French
DeutschJunko Tabei
| Junko Tabei | |
 Junko Tabei în 1985 pe Vârful Ismoil Somoni(d) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Junko Ishibashi |
| Născută | [1]  Miharu(d), Prefectura Fukushima, Japonia |
| Decedată | (77 de ani)[2][1] Kawagoe, Japonia |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer la stomac) |
| Căsătorită cu | Masanobu Tabei |
| Număr de copii | 2 |
| Copii | 2 |
| Cetățenie |  Japonia |
| Ocupație | alpinism |
| Limbi vorbite | limba japoneză[3] limba engleză |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Kyushu[*] Showa Women's University[*] |
| Cunoscută pentru | prima femeie care a urcat Everestul și prima femeie care a cucerit toate cele șapte vârfuri |
| Premii | NHK broadcasting culture award[*] () Snejnîi bars[*] () |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Junko Tabei (田部井 淳子 Tabei Junko?, născută Ishibashi Junko; n. , Miharu(d), Prefectura Fukushima, Japonia – d. , Kawagoe, Japonia) a fost o alpinistă japoneză, prima femeie din lume care a urcat muntele Everest și prima care a cucerit cele șapte vârfuri, adică cele mai înalte cote de pe fiecare continent.[4][5][6]
Copilărie și adolescență[modificare | modificare sursă]
Ishibashi Junko s-a născut la Miharu(d), provincia Fukushima, fiind cea de-a cincea fiică a unei familii cu șapte copii.[4][7] Era considerată un copil firav, dar în ciuda acestui fapt a început să practice alpinismul la vârsta de 10 ani, când a mers într-o excursie cu clasa pe muntele Nasu(d).[7][8] Deși a devenit pasionată de acest sport, părinții nu și-au permis să o sprijine financiar, de aceea în adolescență Tabei a efectuat doar câteva astfel de excursii.[4]
Carieră[modificare | modificare sursă]
Primii ani[modificare | modificare sursă]
Între 1958 și 1962 Tabei a studiat literatura engleză și pedagogia la Universitatea de fete Showa(d), unde s-a înscris în clubul de alpiniști.[4] După terminarea studiilor, în 1969, ea a fondat clubul de fete alpiniste Ladies Climbing Club: Japan (LCC), primul de acest fel în Japonia, cu sloganul „Să mergem într-o expediție peste mări și țări”. Amintindu-și de acea perioadă, Tabei declara că a fondat clubul ca reacție la modul în care era tratată de alpiniștii-băieți: unii din ei nu voiau să se cațere cu ea, iar alții susțineau că ea se preface că îi place alpinismul pentru a-și găsi mai ușor un soț.[4][8]
Ca membră a noului club de alpinism, ea a urcat pe munți precum Fuji din Japonia și Matterhorn din Alpii Elvețieni. În preajma anului 1972 era deja o alpinistă cunoscută în Japonia.
Expediția pe Everest din 1975[modificare | modificare sursă]
În clubul LCC înființat de Tabei exista o echipă numită Japanese Women's Everest Expedition (JWEE – Expediția pe Everest a japonezelor), condusă de Eiko Hisano, creată cu scopul de a încerca escaladarea Everestului. Echipa era compusă din 15 membre, cu precădere femei muncitoare, printre care mai multe învățătoare, o programatoare și o asistentă socială. Două din ele, inclusiv Tabei, erau mame.[9] La 19 mai 1970 Tabei și colega sa Hiroko Hirakawa au cucerit vârful Annapurna III(d) al masivului muntos Annapurna.[10] Această realizare le-a inspirat pe alpinistele din club să încerce Everestul.[11]
Astfel, Tabei și echipa sa au început să strângă fonduri. O replică des auzită de ele era că femeile „trebuie mai bine să crească copii”.[8] Au fost ajutate, până la urmă, de ziarul Yomiuri Shimbun(d) și de televiziunea Nippon. Cu toate acestea, toate membrele expediției au trebuit să plătească o sumă aproape egală cu valoarea salariului mediu din Japonia. Pentru a face economie, ele au confecționat pungi și mănuși din materialele textile folosite la scaunele automobilelor vechi și au cumpărat pene de gâscă din China pentru a-și umple sacii de dormit. Elevii colectau la școală ambalaje alimentare nefolosite pentru a le dona alpinistelor.[12]
După o lungă perioadă de antrenament, echipa a plecat la începutul anului 1975 la Kathmandu. Au urmat același traseu pe care au urcat pionierii Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay în 1953.[13] La începutul lunii mai, echipa s-a confruntat cu o avalanșă în timp ce poposea la cota de 6.300 m. Femeile și însoțitorii lor șerpași au fost prinși sub zăpadă. Tabei și-a pierdut cunoștința timp de aproximativ șase minute și a fost scoasă la suprafață de către șerpași. Douăsprezece zile mai târziu, la 16 mai 1975, Junko Tabei, însoțită de șerpașul Ang Tsering, a devenit prima femeie din istorie care a cucerit vârful Everest.[5][13]
