Dinu Pillat

Dinu Pillat
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
PărințiIon Pillat și pictorița Maria Pillat
Frați și suroriPia Pillat
Căsătorit cuCornelia (Nelli) Filipescu
CopiiMonica Pillat Modificați la Wikidata
Cetățenie România[3] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, critic, istoric literar
Limbi vorbitelimba română[4][5] Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere și Filosofie din București
Activitatea literară
Specie literarăroman
Operă de debutcronică literară în revista „Vlăstarul
Opere semnificativeJurnalul unui adolescent”, „Așteptând ceasul de apoi

Dinu Pillat (n. , București, România – d. , București, România) a fost un scriitor, critic și istoric literar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dinu Pillat a fost fiul poetului interbelic Ion Pillat și al pictoriței Maria Pillat și fratele Piei Pillat. În anii 1940, a fost unul dintre asistenții profesorului George Călinescu la catedra de istoria literaturii române, alături de Adrian Marino, Ovidiu Papadima, Valeriu Ciobanu și Alexandru Piru.

A fost arestat de regimul comunist în 1959, alături de Constantin Noica și un grup important de intelectuali, printre care Alexandru Paleologu, Arșavir Acterian, Nicolae Steinhardt. Ei au fost implicați în cunoscutul proces "Noica-Pillat". Dinu Pillat a trecut prin penitenciarele Jilava și Gherla[6].

Studii[modificare | modificare sursă]

Dinu Pillat își susține doctoratul la 22 iunie 1947, cu două subiecte sugerate de George Călinescu: Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Doctoratul, chiar dacă fusese susținut exemplar, nu-l va ajuta cu nimic, postul său fiind comprimat la 15 octombrie 1947.

Activitate literară[modificare | modificare sursă]

Începe să scrie încă din liceu, colaborând la revista „Vlăstarul” a Colegiului National „Spiru Haret” din București cu diverse cronici literare și proze lirice. Această activitate se va contura mai târziu pe două direcții, aceea de critic și istoric literar și aceea de romancier. Gabriel Dimisianu își amintește de colaborarea lui la revista Gazeta Literară prin anii 1964-1965.[7] Apare în foileton în paginile revistei „Albatros", cu prima încercare de roman, Jurnalul unui adolescent.

În martie 2010, din arhiva CNSAS a fost recuperată dactilograma manuscrisului romanului „Așteptând ceasul de apoi”, cel mai reușit roman al lui Dinu Pillat, după propria-i apreciere, roman considerat pierdut, confiscat odată cu arestarea autorului în 1959[8][9][10]. A doua zi, în 11 martie, editura Humanitas a și semnat contractul de editare, romanul apărând pe piață în decembrie 2010.[11][12] Romanul a fost tradus în limba franceză, En attendant l'heure d'après, în 2013.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Dinu Pillat a cunoscut-o pe Cornelia (Nelli) Filipescu în 1941, pe vremea când erau studenți și colegi la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Cu aceasta va avea o fiica, poeta Monica Pillat.[13]

Între cei doi are loc una dintre cele mai impresionante povești de dragoste din cultura română, această poveste fiind reconstituită mai târziu, de către editura Humanitas, într-un volum de corespondență inedită, Biruința unei iubiri [14]

Opera[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dinu Pillat 
  2. ^ Dinu Pillat 
  3. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Gabriel Dimisianu, Ceva despre Dinu Pillat in Sfârșit și început de secol, Cartea Românească, 2013, p. 155-157
  8. ^ Povestea cărții arestate de Securitate, 11 mai 2010, Simona Chițan, adevarul.ro, accesat la 11 august 2011
  9. ^ Eliberarea din arhive a unui mare roman, 12 martie 2010, adevarul.ro, accesat la 11 august 2011
  10. ^ Destinul unui roman „arestat” o jumătate de secol, 04 martie 2010, evz.ro, accesat la 6 martie 2010
  11. ^ Două romane, 9 decembrie 2010, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  12. ^ De la cititori: Redescoperirea unui manuscris pierdut, 27 noiembrie 2010, Ovidiu Nistorica, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014
  13. ^ „Calvarul familiei Pillat”. România Liberă. Accesat în . 
  14. ^ Biruinta unei iubiri | Humanitas

Biografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]