Ilie Bărbulescu (scriitor)

Ilie Bărbulescu (scriitor)
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*]
lingvist
istoric literar[*]
arhivist[*]
slavist[*]
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3]
limba franceză[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București
Filozofski fakultet u Zagrebu[*][[Filozofski fakultet u Zagrebu (university department)|​]]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Conservator  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române
Acest articol se referă la un lingvist și filolog român. Pentru alte sensuri, vedeți Ilie Bărbulescu (dezambiguizare).

Ilie Bărbulescu (n. , București, România – d. , Iași, România) a fost un lingvist și filolog român, membru corespondent al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Colegiul „Sf. Sava” din București (1891), după care a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie (secția istorică) de la Universitatea din București, avându-i ca profesori pe B. P. Hasdeu, Ioan Bogdan, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu. Își ia licența în istorie în 1895, după care se specializează în istorie și filologie la universitățile din Zagreb, Praga, Leipzig, Berlin și Viena. Între anii 1900-1905 a fost mai întâi funcționar și apoi subdirector la Arhivele statului, urmând ca in 1905 să devină profesor la Universitatea din Iași. A fost, de asemenea, director al revistei „Arhiva”, organ al Societății de Istorie și Filologie din Iași (1921-1940). Ca slavist, a susținut prin dovezi concludente originea sârbească a limbii slave vorbite în țările române, cu precădere a celei folosite în cancelariile domnești, amintind și despre influența pe care limba română vorbită a avut-o asupra celei slave.[4]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Cercetări istorico-filologice, București, 1900
  • Studii privitoare la limba și istoria românilor, București, 1902
  • Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, București, 1904
  • Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural, București, Editura Casa Școalelor, 1928

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru corespondent al Academiei Române (1908)
  • Membru al Academiei Regale de Șiințe din Belgrad (1914)

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul „I. Heliade Rădulescu” al Academiei Române (1904)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Ilie Bărbulescu, Opća i nacionalna enciklopedija 
  2. ^ a b c d Ilie Bărbulescu, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  3. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ Ștefănescu, Ștefan (). Enciclopedia istoriografiei românesți. Editura științifică și enciclopedică. p. 51. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978, pp. 66–67.

Legături externe[modificare | modificare sursă]