Haralambie Grămescu

Haralambie Grămescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Plenița, Dolj, România Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
Craiova, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Haralambie Grămescu (n. 18 ianuarie 1926, Plenița, județul Dolj – d. 14 martie 2003, Craiova) a fost un poet și traducător român.

A fost fiul Elisabetei (născută Voinescu) și al lui Ionel Grămescu, țărani. A urmat liceul la Craiova și Pitești între anii 1937 - 1945, apoi Facultatea de Medicină la Cluj în perioada 1945 - 1949 (neterminată) și Școala de Literatură „„Mihai Eminescu” la București între 1950 - 1951. În perioada 1964 - 1965 începe cursurile la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care nu o termină . Între 1950 și 1972 este, pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru literatură și artă, „Gazeta literară și „Luceafărul, lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul Lupta Ardealului, dar prima carte, Elegii și egloge, îi apare abia în 1969.[2]

A tradus din Margarita Aligher, Arany János, Balzac, Ibsen, María Teresa León, K. M. Siminov ș.a. A transpus în românește povestirile din 1001 de nopți și a repovestit Cele șapte călătorii ale lui Sinbad marinarul (1977). În 1982 primește premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traducerea povestirilor din O mie și una de nopți.

A fost tatăl scriitorului Mihail Grămescu.[3]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Elegii și egloge, București, 1969;
  • Norul lui Magellan. Ode și epode, București, 1972;
  • Cele șapte călătorii ale lui Sinbad Marinarul, repovestite de Haralambie Grămescu, București, 1977;
  • Prin vântul toamnei, București, 1987;
  • Pactul cu diavolul, roman, Plenița, 1994;
  • Adaptarea la mediu, versuri, Craiova, 1997.
  • Găini și șobolani, studiu (continuare la "Pactul cu diavolul"), București, 2004.
Antologii
  • Întoarcerea florilor, 1971 – poezii din folclorul naționalităților conlocuitoare
  • Glasurile patriei, 1972 – poezii patriotice
  • Imnurile muncii, 1974
Traduceri
  • P. Antolkoski, Versuri alese, București, 1955;
  • Arany J., Versuri alese, București, 1957;
  • Balade populare maghiare din R. P. R., București, 1960;
  • K. M. Simonov, Fumul patriei, în colab. cu E. Silaghi, București, 1960;
  • V. Briusov, Eu am crescut în vremea surdă, București, 1961;
  • Salamon E., Cântec pentru urmași, în colab. cu V. Teodorescu și Veronica Porumbacu, București, 1965;
  • H. Ibsen, Pretendenții la coroană, în colab. cu Maria-Alice Botez;
  • H. Ibsen, Brand, în vol. Teatru, I, București, 1966;
  • H. Ibsen, Rața sălbatică, în colab. cu N. Filipovici, în vol. Teatru, III, București, 1966;
  • Maria Teresa León, Când trecutul se numește ea, în colab. cu D. Nicolescu, București, 1967;
  • Mikszáth K., Umbrela Sfântului Petru, în colab. cu Lucia Nasta, pref. de N. Balotă, București, 1968;
  • H. de Balzac, Istoria celor treisprezece, București, 1969 (ed., 1993);
  • Kányádi S., Versuri, București, 1969;
  • H. de Balzac, Femeia de treizeci de ani, București, 1971;
  • H. de Balzac, Șuanii (Scene din viața militară), București, 1971 (ed. II, 1981);
  • H. de Balzac, Béatrixi, București, 1973;
  • Tompa L., Lampa lui Diogene, București, 1975;
  • Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi, în colab., București, 1977;
  • Cartea celor o mie și una de nopți, I-II, București, 1978-1988 (alte ed., I-II, 1997; I-III, Chișinău, 1998-2000);
  • Antologie de poezie armeană clasică și contemporană, în colab., București, 1981;
  • H. de Balzac, Femeia la treizeci de ani. Istoria celor treisprezece, București, 1981;
  • Cele șapte călătorii ale lui Sinbad Marinarul, reportaje , București, 1982 (altă ed., 1997);
  • Aladin și lampa fermecată, București, 1991;
  • H. de Balzac, Ferragus. Fata cu ochii de aur, București, 1992;
  • Povestea Dalilei cea vicleană. Povestea adormitului treaz, Craiova, 1993;
  • Florile hazului, Craiova, 1993;
  • Comoara fără sfârșit și alte povestiri, Craiova, 1993;
  • Ali Ben Bekar și frumoasa Samsennahar, Craiova, 1994;
  • Ali Baba și cei patruzeci de hoți. Lampa lui Aladin. Sindbad Marinarul, București, 1994;
  • Sultanul Sabrior, Craiova, 1994.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Haralambie Grămescu - biografie, accesat pe 2 decembrie 2015
  3. ^ Enciclopedia Personalităților din România Who is Who, edițiile 2006 și 2011.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Haralambie_Grămescu&oldid=15495694