Gadoliniu

Gadoliniu

EuropiuGadoliniuTerbiu
?
 
 
64
Gd
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Gd
Cm
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Gadoliniu, Gd, 64
Serie chimică lantanide
Grupă, Perioadă, Bloc 10, 6, f
Densitate 7890 kg/m³
Culoare alb argintiu
Număr CAS 7440-54-2
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 157,25 u
Rază atomică 179 pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Xe]4f7 5d1 6s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 25, 9, 2
Număr de oxidare 2, 3
Oxid
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 1312 °C ; 1585 K
Punct de fierbere 3250 °C ; 3523 K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare 359,4 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului 2680 m/s la 293,15 K m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,20 (Pauling)
Capacitate termică masică J/(kg·K)
Conductivitate electrică 0,736 · 106 S/m
Conductivitate termică 10,6 W/(m·K)
Prima energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Gadoliniu (simbol Gd) este elementul chimic cu numărul atomic 64 în Tabelul periodic al elementelor, numit și Tabelul lui Mendeleev. A fost descoperit prin spectroscopie în 1880 de Jean Charles Galissard de Marignac - posibil, analizând mineralul gadolinită [1] și care i-a dat numele după chimistul finlandez Johan Gadolin.

Gadoliniul a fost izolat în stare pură prin anul 1886 de câtre chimistul Paul Emile Lecoq de Boisbaudran.

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]
  • Masa atomică: 157,25 g/mol
  • Densitatea la 20 °C: 7,89 g/cm³
  • Punctul de topire: 1311 °C
  • Punctul de fierbere: 3233 °C

Nitratul de gadoliniu este folosit ca absorbant de neutroni la sistemele de oprire rapidă ale reactoarelor de tip Candu și este folosit și la aparatele de diagnoză medicală M.R.I. datorită calității de a bloca selectiv razele emise.

1. franceză Jacques-Louis Soret (1878). „Sur les spectres d'absorption ultra-violets des terres de la gadolinite”. Comptes rendus de l'Académie des sciences. 87: 1062. Revăzut: 08.02.2023.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Mineralul gadolinit, a cărui denumire (incorectă) precum că ar conține gadoliniu, este un mineral care are varietățile: a)gadolinit (Ce b)gadolinit (Y. Face parte din clasa silicaților, cristalizează în sistemul monoclinic, nu prezintă clivaj, iar urma (adică culoarea pulberii rezultate atunci când mineralul este zdrobit) este gri-verzuie, ca și cea a piritei. Poate conține urme de uraniu și thoriu.

  1. ^ franceză Jacques-Louis Soret (1878). „Sur les spectres d'absorption ultra-violets des terres de la gadolinite”. Comptes rendus de l'Académie des sciences. 87: 1062. Revăzut: 08.02.2023