mingea timp îndelungat, fiind marcat din spate de apărători, pentru a găsi un coechipier liber printr-o pasă sau printr-un șut surprinzător la poarta adversă.

Una din mișcările consacrate de Maradona este driblingul în plină viteză în calitate de aripă stângă, și ajungând pe linia adversă a porții oferea pase de o mare acuratețe coechipierilor săi pentru a marca. O altă mișcare marca Maradona este reprezentată de Rabona, o pasă cu exteriorul piciorului executată prin spatele piciorului de sprijin care suportă întreaga greutate a corpului. Această mișcare a dus la câteva pase de gol, precum cea dată lui Ramón Díaz, care a înscris cu capul în amicalul din 1980 împotriva Elveției. De asemenea Maradona a fost un foarte bun executant al loviturilor libere înscriind deseori din astfel de situații.[25]

Statistici carieră[modificare | modificare sursă]

Sursă: statistici de club — expertfootball.com[26]

Club[modificare | modificare sursă]

Sezon Club Divizie Campionat Cupă Continental Altele Total
Meciuri Goluri Meciuri Goluri Meciuri Goluri Meciuri Goluri Meciuri Goluri
1976 Argentinos Juniors Primera División 11 2 0 0 13 2
1977 49 19 0 0 49 19
1978 35 26 0 0 35 26
1979 26 26 0 0 26 26
1980 45 43 0 0 45 43
Total Argentinos Juniors 166 116 166 116
1981 Boca Juniors Primera División 40 28 0 0 40 28
1982–83 Barcelona La Liga 20 11 5 3 4 5 6 4 35 23
1983–84 16 11 4 1 3 3 23 15
Total Barcelona 36 22 9 4 7 8 6 4 58 38
1984–85 Napoli Serie A 30 14 6 3 36 17
1985–86 29 11 2 2 31 13
1986–87 29 10 10 7 2 0 41 17
1987–88 28 15 9 6 2 0 39 21
1988–89 26 9 12 7 12 3 50 19
1989–90 28 16 3 2 5 0 36 18
1990–91 18 6 3 2 4 2 1 0 26 10
Total Napoli 188 81 45 29 25 5 1 0 259 115
1992–93 Sevilla La Liga 26 5 3 3 29 8
1993–94 Newell's Old Boys Primera División 5 0 5 0
1995–96 Boca Juniors 24 5 24 5
1996–97 1 0 1 0 2 0
1997–98 5 2 5 2
Total Boca Juniors 70 35 1 0 71 35
Total Argentina 192 151 0 0 0 0 1 0 243 151
Spania 62 27 12 7 7 8 6 4 87 46
Italia 188 81 45 29 25 5 1 0 259 115
Total carieră 492 259 57 36 32 13 8 4 590 312

Internațional[modificare | modificare sursă]

Argentina
An Meciuri Goluri
1977 3 0
1978 1 0
1979 8 3
1980 10 7
1981 2 1
1982 10 2
1983 - -
1984 - -
1985 10 6
1986 10 7
1987 6 4
1988 3 1
1989 7 0
1990 10 1
1991 - -
1992 - -
1993 4 0
1994 7 2
Total 91 34

Antrenor[modificare | modificare sursă]

Echipa Țara Început Sfârșit Rezultate
M V E Î Victorii %
Mandiyú de Corrientes Argentina ianuarie 1994 iunie 1994 12 1 5 6 8.33
Racing Club Argentina mai 1995 noiembrie 1995 11 2 3 6 18.18
Argentina Argentina noiembrie 2008 iulie 2010 19 14 0 5 73.68
Al Wasl FC Emiratele Arabe Unite mai 2011 iulie 2012 22 7 5 10 31.82

Retragerea și decesul[modificare | modificare sursă]

Hărțuit de-a lungul carierei de către ziariști, Maradona a tras chiar cu o armă cu aer comprimat asupra reporterilor care îi invadaseră intimitatea. Acest citat, venit din partea fostului său coechipier Jorge Valdano, sintetizează părerile multora despre Maradona:

„Este o persoană pe care mulți ar vrea s-o depășească, o figură controversată, iubită, urâtă, care a creat multă agitație, mai ales în Argentina... Insistența asupra vieții sale personale este o greșeală. Maradona nu a avut rival pe teren, dar și-a transformat viața personală într-un spectacol, iar acum trăiește o dramă personală care nu ar trebui să fie imitată.”[necesită citare]

În 2000, Maradona a publicat cartea sa autobiografică „Eu sunt Diego",[27] care a devenit imediat un bestseller în țara sa. Doi ani mai târziu, Maradona a donat drepturile de publicare a cărții sale „poporului cubanez și lui Fidel (Castro).”[28]

La 2 noiembrie 2020, Maradona a fost internat într-un spital din La Plata, iar a doua zi a suferit o intervenție chirurgicală pe creier pentru tratarea unui cheag de sânge, fiind externat la 12 noiembrie. La 25 noiembrie 2020, Maradona a decedat la Buenos Aires, în urma unui stop cardio-respirator.

