Laura Pavel

Date personale
Laura Pavel

Născută	19 octombrie 1968, Deva
Părinți	Eugen Pavel (lingvist) Dora Pavel
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar, eseistă
Limbi vorbite	limba română
Studii	Universitatea Babeș-Bolyai Universitatea din Amsterdam Université libre de Bruxelles[*]
Activitatea literară
Patronaj	Universitatea Babeș-Bolyai
Operă de debut	Antimemoriile lui Grobei
Modifică date / text

Laura Pavel (n. 19 octombrie 1968, Deva) este critic literar, teatrolog, eseistă și profesor universitar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiica Dorei Pavel (n. Voicu), scriitoare, și a lui Eugen Pavel, lingvist și istoric literar, cercetător științific. Este căsătorită cu criticul și istoricul literar Călin Teutișan. Urmează clasele primare și primele clase gimnaziale la Liceul Pedagogic din Deva, continuate cu studii liceale umaniste la Cluj (1983-1987). Licențiată a Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-engleză, cu Diplomă de merit (1992). Devine preparator (1992-1995), asistent (1995-1998), apoi lector (1998-2003) la specialitățile de teoria dramei și teatrologie de la catedra de teatru a aceleiași facultăți. Din 2004, a fost conferențiar dr. la Facultatea de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyai”, la specialitățile istoria teatrului universal, antropologie teatrală, artele spectacolului și studii culturale, Performance Theory, precum și director al Departamentului de Teatru, iar ulterior al Școlii Doctorale. În 2013 a obținut atestatul de abilitare și calitatea de conducător de doctorat, iar în 2014 a devenit profesor universitar. A făcut parte din gruparea revistei „Echinox”. Bursieră la Universitatea Liberă din Bruxelles (1993), Universitatea Indiana din Bloomington (1997) și la Universitatea din Amsterdam (2000). Beneficiază de o bursă de creație din partea Fundației pentru o Societate Deschisă (1995). Doctor în filologie cu teza Eugène Ionesco sau experiența nesupunerii (2002). Debutul absolut cu poezie în revista „Tribuna” (1984), iar cu cronică literară și proză scurtă în „Echinox” (1988). Publică studii și eseuri, cronici literare și dramatice în revistele „Echinox”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Semnal teatral”, „Viața românească”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „Observator cultural”, „Steaua”, „Vatra”, „Transylvanian Review”, „aLtitudini”, „Euresis”, „Synergies Roumanie”, „Journal for the Study of Religions and Ideologies”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai” Dramatica și Philologia, „Dacoromania litteraria”, „Caietele Sextil Pușcariu”, „Ekphrasis”, „Caietele Echinox”, „Dialogues francophones”, „Alternatives théâtrales” (Bruxelles), „RiCOGNIZIONI. Rivista di lingue, letterature e culture moderne” (Torino) ș.a., precum și în volume colective din țară și străinătate. Publică, de asemenea, proză scurtă în „Echinox” și „Contrapunct”. Semnează cu numele Laura Francisca Pavel volume de poezii.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1997, 166 p. ISBN 973-30-3084-8; ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Ed. Fundației Culturale Ideea Europeană, 2004, 202 p. ISBN 973-86721-3-9^[1]
Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, Pitești, Ed. Paralela 45, 2002, 316 p. ISBN 973-593-686-0^[2]
Ficțiune și teatralitate, Cluj, Ed. Limes, 2003, 176 p. ISBN 973-7907-59-0
Dumitru Țepeneag și canonul literaturii alternative, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007, 180 p. ISBN 978-973-133-136-5
Dumitru Tsepeneag and the Canon of Alternative Literature, translated by Alistair Ian Blyth, Champaign & Dublin & London, Dalkey Archive Press, 2011, 214 p. ISBN 10 1-56478-639-0
Teatru și identitate. Interpretări pe scena interioară / Theatre and Identity. Interpretations on the Inner Stage, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2012, 230 p. ISBN 978-606-17-0210-7
Ionesco. L’antimondo di uno scettico, traduzione di Maria Luisa Lombardo, Roma, Aracne editrice, 2016, 316 p. ISBN 978-88-548-9310-8 Arhivat în 3 iunie 2016, la Wayback Machine.
Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii, Iași, Institutul European, 2021, 338 p. ISBN 978-606-24-0309-6^[3]
Trucuri urbane (versuri), OMG Publishing House, 2022, 100 p. ISBN01-2 978-606-95257-7-7
Ionesco. Antilumea unui sceptic, ediție revăzută și adăugită, Cluj, Ed. Școala Ardeleană, 2022, 350 p. ISBN 978-606-797-945-9
Acțiuni și protocoale (versuri), OMG Publishing House, 2023, 145 p. ISBN 978-630-6589-01-2

