Groenlanda

Kalaallit Nunaat
Grønland
Groenlanda

Groenlanda
Kalaallit Nunaat (groenlandeză)


Drapelul Groenlandei[*]	Stema Groenlandei[*]

Imnul național: Nunarput utoqqarsuanngoravit
(Țara noastra care a devenit astfel veche)
Nuna asiilasooq
(Țară de marea lungime)

Geografie

Suprafață

- totală 2.166.086 km²

Apă (%) 81,1

Cel mai înalt punct Gunnbjørn Fjeld[*] (3.694 m)

Vecini Canada
Nunavut
Islanda
Norvegia

Fus orar UTC -4 la 0

Populație

- Recensământ 55,877 (locul 214)

Densitate 0,026 loc/km²

Limbi oficiale groenlandeză și daneză

Guvernare

Sistem politic teritoriu autonom (Danemarca)

Prime Minister of Greenland^⁠(d) Múte Bourup Egede[*]

Legislativ Inatsisartut^⁠(d)

Capitala Nuuk

Istorie

Formare Autonomie

Economie

PIB (PPC) 2001

- Pe cap de locuitor $20.000

PIB (nominal) 2001

- Total 3.235.816.195 de dolar americani^[2]

Monedă coroană daneză (DKK)

Coduri și identificatori

Prefix telefonic 299

ISO 3166-2 GL

Domeniu Internet

.gl

Prezență online

site web oficial

Modifică date / text

Groenlanda (în groenlandeză Kalaallit Nunaat - "Țara oamenilor", în daneză Grønland - "Pământ verde") este un teritoriu autonom, parte a Regatului Danemarcei.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Groenlandei.

Este un teritoriu insular în nordul Oceanului Atlantic situat între Oceanul Atlantic și Oceanul Arctic, format din insula cu același nume (cea mai mare insulă de pe glob urmată de Noua Guinee) și o mulțime de insule și insulițe din apropiere. Este locuit de eschimoși și europeni, fiind administrat de Danemarca.

Pe lângă capitala Nuuk, alte orașe sunt: Sisimiut/Holsteinsborg (4900 locuitori), Ilulissat/Jakobshavn (4200 locuitori), Maniitsooq/Sukkertoppen (3135 locuitori).

Relieful insulei este acela de podiș și de munte (cea mai mare parte fiind acoperită de straturi groase de gheață). Clima este arctică, iar vegetația săracă.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Groenlandei.

Nu se știe prea mult despre perioada exactă a primelor așezări inuite.

În ceea ce privește aventura vikingilor din 1000 d.Hr, aceasta a fost facilitată de perioada caldă medievală, astfel încât drakkarele, bărcile scandinave agile, au putut naviga mările de nord protejate de numeroase accidente atmosferice și au putut ajunge la "pământul verde" (Grønland).

În epopeile nordice, se spune că Eiríkur Rauði (Erik cel Roșu) a fost exilat din Islanda pentru omicid. El, împreună cu familia sa și câțiva sclavi, a plecat cu navele către un ținut pe care se zvonea că s-ar fi aflat către nord-vest. El a ajuns pe insulă și a fondat colonia din Groenlanda; aceasta s-a extins destul de repede. Deci, primii coloniști au fost islandezi, și s-au stabilit pe vârful de sud-vest al insulei, unde au prosperat timp de secole.

Papa Pascal al II-lea este creditat cu denumirea de primul episcop al Groenlandei și al Terranovei. A fost, deci, și primul episcop al Americii și a trăit aproximativ patru secole înainte de Cristofor Columb^[3].

In jurul anului 1450 au început să scadă temperaturile, dând startul la ceea ce este cunoscut sub numele de mica eră glaciară: multe meleaguri din Groenlanda au fost abandonate și chiar Islanda era cât pe ce să sucombe. Oasele găsite din această perioadă arată o puternică malnutriție. Mica eră glaciară a forțat vikingii să abandoneze Groenlanda și ultimul eveniment scris este o nuntă care s-a ținut pe data de 16 septembrie 1408 în biserica din Hvalsey. Doar fundațiile bisericii reamintesc și astăzi de viața rurală a vikingilor.

Mai târziu Danemarca-Norvegia a revendicat teritoriul și, după mai multe secole de nici un contact dintre vikingii din Groenlanda și scandinavii, s-a răspândit teama că păgânii s-au întors, așa că s-a organizat în 1721 o expediție misionară pentru a restaura creștinismul în insulă. Cu toate acestea, din moment că nu a fost găsit nici un viking în Groenlanda, Danemarca-Norvegia a început să boteze nativii inuiți groenlandezi și a fondat colonii de comercializare de-a lungul coastei, ca parte a aspirațiilor sale de putere colonială.

În 1814, atunci când Norvegia a fost separată de Danemarca după războaiele napoleoniene, coloniile, inclusiv Groenlanda, au rămas sub controlul Danemarcei. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Groenlanda s-a detatașat de Danemarca (atunci sub ocupația Germaniei), atât din punct de vedere economic cât și social, și s-a apropiat de Statele Unite și de Canada. După război, insula a revenit sub controlul Danemarcei și, în 1953, statutul colonial a fost transformat în cel al unui Amt de peste mări. În 1985, Groenlanda, în urma unui referendum, a părăsit Comunitatea Europeană, la care s-a unit în 1973 ca parte a Danemarcei. De asemenea s-au început negocierile pentru independența deplină a insulei.

Există încă o dispută teritorială cu Canada asupra suveranității pe insula Hans.

La data de 26 noiembrie 2008, s-a ținut un referendum în Danemarca privind autodeterminarea insulei, cu o pondere de 75,5% în favoare.

