Listă de cuvinte românești moștenite probabil din limba dacă

Lista de mai jos cuprinde cuvinte din limba română care, se presupune, au fost moștenite din limba dacă. Întrucât informațiile pe care le avem despre limba dacilor și a tracilor sunt extrem de sărace, cuvintele din această listă pot fi considerate, în cel mai fericit caz, ca având un mare grad de probabilitate de a fi autohtone.

În coloana Surse se face trimitere la următoarele lucrări:

  • „Hașdeu”: B. P. Hașdeu, Etymologicum Magnum Romaniae;
  • „Russu”: Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor;
  • „Vraciu”: A. Vraciu, Limba daco-geților.
  • „Brâncuș”: Grigore Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române.
  • "Vinereanu": Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language[1]

Notația (albaneză) marchează acele cuvinte pentru care I. I. Russu a găsit un corespondent de origine indo-europeană în limba albaneză.

Cuvânt Surse Etimologie / Observatii
abeș Hașdeu, Vraciu
Abrud Hașdeu
abur Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș, Vinereanu PIE *bholo– ‘abur, ceață’, Cf. alb. avull (Gheg) abull (Tosk)
acăța Russu, Vinereanu lat. accapitiare
ademană
(„dar, mită”)
Vraciu; etimon alternativ: magh. adomány
ademeni Hașdeu Cf. magh. adomány.
adiia Russu, Vinereanu PIE *dheu
aghiuță Hașdeu Cf. ngr. aghios
aidoma Hașdeu A + sl. vidomŭ „vizibil”.
alac Hașdeu Cf. magh. alakor.
ală Hașdeu
aldea Hașdeu
ameți Russu Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).
amurg Russu, Vinereanu A + cf. alb. murg
anina Russu, Vinereanu PIE *ar–
aprig Russu, Vinereanu PIE *preg– ‘lacom, aspru, vehement’
argea Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș PIE *areg– ‘a închide’, cf. alb ragëlia
Argeș Hașdeu, Brâncuș, Vinereanu PIE *ar(e)g’-, arg’- ‘alb, luminos’
arunca Russu Lat. eruncare (a arunca/a înlătura), cf. it arroncare, sp. arrancar
azugă Hașdeu
baci Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
baier Russu
baligă Russu (albaneză), Brâncuș
baltă Russu (albaneză), Brâncuș
bară Hașdeu Din fr. barre.
Barba-cot Hașdeu
barză Hașdeu, Russu, Vraciu, Brâncuș
bască Hașdeu, Russu (albaneză), Brâncuș fr. basque.
batal Hașdeu
bălaur / balaur Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
băga Russu
băiat Russu
bălan Hașdeu
beregată Russu Apare si in latina populara `verucata` (de la veruca - indicand aspectul mărului lui Adam) si sarbo-croata `berikat`.
bîr Vraciu
Bârsei / Bîrsei
(și numele Bârsan)
Brâncuș
boare Russu Lat. boreas. (cf. Boreu, zeul al vânturilor nordice la greci) / Boreas (Βορέας, Boréas; de asemenea Βορρᾶς, Borrhâs) - zeul grec al vântului rece de Nord, al furtunii si al iernii.
bordei Hașdeu, Russu
bortă Hașdeu
brad Hașdeu, Russu (albaneză)
brîndușă Russu
brînză Hașdeu, Russu, Vraciu
brîu Russu (albaneză)
brusture Russu (albaneză)
Bucegi Brâncuș
bucura Russu (albaneză), Brâncuș
buiestru Russu
bunget Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu
burghiu Hașdeu Din tc. burgu, bg., scr. burgija.
burlan Russu
burtă Russu
burtucă Hașdeu
burtuș Hașdeu
butuc Russu
butură Russu
buză Russu (albaneză)
caier Russu
cață Russu
căciulă Russu (albaneză), Brâncuș
căpușă Russu (albaneză)
căpută Russu (albaneză)
cătun Russu (albaneză), Brâncuș
cioară Hasdeu, Vraciu
cioban Hașdeu Din tc. çoban
cioc Hașdeu, Vraciu Onomatopee
ciocîrlie Hașdeu Din "cioc"
ciomag Hașdeu
cîrlan Russu
cîrlig Russu
codru Hașdeu, Vraciu Lat. quodrum
copac Russu (albaneză), Brâncuș
copil Russu, Brâncuș Termen cu manifestari proto-slave: kopylъ („bastard”) / ucraineană копил (kopyl) sau копиля (kopylja) / sârbo-croată копиле (kȍpile) / bulgară копил (kópele) - din kopàti („a săpa, a cultiva”). Cuvantul apare în albaneză kopil si greaca bizantină κόπελος (kópelos), indicand un substrat paleo-balcanic: cochil aromân, copil meglenoromân („bastard”), cupilaș („copil”).
creț Russu
cruța Russu (albaneză)
cujbă Hașdeu
culbec Hașdeu
curma Russu (albaneză)
curpăn Russu (albaneză)
cursă Russu (albaneză)
custură Russu
darari Russu
daș Russu (albaneză)
dărîma Russu (albaneză) Lat. *deramare. (cf. it. diramare, sp./pt. derramar)
deh Hașdeu
deretica Russu Lat. de-radicare.
descăța Russu
descurca Russu Probabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).
desghina Russu Din lat. disglut[i]nare (refăcut după îmbina).
dezbăra Russu
dezgauc Hașdeu
doină Hașdeu, Vraciu
don Hașdeu
