Drochia

Pentru alte sensuri, vedeți Drochia (dezambiguizare).

Drochia

— Oraș —

Casa de cultură

Drapel

Stemă

Drochia

Drochia (Moldova)

Poziția geografică

Coordonate: 48°2′N 27°45′E / 48.033°N 27.750°E

Țară

Republica Moldova

Raion

Drochia

Atestare

1895

Promovat oraș

1975

Guvernare

- Primar

Nina Cereteu (PN^[1], 2023)

Suprafață

- Total

18,3 km²

Altitudine

226 m.d.m.

Populație (2014)^[2]

- Total

13.150 locuitori

Cod poștal

MD-5202

Prefix telefonic

252

Localități înfrățite

- Barysaŭ

- Dorohoi

- Colomeea

- Rădăuți

- Pineto

Prezență online

Drochia (în rusă Дрокия) este un oraș din Republica Moldova, reședință a raionului omonim. Este situat în nordul republicii, la o depărtare de 167 km de capitală (Chișinău).

Toponimie[modificare | modificare sursă]

Numele orașului provine de la pasărea dropie, care a populat teritoriul respectiv acum câteva secole. Stema localității include pasărea respectivă.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Amplasare[modificare | modificare sursă]

Orașul Drochia se află la nordul republicii, la o distanță de 167 km de Chișinău, pe lungimea căii ferate Bălți-Ocnița. Este situat între orașele Bălți, Soroca, Rîșcani și Edineț.

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

Suprafața totală a resurselor funciare ale orașului este de 1.830 ha, din care terenurile agricole ocupă 439,4 ha. Suprafața terenului intravilan este de 864 ha, terenurile fondului silvic constituie 83 ha. Pe teritoriul orașului este un lac cu o suprafață totală de 30 ha.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Actualul oraș Drochia a fost atestat documentar pentru prima dată în calitate de stație feroviară în anul 1895, odată cu finalizarea construcției căii ferate Bălți-Slobozia-Ocnița.^[3]

În 1922, în cadrul reformei agrare din Basarabia, 43 de locuitori au primit 250 ha de pământ. În prima jumătate a sec. XX localitatea începe să se dezvolte rapid și în anul 1940 devine centru raional al raionului cu același nume.

În anul 1954, stația căii ferate s-a contopit cu cătunul care se afla la o depărtare de 1,5 km de sud-estul stației cu un nume identic, formând astfel o unică localitate de tip orășenesc – Drochia. Localitatea devine centru industrial odată cu construcția unei fabrici mari de zahăr, începută în 1954 și finisată în 1957. În jurul acestei fabrici se dezvoltă un orășel muncitoresc cu școală, casă de cultură, grădiniță de copii etc. Mai târziu în localitate apar alte întreprinderi cum ar fi fabrica de mobilă în 1963, de fermentare a tutunului în 1969 și combinatul de confecționare a ambalajelor în 1970. Odată cu dezvoltarea industrială se mărește și numărul populației localității, astfel în anul 1970 în Drochia locuiau 11,2 mii persoane. Datorită dezvoltării intensive, la 28 decembrie 1973 Drochia devine oraș de subordonare raională. A fost ridicat la rang de oraș în 1975, fiind, în acel an, al 2000-lea oraș din URSS.

În anul 1988 un grup de orășeni a inițiat mișcarea de construcție a unei biserici noi: Catedrala Adormirea Maicii Domnului.

În războiul pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova din anul 1992 și-au pierdut viața următorii bărbați mobilizați în Drochia: Boiarnițchi Vladimir Teodor (n. 1952) - decedat la 5 iunie 1992 în Cocieri; Gangan Vasile Vladimir (n. 13 ianuarie 1956) - decedat la 5 iunie 1992 în Cocieri^[4].

Demografie[modificare | modificare sursă]

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004^[5]:

Grup etnic	Populație	% Procentaj
Moldoveni / Români	12.864	77,47%
Ucraineni	2.600	15,65%
Ruși	986	5,94%
Bulgari	22	0,13%
Găgăuzi	18	0,11%
Alții	126
Total	16.606	100%

Economie[modificare | modificare sursă]

În orașul Drochia activează circa 1.884 agenți economici, cea mai mare parte dintre care activează în calitate de persoane fizice. Numărul agenților economici cu statut de persoană juridică este 369, cea mai mare pondere o au societățile cu răspundere limitată – 251, urmate de 35 societăți pe acțiuni, 51 cooperative, 12 întreprinderi de stat și 5 întreprinderi municipale. Baza economiei orașului o formează circa 20 agenți economici mari. Industria de azi a orașului este reprezentată de întreprinderi moderne, care prelucrează sfeclă de zahăr, tutun, porumb pentru semințe, lapte și carne. Sunt fabricate utilaje pentru frigorifere industriale, mobilă, ambalaje din lemn și mase plastice, confecții, produse de panificație, de cofetărie etc. Întreprinderile din orașul Drochia livrează marfă în România, Ucraina, Rusia, Belarus, etc.