Ca urmare a succesului expediției și a însemnătății istorice a reușitei sale, Tabei a ajuns în centrul atenției în mass-media japoneză. Ea a fost felicitată de Birendra Bir Bikram Shah(d), regele de atunci al Nepalului, și de guvernul japonez. A fost realizat un miniserial de televiziune, care a prezentat această expediție, iar Tabei a efectuat un turneu în Japonia, călătorind în diferite orașe și descriindu-și propria experiență. Ea a recunoscut ulterior că nu s-a simțit confortabil să primească atâta atenție.[4]
Alte activități[modificare | modificare sursă]
În vara australă 1990-1991 Tabei a urcat pe Masivul Vinson, cel mai înalt punct din Antarctida.[14] La 28 iunie 1992 a atins cel mai înalt punct al Indoneziei, Puncak Jaya, devenind astfel prima femeie din istorie care a cucerit „cele șapte vârfuri”, adică cele mai înalte cote de pe fiecare continent.[4][6]
Pe lângă alpinism, ea a fost interesată de ecologie. În anul 2000 și-a prezentat teza de masterat la Universitatea Kyushu(d), teză axată pe degradarea mediului natural al Everestului din cauza gunoaielor lăsate în urmă de echipele de alpiniști.[7] A ocupat funcția de directoare a Himalayan Adventure Trust of Japan, o organizație internațională creată cu scopul de a proteja ecosistemele montane.[5] Unul din proiectele trustului era construcția unui incinerator care urma să ardă deșeurile alpiniștilor. A participat în mai multe expediții de colectare a deșeurilor atât în Japonia, cât și în Munții Himalaya, fiind chiar organizatoarea unora dintre ele.[4]
Viață personală[modificare | modificare sursă]
Junko Tabei a fost căsătorită cu Masanobu Tabei, care era, de asemenea, alpinist. Cei doi s-au întâlnit în timpul unei expediții montane prin Japonia în 1965. Cuplul a avut doi copii: o fiică pe nume Noriko și un fiu pe nume Shinya.[4]
Alpinista a fost diagnosticată cu cancer al peritoneului în 2012. În ciuda bolii de care suferea, ea nu a încetat să practice alpinismul. A decedat într-un spital din Kawagoe la 20 octombrie 2016.[8]
Recunoaștere[modificare | modificare sursă]
La 22 septembrie 2019 Google a comemorat aniversarea a 80 de ani de la nașterea lui Tabei printr-un doodle(d) (schimbarea temporară a logo-ului). Acesta era însoțit de sloganul lui Tabei: „Nu ceda; urmează-ți visul.”[15][16]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Junko Tabei, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Junko Tabei, 1st Woman to Climb Everest, Dies at 77 (în engleză), The New York Times, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d e f g h i Horn, Robert (). „No Mountain Too low For Her: Junko Tabei defied Japanese views of women to become an expert climber”. Sports Illustrated. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ a b c Otake, Tomoko (). „Junko Tabei: The first woman atop the world”. Japan Times. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ a b The American Alpine Journal. American Alpine Club Annual Resources Series. 67. The Mountaineers Books. . p. 125. ISBN 0930410556.
- ^ a b c „Junko Tabei, first woman to conquer Everest, complete 'Seven Summits,' dies at 77”. The Japan Times Online (în engleză). . ISSN 0447-5763. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d „Japanese Climber Junko Tabei, First Woman To Conquer Mount Everest, Dies at 77”. NPR.org. Accesat în .
- ^ „JWEE 1975: Women's Quest for Everest”. JWEE 1975. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Miyazaki, Eiko. „Japanese women's Annapurna III expedition, 1970”. The Himalayan Journal. 30.
- ^ Frenette, Brad (). „A Final Interview With the First Woman to Summit Everest”. Outside. Accesat în .
- ^ "エベレストの準備 その５" (în japoneză). Junko Tabei: blog oficial
- ^ a b „It's 1975. No woman had scaled Mt Everest yet..” (în engleză). Condé Nast Traveller India. Accesat în .
- ^ Kurtenbach, Elaine (). „Japanese Woman Scales Mountains While Ignoring Society's Stereotypes”. Los Angeles Times. Accesat în .
- ^ „Junko Tabei's 80th Birthday”. Google.com. . Accesat în .
- ^ Baynes, Chris (). „Junko Tabei: Google Doodle celebrates first woman to reach summit of Mount Everest”. Independent UK. Accesat în .