Prefețe. Ediții[modificare | modificare sursă]

Nicolae Breban, Bunavestire, ediția a IV-a, prefață, tabel cronologic și referințe critice, Pitești, Ed. Paralela 45, 2002.
Sorin Crișan, Jocul nebunilor, prefață, Cluj, Ed. Dacia, 2003.
Dumitru Țepeneag, La belle Roumaine, ediția a II-a, revăzută, prefață, București, Ed. Art, 2007.
Nicolae Breban, Bunavestire, ediția a V-a definitivă, cronologie și referințe critice, vol. I-II, București, Jurnalul Național & Ed. Curtea Veche, „Biblioteca pentru toți”, 2011.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Melanie Klein, Iubire, vinovăție, reparație (traducere din limba engleză, în colaborare), Binghamton & Cluj, Ed. S. Freud, 1994.
Evelyn Underhill, Mistica (traducere din limba engleză), Cluj, Ed. „Biblioteca Apostrof”, 1995.

Volume colective (coautor)[modificare | modificare sursă]

Dicționar analitic de opere literare românești, coordonator Ion Pop, vol. I-IV (1998-2003); ediție definitivă, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007.
Ionesco după Ionesco / Ionesco après Ionesco, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2000.
Dumitru Tsepeneag. Les Métamorphoses d’un créateur: écrivain, théoricien, traducteur (Les actes du colloque organisé les 14-15 avril 2006), Timișoara, Editura Universității de Vest, 2006.
T(z)ara noastră. Stereotipii și prejudecăți, București, Institutul Cultural Român, 2006.
Spiritul critic la Cercul Literar de la Sibiu, Cluj, Ed. Accent, 2009.
Poetica dell’immaginario. Imago 2, coordonator Gisèle Vanhese, Arcavacata di Rende (Cosenza), Centro Editoriale e Librario dell’Università della Calabria, 2010.
Multiculturalismo e multilinguismo / Multiculturalisme et multilinguisme, a cura di Gisèle Vanhese, Quaderni del Dipartimento di Linguistica. Università della Calabria, 25, 2010.
Antologia prozei scurte transilvane actuale, Cluj, Ed. Limes, 2010.
Dicționarul cronologic al romanului românesc. 1990-2000, București, Editura Academiei Române, 2011.
Dicționarul general al literaturii române, A–B. Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016.
Dicționarul general al literaturii române, C. Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016.
Dicționarul cronologic al romanului tradus în România. 1990‒2000, Cluj-Napoca, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”, 2017.
Dicționarul general al literaturii române, D–G. Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017.
Dicționarul general al literaturii române, H–L. Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017.
Victor Man: Luminary Petals on a Wet, Black Bow , New York, Sternberg Press, 2017.
Dicționarul general al literaturii române, M–O. Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2019.
Enciclopedia imaginariilor din România, coordonator general Corin Braga, vol. V, Imaginar și patrimoniu artistic, volum coordonat de Liviu Malița, Iași, Polirom, 2020.

