Laurențiu Mircea Popescu

Date personale

Născut

15 aprilie 1944

Câmpulung, Muscel, România

Decedat

3 august 2015 (71 de ani)^[1]

București, România

Cetățenie

România

Ocupație

politician

Limbi vorbite

limba română

Activitate

Alma Mater

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București

Laurențiu Mircea Popescu (n. 15 aprilie 1944, Câmpulung, Muscel, România – d. 3 august 2015, București, România) a fost un medic român, profesor în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“, membru titular al Academiei Române, președinte al Academiei de Științe Medicale în perioada 2006-2011, senator în legislatura 2000-2004, ales în municipiul București pe listele partidului PDSR care a devenit PSD din iunie 2001.

Educație[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de Medicină din București ca șef de promoție, apoi, tot aici, a obținut doctoratul în științe medicale, în 1972. Și-a continuat specializarea în Olanda, la Universitatea din Leiden (1977) și în SUA (1981).^[2]

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Laurențiu Mircea Popescu a demonstrat, în premieră mondială, prin metode citochimice, ultrastructurale și de microanaliză cu raze X, rolul fundamental al reticulului sarcoplasmic în reglarea dependentă de calciu a contracției musculare netede. A studiat rolul semnalizării intercelulare mediată de hidroliza fosfoinozitidelor membranare în contracția musculară netedă, contracția mușchiului cardiac, mecanisme de apărare imună. În 2005, a descoperit al treilea tip de sinapsă, sinapsa stromală, în afară de sinapsa neuronală, descoperită în 1897 și de cea imunologică din 1983.^[3]^[2]

Laurențiu Mircea Popescu a condus un grup de cercetători care a descoperit telocitele, denumite inițial celulele Popescu sau celule interstițiale de tip Cajal, celule cu un corp mic dar cu prelungiri extrem de lungi existente în corpul uman.^[4]^[5]

Laurențiu Popescu a fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București în perioada 1992-2004 și președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei Române între anii 2006-2014. Din 1993, a fost directorul general al Institutului Național „Victor Babeș” din București.^[6]

În cadrul activității sale parlamentare, Laurențiu Mircea Popescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Cipru și Republica Finlanda.

Recunoaștere[modificare | modificare sursă]

Mai multe universități prestigioase i-au acordat lui Laurențiu Mircea Popescu titlul de doctor honoris causa. De asemenea, i-au fost decernate premii și distincții, printre care: Premiul „Victor Babeș” al Academiei Române (1985); Medalia de Argint a Academiei din Paris, Universitatea „René Descartes” (1993); Medalia de Aur a Universității „René Descartes” (1998); Ordinul Național „Serviciu credincios” în grad de comandor (2000); Medalia de Merit a Societății Internaționale pentru Studiul Cordului (2001); Medalia de Aur a Academiei Internaționale „Albert Schweitzer” (2002); Premiul pentru cea mai bună carte de specialitate acordat de Colegiul Medicilor din România (2002 - Dicționar de imunologie medicală); Diplomă de Excelență Universitară acordată de Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași (2004); Diplomă de Excelență Academică acordată de Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București (2004); Medalia de Aur a Universității „Vasile Goldiș” din Arad (2005); Premiul pentru cea mai bună contribuție științifică acordat în 2006 la Simpozionul Cajal din București.^[2]

În iunie 2012, în cadrul celui de-al zecelea Congres Internațional al Societății de Medicină Adaptativă, a primit Medalia de merit a Academiei Internaționale de Cercetări Cardiovasculare.