În oraș funcționează 140 de unități de comerț cu amănuntul, 2 piețe, 8 unități de alimentare publică, 5 filiale ale băncilor comerciale și una a companiilor de asigurare. Serviciile de consultanță juridică sunt prestate de 6 centre de consultanță.

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Primarul orașului Drochia este Nina Cereteu (PN), realeasă în noiembrie 2023.^[1]

Componența Consiliului local Drochia (23 de consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,^[6] este următoarea:

	Partid	Consilieri	Componență
	Partidul Nostru	14
	Partidul Socialiștilor din Republica Moldova	4
	Partidul Acțiune și Solidaritate	4
	Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei	1

Economie[modificare | modificare sursă]

Orașul Drochia este una din puținele localități din Moldova unde veniturile publice locale sunt formate doar din venituri proprii și defalcări. Pe parcursul ultimilor ani volumul veniturilor proprii a rămas constant, însă a crescut permanent volumul defalcărilor, condiționat de creșterea economică din localitate. În structura cheltuielilor în ultimii ani nu s-au observat modificări esențiale, cu excepția faptului că au crescut considerabil resursele financiare alocate pentru gospodăria comunală: de la 150 mii lei în anul 2000 la 240 mii lei în anul 2002.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Rețeaua instituțiilor culturale este formată din 2 biblioteci publice, 2 case de cultură, școala muzicală și școala de pictură. Orașul dispune de televiziune locală „Almaz” și două publicații periodice – „Glia drochiană” și „Etalon”.

Monumente de cultură și spiritualitate sunt Catedrala Adormirea Maicii Domnului, amplasată pe o înălțime la una dintre intrările orașului și pictată de pictorul român Petre Achițenie, monumentul lui Mihai Eminescu de lângă liceul cu același nume, bustul lui Ștefan cel Mare și Sfânt din fața Consiliului Raional etc.

La 3 km sud-vest de oraș se află parcul „Poienița Însorită”, monument de arhitectură peisagistică.^[7]

Social[modificare | modificare sursă]

Sistemul de educație al orașului este format din 5 grădinițe de copii, 2 școli medii în care învață 820 elevi, 4 licee, dintre care unul teoretic în care își fac studiile 2.386 elevi, și o școală polivalentă:

Liceul „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”;
Liceul „Mihai Eminescu”;
Liceul „Ștefan cel Mare”;
Liceul „Vladimir Boiarnițchi”;
Școala medie Nr. 2;
Școala Internat de tip sanatorial.

În domeniul ocrotirii sănătății funcționează spitalul raional cu 380 paturi, centrul medicilor de familie și 16 farmacii. În sistemul de ocrotire a sănătății sunt antrenați 133 medici și 302 personal medical mediu.

Orașul dispune de o școală sportivă. Echipa de handbal juniori din Drochia a ocupat locul I în anul 2003 la o competiție internațională din Austria.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Născuți în Drochia[modificare | modificare sursă]

Romeo V. Țurcan (n. 1970), profesor și om de știință moldovean
Victor Pînzaru (n. 1992), biatlonist moldovean

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală orășenească Drochia”. Comisia Electorală Centrală. 2023. Accesat în 28 noiembrie 2023.
^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. 2017. Accesat în 1 mai 2017.
^ Отчеты и доклады Губернской земской управы и постановления собрания 1895 года. Кишинев, 1895, стр. 183.
^ Bălan, Gheorghe; Ciobanu, Vitalie; Cojocaru, Gheorghe. În Memoriam: În memoria eroilor căzuți la Nistru (1992). Chișinău: Biroul pentru Reintegrare, 2012, pp. 1-288.
^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
^ „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală orășenească Drochia”. Comisia Electorală Centrală. 2023. Accesat în 28 noiembrie 2023. ^{[nefuncțională – arhivă]}
^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în 22 august 2017.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi: Ghidul orașelor din Republica Moldova - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5