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Membră a Uniunii Scriitorilor din România
Membră în Conseil International d’Études Francophones (CIEF)
Membră a Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (ALGCR)
Membră în colegiul de redacție al revistei „Studia Universitatis Babeș-Bolyai“, seria Dramatica
Membră a Centrului de Cercetări Literare și Enciclopedice

Premii[modificare | modificare sursă]

Premiul pentru debut la Salonul Național de Carte (1997)
Premiul „Henri Jacquier” al Centrului Cultural Francez din Cluj (2002)
Premiul Universității Babeș-Bolyai din Cluj (2002)
Premiul „Cartea anului ‒ Critică și istorie literară” al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2007)
Premiul Comenius al Universității Babeș-Bolyai (2008, 2010)
Premiul pentru reprezentativitate al Universității Babeș-Bolyai (2009)
Premiul de excelență în cercetarea științifică al Universității Babeș-Bolyai (2018)
Nominalizată la Premiile „Observator cultural”, secțiunea critică literară, ediția 2022
Nominalizată la Premiile „Sofia Nădejde” pentru poezie (2022)
Premiul „Tudor Vianu” ‒ pentru teoria literaturii și a culturii al Muzeului Național al Literaturii Române (2022)
Premiul pentru Cartea de poezie la Festivalul Național „George Bacovia” (2023)
Premiul Cartea de poezie a anului 2022, categoria debut, acordat de ARCCA (Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor), pentru volumul Trucuri urbane (OMG Publishing, 2022)

Note[modificare | modificare sursă]

