George Crețianu

Nu confundați cu George Cretzianu.
George Crețianu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
poet Modificați la Wikidata
Activitate
Membru de onoare al Academiei Române

George Crețianu (n.  – d. ) a fost un poet și publicist român, membru de onoare (din 1882) al Academiei Române[1].

A fost elev al Colegiului Sfântu Sava din București. A studiat dreptul la Paris, unde a fondat împreună cu alți tineri români ziarul "Junimea Română", care a militat pentru Unire. S-a întors în țară în anul 1853, când a intrat în magistratură ca procuror de tribunal , apoi substitut la Înalta Curte, iar în 1857, juristconsult al Statului.[2] În 1859 a fost numit director în Ministerul Justiției, apoi ministru ad-interim la același minister. În 1860 este numit membru la Înalta Curte, apoi procuror la Casație, iar în continuare, membru la Casație, până la sfârșitul vieții.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Melodii intime, București, Impr. Sfântei Mitropolii, 1855
  • Patrie și libertate (Poesii vechi și noui), București, Göbl, 1879

A colaborat la ziarul Patria din 1854, care însă a fost oprit de cenzură. George Călinescu precizează că Crețianu a fost autorul popularului "Cântec al străinătății" ("Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea").[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent”, Academiaromana.ro, accesat în  
  2. ^ Dim. R. Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, București, Editura Lito-Tipografiei "Populara", articolul Cretzeanu, Gheorghe, p. 58
  3. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu. București, Editura pentru Literatură, p. 127

Legături externe[modificare | modificare sursă]