Pisică sălbatică

Pisică sălbatică
Pisică sălbatică
Stare de conservare
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Gen: Felis
Specie: Felis silvestris
Nume binomial
Felis silvestris
Subspecii

Vezi în text

Pisica sălbatică (Felis silvestris), numită și mâță sălbatică, mârtan sălbatic sau cotoi sălbatic, este o felină mică, nativă Europei, părții vestice a Asiei și Africii. Specia este carnivoră și se hrănește cu mamifere mici precum rozătoare, pasări și alte animale de mărime asemănătoare. Se disting câteva subspecii răspândite în regiuni diferite. Pisica de casă (Felis silvestris catus) este inclusă în aceeași specie. Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană - pisica sălbatică africană (Felis silverstris lybica).

În ambianța sa nativă, pisica sălbatică poate să se obșinuiască ușor cu arii de râspandire diverse: savană, stepă și pădure. Indivizii sălbatici sunt cenușii sau bruni și au dungi negre. Pot să ajungă 45–80 cm de lungime, coada de 25–40 cm și masa de 3–8 kg. Subspeciile africane sunt în general mai mici și au culori mai deschise.

Pisica sălbatică a fost, datorită aspectului și dimensiunilor ei, mai puțin râvnită și vânată decât râsul. Ca urmare, astăzi se întâlnește din Delta Dunării până în munți, pe teritorii mult mai largi decât râsul. Ea preferă pădurile liniștite, cât mai întinse, cu mulți arbori bătrâni și/sau hățișuri.

Ca și râsul, este un animal singuratic, dar în perioada împerecherii poate fi întâlnită și în grupuri. Pisica sălbatică se împerechează în februarie-martie, iar după o gestație de circa 70 zile, femela naște 2-4 pui. Aceștia sunt orbi timp de 10-12 zile. După numai o lună, puii sunt capabili să își urmeze mama la vânătoare. De la aproximativ 3 luni pot vâna singuri. O caracteristică a împerecherii la pisica sălbatică este glanda perianală, de secreție externă, ce secretă un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar și pentru atragerea partenerului. După unele ipoteze mirosul acesta provoacă reacția de vânare necontrolată din partea râsului.

Cele mai dezvoltate simțuri sunt auzul și mirosul. Ca animal nocturn și de amurg, are ochii bine adaptați la văzul de noapte, dar departe de performanțele râsului. Tacticile de vânătoare sunt asemănătoare cu ale pisicii de casă. Dacă este nevoită, poate înota, dar în general evită apa.

Nu urmărește niciodată prada care îi scapă.

Subspecii[modificare | modificare sursă]

Subspecii africane:

Felis silvestris brockmani (Africa de Est)
Felis silvestris cafra (Africa de Sud)
Felis silvestris foxi (Africa de Vest)
Felis silvestris griselda (Africa Centrală)
Felis silvestris lybica (Africa de Nord)
Felis silvestris ocreata (Africa central-estică)
Felis silvestris pyrrhus (Africa central-vestică)

Subspecii asiatice:

Felis silvestris caudata (zona Mării Caspice)
Felis silvestris ornata – pisica indiană de deșert (din India până în Iran)
Felis silvestris shawiana (China și Mongolia)

Subspecii europene:

Felis silvestris cretensispisica sălbatică cretană (Creta; dispărută, deși s-au raportat apariții)
Felis silvestris caucasia – pisica sălbatică caucaziană (Munții Caucazieni și Turcia)
Felis silvestris grampia – pisica sălbatică scoțiană (nordul Scoției)
Felis silvestris jordansi – pisica sălbatică balearică (Insulele Baleare)
Felis silvestris reyi – pisica sălbatică corsicană (Corsica)
Felis silvestris sarda – pisicile sălbatice sardianiană și siciliană (Sardinia și Sicilia)
Felis silvestris silvestris – pisica sălbatică europeană (Europa)
Felis silvestris tartessia – pisica sălbatică sud-spaniolă (Peninsula Iberică)

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de pisică sălbatică