^ Iată opinia criticului Gabriel Dimisianu exprimată la apariția cărții: „Cu simpatic aplomb, pentru că este al tinereții, eseista proclamă din punctul de pornire intenții radical înnoitoare, angajată pe «calea unei lecturi lipsite de prejudecăți», din a cărei perspectivă psihocritică nu numai ca autor Nicolae Breban va fi perceput, dar și ca «metapersonaj» (în altă parte este văzut ca «suprapersonaj» al propriilor romane” (O carte despre Nicolae Breban, în „România literară”, XXX, 1997, nr. 47, 26 noiembrie-2 decembrie, p. 4).
^ Dosarul critic al receptării acestei monografii este elocvent: „Una din intuițiile fundamentale ale autoarei este, cred, în primul rând una stilistică: aceea de a-și modifica, aproape imperceptibil, modulațiile vocii critice în funcție de tema tratată. [...] Extrem de inteligent exploatat în carte este momentul memorialistic în care Ionesco, autorul, se trezește rătăcit în propriile sale decoruri, intrat dincolo de oglindă în prezentificarea reală a lumii Celuilalt, scenă care in nuce oferă cheia întregii cărți a Laurei Pavel, în care autorul, personajele sale și vocea regizorală precizând ritualic didascaliile se împletesc” (Ovidiu Mircean, Celor pe care nu i-ar putea interesa sau ce caută englezii în cartea Laurei Pavel, în „Steaua”, LIV, 2003, nr. 1-2, p. 84-86).
„Tânăra eseistă clujeană Laura Pavel își propune a ne oferi o perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, bizuită, așa cum ține a preciza, pe o metodă concomitent «raționalistă și etică». O premisă insolită a acestei alianțe o constituie excluderea absurdului din câmpul de înțelegere a unei opere care s-a văzut prin excelență legată de absurd. [...] Ni se par demne de toată atenția considerațiile d-sale asupra scriitorului ca producător de farse tragice și doctrinar al «sintezei teatrale» a tragicului și comicului, pe urmele lui Pirandello, pe care îl admira în chip deosebit. [...] Tragicul și comicul nu sunt considerate exclusiv categorii estetice, ci «concepte transgresive de analiză culturală». Altminteri spus, are loc o relaxare a esteticului prin existențial. Ontologia se revoltă împotriva limitelor limbajului, ale semnului” (Gheorghe Grigurcu, O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, în „România literară”, XXXVI, 2003, nr. 11, 19-25 martie, p. 9).
„Laura Pavel își manifestă intenția, deosebit de ambițioasă, de a depăși, pe de o parte, datele ionescologiei franceze, anglo-americane și românești de până acum, iar, pe de altă parte, de a constitui prin contribuția ei mai mult decât un studiu monografic, fie el și exhaustiv, al operei și personalității ionesciene. Prin lectura ei interpretativă, ce se vrea radical nouă, eseista clujeană își propune, astfel, să ne ofere un «portret cât mai fidel, sau, cel puțin, cât mai plauzibil, al fascinantului personaj Ionesco». Dar, mult dincolo de o asemenea proiecție ce rămâne încă, măcar prin intenția ei, în cadrele unei lecturi întrucâtva «tradiționale», autoarea vizează, prin demersul ei critic, revizuirea unor concepte funcționale în teoria literară și în istoria ideilor literare” (Nicolae Balotă, Un alt Ionesco, în „Apostrof”, XIV, 2003, nr. 6, p. 19).
„Examinarea chipurilor în care prin coliziunea unor coduri literare extrem de diferite Ionesco izbutește să creeze o antilume, dar și o operă literară de maximă soliditate, îi izbutește pe deplin Laurei Pavel. Așa încât o lectură ce la început mi s-a părut una «de efort» a devenit una «de plăcere», stimulativă din punct de vedere intelectual. Cartea tinerei exegete clujene e una de mâna întâi, cea mai bună monografie consacrată marelui scriitor apărută în spațiul cultural românesc” (Mircea Morariu, Ionesco, anti-lumea unui sceptic, în „Familia”, 2003, nr. 6, p. 89).
„Destul a vegetat Ionesco în limbul absurdului camusian. Și exegeții săi, de asemenea. Era vremea unor revizuiri care să confere autorului, și egal exegetului, o nouă personalitate în urma naturalului joc consacrare/contestare. Orice erezie e în fond un act de curaj și nu altfel s-ar putea numi atitudinea polemică a Laurei Pavel în cartea sa Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, ce și propune să se distanțeze de ionescologia franceză, anglo-americană și românească, disociind teatrul ionescian de categoria absurdului și tulburând apele unei sintagme aproape blocate în banalitatea ei: «teatrul absurdului»” (Teodora Dumitru, Încă un Ionesco, în „Adevărul literar și artistic”, 2004, nr. 714, 27 aprilie, p. 5).
^ Prezentări ale cărții pe coperta IV: „Pasionată de reflecția teoretică, dar nu până într-atât încât să cadă pradă acelui «demon al teoriei» denunțat cândva de Antoine Compagnon într-o carte celebră, Laura Pavel interpretează fenomenul literar și artistic cu o receptivitate complice, izbutind rara performanță de a îmbina armonios spiritul de geometrie cu spiritul de finețe, într-o manieră discursivă de tip socratic și de sobră eleganță stilistică, deschisă nuanțărilor infinite. Ca atare, teoreticienii nu mai sunt prezentați aici în postura clișeizată de legislatori inclemenți, ci în aceea de «personaje» ale unui symposion pus în scenă cu remarcabilă virtuozitate regizorală. De la teoriile lui Bruno Latour, Giorgio Agamben sau Donald Davidson la interpretările ekphrastice și narațiunile hermeneutice exemplare, autoarea prezentului volum își poartă cititorii și pe cărările mai puțin umblate ale artei contemporane și ale istoriei noastre literare, analizând în câteva remarcabile studii de caz ficțiunea biografică și «trăitul cu stil», fenomenul boemei literare, precum și subtilele motivații psiho-sociale ale preferinței prozatorilor români din anii 70 pentru «romanul total». Volumul de față se citește pe nerăsuflate, ca un pasionant roman de idei trăite, în care reflecția se vede însuflețită mereu de palpitul vieții, în spiritul a ceea ce Nietzsche înțelegea prin «la gaya scienza»” (Antonio Patraș).
„Critica hipersubtilă și atentă să nu strivească nimic din vitalitatea textelor (fie ele teoretice sau literare) practicată dintotdeauna de Laura Pavel își identifică afinitățile. În Bruno Latour, Rita Felski, Martha Nussbaum și alte «personaje» ale prezentului volum, autoarea se descoperă pe sine, recomandându-se în același timp ca adeptă a unei critici post-teoretice, a afectelor, după o epocă îndelungată a ideologiilor și a suspiciunilor. Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii e primul asemenea manifest din studiile culturale românești” (Alex Goldiș).

