Jannis Kounellis

Jannis Kounellis
Date personale
Nume la naștereGiannis Kounellis Modificați la Wikidata
Născut[1][5][6][7] Modificați la Wikidata
Pireu, Grecia[8] Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[9][6][7][10] Modificați la Wikidata
Roma, Italia[9] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitero acattolico di Roma[*][[cimitero acattolico di Roma (cemetery in Rome, Italy; located near Porta San Paolo)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Grecia[11][3]
 Italia ()[12]
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma ()[13][3] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă modernă
limba germană
limba italiană[14]
limba engleză[15] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiȘcoala de Arte Frumoase din Atena[*], Academia de Arte Frumoase din Roma[*][2]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăArte Povera[3]  Modificați la Wikidata
PremiiOskar-Kokoschka-Preis[*][[Oskar-Kokoschka-Preis (Austrian art award)|​]] ()[4]  Modificați la Wikidata

Jannis Kounellis (n. , Pireu, Grecia – d. , Roma, Italia) este un artist, exponent de prim ordin al mișcării „Arte Povera”, cum a fost ea definită de către criticul Germano Celant.

Biografie[modificare | modificare sursă]

La douăzeci de ani se mută la Roma pentru a studia la Accademia di Belle Arti sub îndrumarea lui Toti Scialoja, căruia îi datoreazăinfluența Expresionismului abstract care împreună cu Arte informală constituie binomul fundamental de la care pornește parcursul său creativ.

Va începe în 1960, cu expoziția personală la galeria "La Tartaruga".

Spre diferență de maeștrii săi, Kounellis arată imdeiat o urgență comunicativă puternică, care îl conduce la refuzarea prospectivelor individualiste, estetizante și decadente și la exaltarea valorii publice, colective a limbajului artistic. În primele sale opere pictează semne tipografice pe fond deschis, făcând aluzie la inventarea unui nou ordin pentru un limbal sfărâmat, pulverizat.

În 1967 primele expoziții apropiate, din punct de vedere ideologic, mișcării Arte Povera, în care folosirea produselor și materialelor de uz comun sugerează pentru arte o funcție radical creativă, mitică, care nimic nu concede purei reprezentări. Sunt evidente și referimentele la originea sa greacă. Instalațiile sale devin adevărate scenografii care ocupăfizic galeria și înconjoară vizitatorii, tranformându-i în actori protagoniști într-un spațiu care începe sa se populeze de animale vii, contrapuse unor geometrii construite cu materiale care amintesc producția industrială. În"Margherita di fuoco" apare focul, element mitic și simbolic prin excelență, generat însă de o butelie.

În 1969 instalația devine o adevărată performance cu "Cavalli" ("Cai") legați la pereții galeriei lui Fabio Sargentini “L’Attico”, într-o somptuoasă ciocnire ideatică între natură și cultură, în care rolul artistului e redus la nivelul minim al acțiunii manuale.

Cu trecerea la anii '70 entuziasmul voinței lui Kounellis se încarcă de o greutate deosebită, rodul dezamăgirii și al frustrării în fața falimentului potențialului creativ al Arte Povera, învins, împotriva dorinței sale de dinamica comercială a unei societăți de consum, protejate de spațiile sale tradiționale: muzee și galerii. Acest sentiment se exprimă în instalația cu ușa închisă cu pietre, prezentată pentru prima data la San Benedetto del Tronto și apoi, de-a lungul anilor, cu semnificative diferențe structurale pline de înțelesuri poetice, la Roma, Mönchengladbach, Baden-Baden, Londra, Colonia.

În 1972 Kounellis parteicipă pentru prima dată la Biennale di Venezia.

Anii de amărăciune continuă cu instalații în care vitalitatea focului este înlocuită de prezența funinginei, iar animalele vii lasă locul celor împăiate. Punctull culminant al acestui proces este poate lucrarea prezentată în Espai Poublenou la Barcellona în 1989, caracterizat de jumătăți de bou proaspăt măcelăriți fixate cu carlige pe plăci de metal și luminate de lămpi cu ulei.

În ultimii ani arta lui Kounellis a devenit virtuos manieristică și a reluat teme și sugestii care au caracterizat-o în trecut cu spirit meditativ, capabilă de a interpreta cu o înnoită conștiință primitiva înclinare către creația monumentală. Exemple în această nouă direcție de cercetare sunt instalația din 1995 în piața Plebiscito, la Napoli, și tute expozițiile în Mexic (1999), Argentina (2000) și Uruguay (2001). În 2002, artistul repropune instalația cu cai la Whitechapel în Londra și apoi la Galleria Nazionale d'Arte Moderna în Roma construiește un labirint enorm din tablă, de-a lungul căruia situează, ca pe tot atâtea maluri, elementele tradiționale ale limbajului său artistic: "carboniera", "cotoniera", saci de iuta și grămezi de pietre ("Atto unico").

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Jannis Kounellis, SNAC, accesat în  
  2. ^ http://dp.iset.gr/en/artist/view.html?id=238, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c https://www.fondacoaste.com/project/jannis-kounellis-biografia-opere-darte-e-quotazioni/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ http://sammlung.dieangewandte.at/jart/prj3/angewandte_sammlungen/main.jart?content-id=1302696953806  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b Jannis or Gianni Kounellis, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  6. ^ a b c d Jannis Kounellis, Discogs, accesat în  
  7. ^ a b c d Iannis (Jannis) Kounellis, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  8. ^ „Jannis Kounellis”, Gemeinsame Normdatei 
  9. ^ a b c Arte Povera artist Jannis Kounellis has died, aged 80 (în engleză) 
  10. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  11. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  12. ^ LIBRIS, , accesat în  
  13. ^ „Jannis Kounellis”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • "Kounellis", Milano, Skira, 1997 (curator Marco Meneguzzo)
  • "Kounellis", Milano, Charta, 2002
  • "Jannis Kounellis", Milano, Electa Mondadori, 2003 (curator Gloria Moure)