Prin această reformă s-a revizuit statutul de autonomie, potrivit căreia, din 21 iunie 2009, Groenlanda are capacitatea de a se auto-guverna și are gestionarea autonomă a resurselor sale naturale (Groenlanda este deosebit de bogată de petrol, gaze naturale, diamante, aur, uraniu și plumb). A fost recunoscută groenlandeza ca limbă oficială (variantă a limbilor eschimo-aleute), precum și capacitatea de a avea un corp de poliție propriu. Groenlanda are, de asemenea, o administrare autonomă de posturi și emisiuni de timbre poștale, dar nu are propria monedă. De fapt, începând cu 21 iunie 2009 Groenlanda este un stat federalizat, aproape independent, cu excepția politicii externe, politica de securitate și politica monetară.

Groenlanda, deja ieșită din Comunitatea Europeană în 1982 printr-un referendum, are o economie bazată în principal pe turism și pescuit, dar 30% din PIB provine din subvenții din Danemarca.

Politică[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Politica Groenlandei.

Groenlanda este condusă de către monarhul Danemarcei, actualmente Frederic al X-lea al Danemarcei. Guvernul danez, condus de regină, numește un Rigsombudsmand ("Înalt comisar") care reprezintă guvernul și monarhia daneze.

Groenlanda are un parlament compus din 31 de membri, numiți în urma alegerilor generale. Șeful de guvern este primul-ministru, care este de obicei liderul partidului majoritar din Parlament. Actualul prim ministru este Hans Enoksen.

Groenlanda nu este parte a Uniunii Europene (a părăsit în 1985 predecesorul UE, Comunitatea Europeană), deși Danemarca este stat membru al UE.

Economie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Economia Groenlandei.

Astăzi Groenlanda este critic dependentă de exporturi de pescuit și de pește. Industria de pescuit creveți este de departe cel mai mare venit salarial. Compania petrolieră de stat NUNAOIL a fost creată cu scopul de a contribui la dezvoltarea industriei de hidrocarburi în Groenlanda. Compania de stat Nunamineral a fost lansată pe Bursa din Copenhaga pentru a ridica mai mult capital și pentru a crește producția de aur. Extracția minereurilor de rubin a început în 2007. Alte minerale sunt exploatate în funcție de prețurile care sunt în creștere. Acestea includ uraniu, aluminiu, nichel, platină, wolfram, titan și cupru. Sectorul public, inclusiv întreprinderile de stat și municipalități, joacă un rol dominant în economia din Groenlanda. Aproximativ jumătate din veniturile guvernului provin din subvenții de la guvernul danez, un supliment important la produsul intern brut (PIB). Produsul intern brut pe cap de locuitor este echivalent cu cel al mediei economiilor in Europa. Groenlanda a suferit o contracție economică la începutul anilor 1990, dar din 1993 economia s-a îmbunătățit. The Greenland Home Rule Government (GHRG), a urmat o politică fiscală austeră, deoarece la sfârșitul anilor 1980, a ajutat la crearea de excedente in bugetul public și o inflație scăzută. Mai recent, noi surse promițătoare de rubin au fost descoperite pentru a aduce și o noua industrie de export în țară.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Groenlanda are în prezent o populație de 57.695 de locuitori, dintre care 85-90% de origine „inuit”, iar restul de origine europeană, majoritatea danezi. Populația este concentrată de-a lungul coastelor, în partea sud-vestică, unde clima este mai blândă.

Subdiviziuni[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Diviziuni Administrative ale Groenlandei.

Reprezentarea cartografică[modificare | modificare sursă]

Proiecția Mercator le este foarte utilă navigatorilor, pentru că redă fidel unghiurile, dar dezavantajul ei este că distorsionează formele și dimensiunile întinderilor de uscat foarte mari, iar distorsionarea devine mai accentuată spre poli. Astfel, în proiecția Mercator, Groenlanda pare a fi la fel de mare ca Africa, deși suprafața Africii este, de fapt, de 14 ori mai mare decât a Groenlandei.^[4]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

^ "Grønlands Statistik". stat.gl.
^ , Banca Mondială https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD, accesat în 26 august 2023 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Historical observations of comets - Yau, K. - Bulletin of the American Astronomical Society, Vol. 24, p. 1067 - Bibliographic Code: 1992BAAS...24.1067Y accesat la 24 decembrie 2011
^ Proiecția Mercator și distorsionarea dimensiunilor relative ale țărilor pe hărțile clasice

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Alley, Richard B. The Two-Mile Time Machine: Ice Cores, Abrupt Climate Change, and Our Future. Princeton University Press, 2000, ISBN 0-691-00493-5.
Bardarson, I. (ed. Jónsson, F.) "Det gamle Grønlands beskrivelse af Ívar Bárðarson (Ivar Bårdssön)", (Copenhagen, 1930).
CIA World Factbook, 2000.
Lund, S. 1959. The Marine Algae of East Greenland. 1. Taxonomical Part. Meddr Gronland. 156(1), pp. 1–245.
Lund, S. 1959. The Marine Algae of East Greenland. 11. Geographic Distribution. Meddr Gronland. 156, pp. 1–70.
Steffen, Konrad, N. Cullen, and R. Huff (2005). "Climate variability and trends along the western slope of the Greenland Ice Sheet during 1991-2004," Proceedings of the 85th American Meteorological Society Annual Meeting (San Diego).
Stern, Pamela R. Historical dictionary of the Inuit. Scarecrow Press, 2004. ISBN 978-0-8108-5058-3