Referințe critice (on-line)[modificare | modificare sursă]

Bibliografie (selectivă)[modificare | modificare sursă]

Ioan Rațiu, „Antimemoriile lui Grobei”, în „Echinox”, 1997, nr. 7-8-9; Horea Poenar, Învăluirea interpretării și punerea în ordine a analizei, în „Steaua”, 1998, nr. 4-5; Mihaela Ursa-Pop, Un Nicolae Breban postmodern, în „Apostrof”, 1998, nr. 11; Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, Ed. Fundației Culturale Române, 2000, p. 153-158; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar bio-bibliografic, vol. III, Pitești, Ed. Paralela 45, 2001, p. 29-30; Ovidiu Mircean, Celor pe care nu i-ar putea interesa sau Ce caută englezii în cartea Laurei Pavel, în „Steaua”, 2003, nr. 1-2; Gheorghe Grigurcu, O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, în „România literară”, 2003, nr. 11, 12; Nicolae Balotă, Un alt Ionesco, în „Apostrof”, 2003, nr. 6-7; idem, Ionesco. L’anti-monde d’un sceptique, în „Euresis”, 2004, no. 2; Mircea Morariu, „Ionesco. Anti-lumea unui sceptic”, în „Familia”, 2003, nr. 6; Irina Petraș, Cărțile deceniului 10, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2003, p. 334-336; idem, Despre adevărul iluziei, în „Contemporanul-Ideea europeană”, 2004, nr. 11; Gabriel Coșoveanu, Autoficționalizarea – un Panaceu?, în „Ziua literară”, 2004, nr. 132; Dicționar Echinox, coordonator Horea Poenar, București & Cluj, Ed. Tritonic, 2004, p. 278-281; ediția a II-a, Pitești, Ed. Paralela 45, 2008, p. 298-303; Teodora Dumitru, Încă un Ionesco, în „Adevărul literar și artistic”, 2004, nr. 714; Maria Bote, Ficțiune și teatralitate, în „Echinox”, 2004, nr. 3-6; Mara Magda Maftei, Retorici textuale, în „Contemporanul-Ideea europeană”, 2004, nr. 10; Iulian Boldea, Anti-lumea unui sceptic, în „Vatra”, 2005, nr. 3-4; Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, M-Z, Pitești, Ed. Paralela 45, 2006, p. 311; Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, P-R, București, Ed. Univers Enciclopedic, 2006, p. 110-111; Ana Maria Tăut, Țepeneag în vizor, în „Steaua”, 2007, nr. 12; Irina Petraș, Literatura română contemporană. O panoramă, București, Ed. Ideea Europeană, 2008, p. 671-674; Ruxandra Cesereanu, Eugen Ionesco – hermeneutici aplicate și diverse, în „Steaua”, 2009, nr. 10-11; Călina Bora, Teatrul politic și lupta pentru identitate, în „Steaua”, 2012, nr. 9-10; Simona Ardelean, Dumitru Tsepeneag and the Canon of Alternative Literature, translated by Alistair Ian Blyth, Dalkey Archive Press, 2007, în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai», Series Philologia”, 57, 2012, nr. 4, p. 212-214; Daria Ioan, Passions de l' identité dans un théâtre qui regarde, în „Ekphrasis”, 2013, nr. 1; Dicționarul general al literaturii române, ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, vol. VI, P–R, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2021, p. 172-173; Adrian Mureșan, Critică și empatie, în „Dilema veche”, nr. 898, 24–30 iunie 2021; Cristina Seleușan, Scena interpretării și ideile ca personaje, în „Opt motive”, nr. 75, 2 august 2021; Andrei-Bogdan Popa, „Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii”, în „Studia UBB. Philologia”, LXVI, 2021, 3, p. 281–284; Laura T. Ilea, Cum să te desprinzi de maeștrii suspiciunii, în „Observator cultural”, nr. 1088, 2021; Daiana Gârdan, „Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii”, în „Dacoromania litteraria”, nr. 8, 2021, p. 213‒215; Șerban Axinte, „Trucuri urbane”, în „Dilema veche”, nr. 944, 12‒18 mai 2022; Anastasia Fuioagă, Jocuri protocolare, în „Timpul”, nr, 14, 16 iunie 2022; Grațiela Benga, Repoziționări (infra)critice, în „Orizont”, XXXIV, 2022, nr. 7, p. 10; Mirela Nagâț, Lumea ca reprezentare, în „Apostrof”, XXXIV, 2023, nr. 9 (400), p. 8; Grațiela Benga, Manevre, în „Orizont”, XXXV, 2023, nr. 10, p. 10.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România
Associazione Italiana di Romenistica (AIR) Arhivat în 17 iulie 2011, la Wayback Machine.

