Ion Dichiseanu

Ion Dichiseanu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Adjud, Putna, România Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Română Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Ani de activitate1959 - 2021
Roluri importantePierre Vaillant
Toate pânzele sus!

Căpitanul Mărgărit
Trandafirul galben

Furius
Kampf um Rom I
Alte premii
Ordinul Național „Serviciul Credincios” (2002) Modificați la Wikidata

Ion Dichiseanu (n. , Adjud, Putna, România – d. , București, România) a fost actor de film, radio, scenă, televiziune și voce și scriitor român. A absolvit IATC (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru din București) în 1959.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiind student la Politehnică, a fost îndrumat spre actorie de către nepoata lui George Vraca. După absolvire, a plecat cu toată promoția la Teatrul din Botoșani.

Este cunoscut datorită activității sale artistice din cadrul Teatrului Nottara, precum și pentru numeroasele roluri care l-au consacrat în cinematografie, teatru de televiziune și teatru radiofonic.

Recunoaștere[modificare | modificare sursă]

A primit Premiul ACIN pentru rolul din filmul Clipa (1979) și a fost decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (30 mai 2002), alături de alți actori, „pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.[3]

Ion Dichiseanu a fost ales Cetățean de Onoare al orașului Adjud, orașul său natal.

Totodată, în anul 2019, a fost decorat de președintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de ofițer.[4]

Alte activități[modificare | modificare sursă]

În 1995 a publicat volumul de versuri Frumoasa spaniolă, frumoasa suedeză la Editura Arc.

În anii comunismului a vizitat Chișinăul și, în particular, a avut relații de prietenie cu interpretul Ion Aldea-Teodorovici, pe care l-a vizitat la domiciliu.

Deces[modificare | modificare sursă]

Ion Dichiseanu a murit pe 20 mai 2021, în jurul orei 15.00, la Spitalul Floreasca, unde era internat de la începutul anului.[5]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • ACIN 1979 (pentru filmul Clipa)

Decorații[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

  • 1995Frumoasa spaniolă, frumoasa suedeză, Editura Arc
  • 2016Am fost rivalul regelui, Editura Polirom
  • 2017Adevarul, mai frumos decat legenda, Editura Polirom

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ion Dichiseanu, Filmportal.de, accesat în  
  2. ^ a b c Actorul Ion Dichiseanu a murit, HotNews.ro, , accesat în  
  3. ^ Decretul Președintelui României nr. 469 din 30 mai 2002 privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 369 din 31 mai 2002.
  4. ^ Decrete de decorare semnate de Președintele României, domnul Klaus Iohannis, www.presidency.ro 
  5. ^ „Actorul Ion Dichiseanu a murit”, Digi24 HD, accesat în  
  6. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial nr. 18 din 9 decembrie 1964.
  7. ^ Decretul Președintelui României nr. 469 din 30 mai 2002 privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 369 din 31 mai 2002.
  8. ^ Decrete de decorare semnate de Președintele României, domnul Klaus Iohannis, www.presidency.ro 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri