Gheorghe Pahonțu

fotbalist,maestru emerit al sportului
Gheorghe Pahonţu pe Stadionul Petrolul în 1964
Informații generale
Data nașterii	17 iulie 1933
Locul nașterii	Ploiești, România
Data decesului	19 octombrie 1991 (58 de ani)
Locul decesului	Ploiești, România
Poreclă	Gică fără frică
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
	Metalul 1 Mai Ploiești
1951–1969	Petrolul Ploiești	298	(7)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1955	România	4	(0)
Echipe antrenate
	Victoria Roman
	Făurei
	Petrolul Teleajen
	Caraimanul Bușteni
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Gheorghe Pahonțu (n. 17 iulie 1933, Ploiești, România – d. 19 octombrie 1991, Ploiești, România^[1]) a fost un fotbalist, fundaș dreapta și antrenor, maestru emerit al sportului. A activat la clubul sportiv Petrolul Ploiești^[2] în perioada 1951-1969.

Biografie sportivă[modificare | modificare sursă]

Prezent în peste 900 de meciuri sub însemnele fotbalului romanesc a avut 298 meciuri în divizia A, 4 meciuri ca internațional Selecționata « A»,8 la Selecționata «B » și de 15 ori la naționala de tineret. A fost câștigător alături de echipă a campionatelor 1958, 1959,1966 și a Cupei României din 1963^[3]. Maestru emerit al sportului din 1966. După retragere activează ca antrenor la F. C. Petrolul - juniori, Victoria Roman, Caraimanul Bușteni, etc.În echipa națională debutează la 12 iunie 1955 cu prilejul meciului disputat la Oslo în compania primei reprezentative a Norvegiei. Acest meci a fost câștigat de România cu 1-0. Participă ca fotbalist al echipei Petrolul în edițiile 1962-1963, 1964-1965, 1967-1968 ale cupei UEFA pe atunci aceasta numindu-se Cupa Orașelor Târguri. A jucat fotbal în partide oficiale pe stadioanele a 35 de țări din Europa, Africa, Asia. În ziarul «Fotbal» din 7 septembrie 1966 în articolul „Vă prezentăm antrenorii și fotbaliștii emeriți” antrenorul său Ilie Oană îl caracterizează astfel: «Cu Pahonțu e o plăcere să lucrezi: atent la fiecare îndrumare primită din partea antrenorului, fie că e vorba de pregătire sau joc, afectuos cu colegii, acroșer din cei mai buni, posesor al unei viteze remarcabile și al unui șut care de multe ori a dat de furcă portarilor, impetuos, exploziv, gata de a repara cu un efort suplimentar fiecare greșeală a coechipierilor, iată atributele care i-au creat lui Pahonțu renumele unui fundaș redutabil și mi-l readuc în minte ca pe unul dintre cei mai buni jucători din câți am pregătit în cariera mea de antrenor» .^[4]