[1] Iată opinia criticului Gabriel Dimisianu exprimată la apariția cărții: „Cu simpatic aplomb, pentru că este al tinereții, eseista proclamă din punctul de pornire intenții radical înnoitoare, angajată pe «calea unei lecturi lipsite de prejudecăți», din a cărei perspectivă psihocritică nu numai ca autor Nicolae Breban va fi perceput, dar și ca «metapersonaj» (în altă parte este văzut ca «suprapersonaj» al propriilor romane” (O carte despre Nicolae Breban, în „România literară”, XXX, 1997, nr. 47, 26 noiembrie-2 decembrie, p. 4).

[2] Dosarul critic al receptării acestei monografii este elocvent: „Una din intuițiile fundamentale ale autoarei este, cred, în primul rând una stilistică: aceea de a-și modifica, aproape imperceptibil, modulațiile vocii critice în funcție de tema tratată. [...] Extrem de inteligent exploatat în carte este momentul memorialistic în care Ionesco, autorul, se trezește rătăcit în propriile sale decoruri, intrat dincolo de oglindă în prezentificarea reală a lumii Celuilalt, scenă care in nuce oferă cheia întregii cărți a Laurei Pavel, în care autorul, personajele sale și vocea regizorală precizând ritualic didascaliile se împletesc” (Ovidiu Mircean, Celor pe care nu i-ar putea interesa sau ce caută englezii în cartea Laurei Pavel, în „Steaua”, LIV, 2003, nr. 1-2, p. 84-86).
„Tânăra eseistă clujeană Laura Pavel își propune a ne oferi o perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, bizuită, așa cum ține a preciza, pe o metodă concomitent «raționalistă și etică». O premisă insolită a acestei alianțe o constituie excluderea absurdului din câmpul de înțelegere a unei opere care s-a văzut prin excelență legată de absurd. [...] Ni se par demne de toată atenția considerațiile d-sale asupra scriitorului ca producător de farse tragice și doctrinar al «sintezei teatrale» a tragicului și comicului, pe urmele lui Pirandello, pe care îl admira în chip deosebit. [...] Tragicul și comicul nu sunt considerate exclusiv categorii estetice, ci «concepte transgresive de analiză culturală». Altminteri spus, are loc o relaxare a esteticului prin existențial. Ontologia se revoltă împotriva limitelor limbajului, ale semnului” (Gheorghe Grigurcu, O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, în „România literară”, XXXVI, 2003, nr. 11, 19-25 martie, p. 9).
„Laura Pavel își manifestă intenția, deosebit de ambițioasă, de a depăși, pe de o parte, datele ionescologiei franceze, anglo-americane și românești de până acum, iar, pe de altă parte, de a constitui prin contribuția ei mai mult decât un studiu monografic, fie el și exhaustiv, al operei și personalității ionesciene. Prin lectura ei interpretativă, ce se vrea radical nouă, eseista clujeană își propune, astfel, să ne ofere un «portret cât mai fidel, sau, cel puțin, cât mai plauzibil, al fascinantului personaj Ionesco». Dar, mult dincolo de o asemenea proiecție ce rămâne încă, măcar prin intenția ei, în cadrele unei lecturi întrucâtva «tradiționale», autoarea vizează, prin demersul ei critic, revizuirea unor concepte funcționale în teoria literară și în istoria ideilor literare” (Nicolae Balotă, Un alt Ionesco, în „Apostrof”, XIV, 2003, nr. 6, p. 19).
„Examinarea chipurilor în care prin coliziunea unor coduri literare extrem de diferite Ionesco izbutește să creeze o antilume, dar și o operă literară de maximă soliditate, îi izbutește pe deplin Laurei Pavel. Așa încât o lectură ce la început mi s-a părut una «de efort» a devenit una «de plăcere», stimulativă din punct de vedere intelectual. Cartea tinerei exegete clujene e una de mâna întâi, cea mai bună monografie consacrată marelui scriitor apărută în spațiul cultural românesc” (Mircea Morariu, Ionesco, anti-lumea unui sceptic, în „Familia”, 2003, nr. 6, p. 89).
„Destul a vegetat Ionesco în limbul absurdului camusian. Și exegeții săi, de asemenea. Era vremea unor revizuiri care să confere autorului, și egal exegetului, o nouă personalitate în urma naturalului joc consacrare/contestare. Orice erezie e în fond un act de curaj și nu altfel s-ar putea numi atitudinea polemică a Laurei Pavel în cartea sa Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, ce și propune să se distanțeze de ionescologia franceză, anglo-americană și românească, disociind teatrul ionescian de categoria absurdului și tulburând apele unei sintagme aproape blocate în banalitatea ei: «teatrul absurdului»” (Teodora Dumitru, Încă un Ionesco, în „Adevărul literar și artistic”, 2004, nr. 714, 27 aprilie, p. 5).

