French
DeutschIoan Oteteleșanu
| Ioan Oteteleșanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1795  Craiova, Țara Românească |
| Decedat | 1876 (81 de ani) București, România |
| Ocupație | funcționar public[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ioan/Iancu/Iancuțu Oteteleșanu/Ottetelișanu (n. 1795-7, Craiova – d. 8 mai 1876, București) a fost un politician muntean, care a ocupat mai multe poziții administrative înalte, printre care și cea de ministru de finanțe.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Era fiul cel mare al lui Șerban, fost stolnic, paharnic și clucer, și al Lucsandrei, născută Vlădăianu, a doua soție a acestuia.[1]
Carieră politică[modificare | modificare sursă]
A început cariera politică în calitate de medelnicer, apoi în 1825 ajunge stolnic și, după patru ani, vel stolnic, căminar, vornic. Locuia la Craiova unde avea o avere considerabilă. După intrarea în vigoare în 1831 a Regulamentului organic devine deputat în Adunarea Obștească în mai multe rânduri (1831-1835, 1837-1844, 1847-1848, 1857-1859). În perioada 1838-1846 a fost arendaș al minelor de sare ale statutului făcând o mare avere.
Pentru merite deosebite a fost ales președinte al Sfatului Orășenesc al Capitalei (1846-1848).[2]
La propunerea lui Gheorghe Bibescu, sultanul Abdul-Medjid îl decorează cu İftihar Nișanı (Ordinul Gloriei).[3]
1848 și ulterior[modificare | modificare sursă]
Influențat de cumnatul său, Ion Câmpineanu, a fost membru al unor societăți culturale. În 1845 a fost numit directorul Teatrului Național susținând trupa întemeiată de Costache Caragiale care avea repertoriu în limba română.
După înfrângerea Revoluției de la 1848 s-a apropiat de Barbu Știrbei, devenind austrofil și conservator. A fost ministru al controlului în locul lui Ion Câmpineanu, în perioada 1851-1856, ministru al justiției, mare logofăt al Craiovei în 1852, deputat de Vâlcea în Divanul ad-hoc (1857) și pentru o scurtă perioadă de timp, 30 ianuarie - 11 februarie 1866, ministru de finanțe, în al treilea guvern al lui Nicolae Kretzulescu.
Viață personală[modificare | modificare sursă]
A fost căsătorit prima dată înainte de 1840 cu Safta Câmpineanu (1792-1876) care era cu 4 ani mai în vârstă decât el și de care a divorțat în iunie 1850. Se recăsătorește imediat cu Elena (1818-1888), fiica marelui logofăt și vistiernic Iancu Filipescu, care avea 32 de ani și cu care spera să aibă copii.[4]
A încetat din viață la 8/20 mai 1876 fiind înmormântat în cimitirul Șerban-Vodă din București.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Generalul Radu Rosetti, O despărțenie în anul 1850 Priina și urmările sale, Analele Academiei Române. Memoriile secțiunii istorice. Seria 3, Tomul 28, 1945-1946, p. 400
- ^ Generalul Radu Rosetti, O despărțenie în anul 1850 Priina și urmările sale, Analele Academiei Române. Memoriile secțiunii istorice. Seria 3, Tomul 28, 1945-1946, p. 401
- ^ Familia Otetelisanu
- ^ George Fotino, Din vremea renașterii naționale Boierii Golești, vol. 2, Imprimeria Națională, București, 1939, p. 108
| Predecesor: Nicolae Kretzulescu | Ministrul de finanțe 30 ianuarie 1866 – 11 februarie 1866 | Succesor: Dimitrie A. Sturdza |
| ||||||||||||||