Stadionul "San Paolo" din Neapole a fost redenumit oficial Stadio Diego Armando Maradona la 4 decembrie 2020.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Diego Maradona, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ a b Diego Maradona, FBref 
  3. ^ a b DIEGO ARMANDO MARADONA, Base de Datos del Fútbol Argentino 
  4. ^ a b Diego Maradona, Babelio 
  5. ^ a b Diego Maradona 
  6. ^ https://encuentro.gob.ar/programas/10416  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ "The Best of The Best". Rec.Sport.Soccer Statistics Foundation.com (19 iunie 2009). Retrieved 31 martie 2013.
  8. ^ – "The 100 greatest players of all time" The Football Pantheon, 20 septembrie 2011
  9. ^ – "Castrol Debate: Pele Versus Maradona". goal.com, 23 octombrie 2010
  10. ^ Other opinions about Maradona as the greatest player can be found at:
    - "Camacho: Maradona was, is and always will be the best in the world". marca.com, 12 martie 2014.
    – "Ruud Gullit: Diego Maradona is the best ever in my opinion". goal.com, 29 iulie 2012.
    – "Lionel Messi: Diego Maradona is the greatest of all-time" Arhivat în , la Wayback Machine.. SoccerAnchor, 7 septembrie 2011.
    – "Rummenigge: Maradona better than Pele" Arhivat în , la Wayback Machine.. The Times of India, 12 noiembrie 2008
    – "Paolo Maldini: Maradona best ever, Ronaldo close second" Paolo Maldini fan page, 21 iulie 2008.
    – "Gary Lineker: Diego has been the best player without a doubt, better than Pele". givemesport
    - "Hector Enrique: Messi will never surpass Maradona" goal.com, 3 martie 2014.
    - "Wayne Rooney: Diego Maradona is the greatest player ever" Arhivat în , la Wayback Machine. SoccerBlog, 25 martie 2006.
    – "Glenn Hoddle: Diego Maradona is the greatest player of all time" Arhivat în , la Archive.is. SoccerBible, 22 iulie 2010.
    – "Ryan Giggs: Maradona is the best of all time". tribalfootball, 11 octombrie 2011.
    – "Rio Ferdinand: In my eyes Maradona is the best footballer ever" Arhivat în , la Wayback Machine.. fifa.com, 7 noiembrie 2008.
    – "Mario Kempes: Maradona is absolutely the best"[nefuncțională]. ESPN soccernet, 18 aprilie 2005.
    - "Luca Caioli: Maradona greatest footballer". Times of India, 30 aprilie 2014.
    – "Aguero: It is disrespectful to compare me to Maradona". Mirro Football, 20 noiembrie 2011.
    – "Frank McGarvey: Diego Maradona was world's best player". Daily Record, 30 octombrie 2008.
    – "Gordon Smith: Maradona was the best player I ever saw play the game". Daily Record, 30 octombrie 2008.
    – "Trevor Edwards: Maradona is best" Arhivat în , la Archive.is Central Telegraph, 11 aprilie 2012.
    – "Maradona’s still number one". The Sun, 29 aprilie 2011.
    – "Considered by many as the greatest football player to have ever walked the face of the earth" Arhivat în , la Wayback Machine.. FIFA.com
    – Sir Alf Ramsey: "Pele had nearly everything. Maradona has everything. He works harder, does more and is more skillful" Arhivat în , la Wayback Machine.. Hindustan Times, 5 mai 2004.
  11. ^ FIFA Player of the Century Arhivat în , la Wayback Machine.. touri.com
  12. ^ "Maradona or Pele?" Arhivat în , la Wayback Machine.. CNN Sports Illustrated, 10 decembrie 2000. Retrieved 13 martie 2013
  13. ^ Articol in Adevărul: Maradona sau Pele? 6 sep 2009[nefuncțională]
  14. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Times
  15. ^ The greatest rags-to-riches stories ever James Dart, Paul Doyle and Jon Hill, 12 aprilie 2006. Retrieved 18 august 2006.
  16. ^ Uki Goñi (). „Argentina's Maradona: A Soccer God Turned Mortal”. Time. Accesat în . he can claim both Italian and indigenous ancestry 
  17. ^ Burns, Jimmy (). Maradona: The Hand of God. Bloomsbury Publishing. p. 63. ISBN 9781408827727. Accesat în . Maradona a poor Argentine of Italian ancestry 
  18. ^ Articol in Telegraf despre Maradona și Napoli, 6 iunie 2006
  19. ^ Articol in Sport.ro 6 marție 2009
  20. ^ MacPherson, Graeme (30 octombrie 2008). Maradona to receive Hampden welcome, The Herald.
  21. ^ Material video: Golul impotriva Angliei, in Cupa Mondială 1986
  22. ^ a b "World Cup 1990".ESPN. Retrieved 24 aprilie 2014
  23. ^ Material video: Gol împotriva Italiei in Cupa Mondiala 1990
  24. ^ Material video: Argentina impotriva Grecia in Cupa Mondiala 1994
  25. ^ Material video: Mișcările
  26. ^ Club Statistics. expertfootball.com (archived)
  27. ^ „Articol in Ziua 1 august 2000”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ Garcia, Anne-Marie (21 februarie 2002) Maradona donates royalties from Cuban edition of his book. granma.cu.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Diego Maradona
Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Diego Maradona.