dop Russu
droaie Russu
dulău /dunga/ Hașdeu, Vraciu
fărîmă Russu (albaneză)
fluier Brâncuș
gard Russu (albaneză), Brâncuș
gata Russu (albaneză), Brâncuș
gălbează Russu (albaneză)
genune Hașdeu, Russu
gheară Russu
ghes Russu
ghimpe Russu (albaneză), Brâncuș
ghiob Hașdeu
ghionoaie Russu (albaneză), Brâncuș
ghiont Russu
ghiuj Hasdeu, Vraciu, Brâncuș
gîde Hașdeu
gîdel Hașdeu
gordin Hașdeu
gorun Russu
grapă Russu (albaneză), Brâncuș
gresie Russu (albaneză), Brâncuș
groapă Russu (albaneză), Brâncuș
grui Russu
grumaz Russu (albaneză), Brâncuș
grunz Russu (albaneză)
gudura Russu
gușă Russu (albaneză), Brâncuș Lat. geusiae.
gutui
horinca hutanu Din ucr. horilka
hojma Hașdeu, Vraciu
iazmă Hașdeu
iele Hașdeu
încurca Russu Probabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).
înghina Russu Probabil lat. *imbinare.
îngurzi Russu
înseila Russu
întrema Russu
jilț / jielț
(„pîrîu”)
Hașdeu, Vraciu
jumătate Brâncuș
leagăn Russu Probabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).
lepăda Russu
lespede Russu
leșina Russu
mal Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
maldac Hașdeu
mare Brâncuș Probabil lat. mas, maris.
mazăre Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
măceș Russu
mădări Russu
măgar Brâncuș
măgură Russu (albaneză), Brâncuș
mălai Hașdeu
mămăligă Hașdeu
mărcat Russu
mărar Brâncuș
mătură Russu (albaneză)
Mehadia Hașdeu
melc Hașdeu, Russu, Vraciu
mieru Russu
mire Hașdeu, Russu, Vraciu
mistreț Russu
mișca Russu
mînz Russu (albaneză), Brâncuș
morman Russu
mosoc Hașdeu
moș Russu (albaneză), Brâncuș
moț Hașdeu
mugure Russu (albaneză), Brâncuș
munună Russu
murg Russu (albaneză), Brâncuș
mușat Russu
năpîrcă Russu (albaneză), Brâncuș
năsărîmbă Hașdeu
nițel Russu
noian Russu, Brâncuș
ortoman Hașdeu
păstaie Russu (albaneză)
păstra Russu
pînză Russu
pîrîu Russu (albaneză), Brâncuș
prunc Russu
pupăză Brâncuș
pururea Russu (albaneză)
rață Hașdeu, Vraciu, Brâncuș
ravac Hașdeu
răbda Russu
reazem Russu
ridica Russu Lat. eradicare „a dezrădăcina”
rîmfă Hașdeu
rînză Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
sarbăd Russu (albaneză), Brâncuș
Sarmizegetusa Hașdeu
scăpăra Russu (albaneză), Brâncuș
scrum Russu (albaneză), Brâncuș
scula Russu (albaneză) Probabil lat. *excubulare.
scurma Russu Probabil lat. excorrimare.
sîmbure Russu (albaneză), Brâncuș
sîmvea Hașdeu
spînz Russu (albaneză)
stăpîn Hașdeu, Vraciu
stărnut Russu
stejar Hașdeu, Vraciu
steregie Russu
sterp Russu (albaneză)
stingher Sorin
stînă Hașdeu, Vraciu
străghiată Russu
strepede Russu (albaneză)
strugure Russu, Brâncuș
strungă Russu (albaneză), Brâncuș
sugruma Russu
sugușa Russu
șale Russu (albaneză)
șiră Hașdeu, Russu
șopîrlă Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
șoric Russu
șut Russu (albaneză)
tare Russu
traistă Hașdeu
tulei Hașdeu
țap Russu (albaneză), Brâncuș
țarc Russu (albaneză)
țarină Russu
țiței
țăruș Russu
țundră Hașdeu
țurcă Hașdeu
uita Russu Lat. * oblitare (< oblitus).
undrea Russu
urca Russu Probabil lat. *oricare (= oriri).
urcior Russu
urdă Hașdeu, Russu, Vraciu
urdina Russu
urdoare Russu
vatră Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
vătăma Russu Lat. victimare.
vătui Russu (albaneză)
viezure Russu (albaneză), Brâncuș
viscol Russu
zară Russu, Brâncuș
zăr Russu
zburda Russu
zestre Russu
zgardă Russu (albaneză), Brâncuș
zgîria Russu (albaneză?) Lat. *scaberare (< scaber).
zgîrma Russu
zimbru Hașdeu, Vraciu
zîrnă Hașdeu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, 1887-1895
  • I. I. Russu, Limba traco-dacilor, Editura Științifică, București, 1967; Editura Dacica, București, 2009
  • I. I. Russu, Elemente autohtone în limba română, Editura Academiei RSR, București, 1970
  • I. I. Russu, Etnogeneza românilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
  • Ariton Vraciu, Limba daco-geților, Editura Facla, Timișoara, 1980
  • Grigore Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
  • C. Drăgulescu, R. Drăgulescu, Contribuții la cunoașterea limbii geto-dacice. Denumirile dacice de plante, Editura Universității Sibiu, 2000
  • C. Vaczy, Nomenclatura dacică a plantelor la Dioscorides și Pseudo-Apuleius, Acta Musei Napocensis, Cluj, V/1968 p. 59-74, VI/1969 p. 115-129, VIII/1971 p. 109-133, IX/1972 p. 109-117

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


  1. ^ Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020, [1]