[3] Prezentări ale cărții pe coperta IV: „Pasionată de reflecția teoretică, dar nu până într-atât încât să cadă pradă acelui «demon al teoriei» denunțat cândva de Antoine Compagnon într-o carte celebră, Laura Pavel interpretează fenomenul literar și artistic cu o receptivitate complice, izbutind rara performanță de a îmbina armonios spiritul de geometrie cu spiritul de finețe, într-o manieră discursivă de tip socratic și de sobră eleganță stilistică, deschisă nuanțărilor infinite. Ca atare, teoreticienii nu mai sunt prezentați aici în postura clișeizată de legislatori inclemenți, ci în aceea de «personaje» ale unui symposion pus în scenă cu remarcabilă virtuozitate regizorală. De la teoriile lui Bruno Latour, Giorgio Agamben sau Donald Davidson la interpretările ekphrastice și narațiunile hermeneutice exemplare, autoarea prezentului volum își poartă cititorii și pe cărările mai puțin umblate ale artei contemporane și ale istoriei noastre literare, analizând în câteva remarcabile studii de caz ficțiunea biografică și «trăitul cu stil», fenomenul boemei literare, precum și subtilele motivații psiho-sociale ale preferinței prozatorilor români din anii 70 pentru «romanul total». Volumul de față se citește pe nerăsuflate, ca un pasionant roman de idei trăite, în care reflecția se vede însuflețită mereu de palpitul vieții, în spiritul a ceea ce Nietzsche înțelegea prin «la gaya scienza»” (Antonio Patraș).
„Critica hipersubtilă și atentă să nu strivească nimic din vitalitatea textelor (fie ele teoretice sau literare) practicată dintotdeauna de Laura Pavel își identifică afinitățile. În Bruno Latour, Rita Felski, Martha Nussbaum și alte «personaje» ale prezentului volum, autoarea se descoperă pe sine, recomandându-se în același timp ca adeptă a unei critici post-teoretice, a afectelor, după o epocă îndelungată a ideologiilor și a suspiciunilor. Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii e primul asemenea manifest din studiile culturale românești” (Alex Goldiș).

[1]

[2]

[3]