Lista ducilor de Brabant

Ducatul Brabant a fost edificat în mod formal în 1183/1184. Titlul de "duce de Brabant" a fost creat de către împăratul Frederic I Barbarossa în favoarea duceșlui Henric I, fiul lui Godefroi al III-lea de Leuven (care era la acea vreme duce de Lotharingia). Ducatul de Brabant fusese un titlu de noblețe feudală de când exista, din 1085/1086 titlul de landgraf de Brabant. Acesta fusse un fief imperial acordat contelui Henric al III-lea de Leuven la puțină vreme după moartea precedentului conte de Brabant, contele palatin Herman al II-lea de Lotharingia din 20 septembrie 1085. Deși comitatul respectiv era destul de redus teritorial (fiind limitat la teritoriul dintre râurile Zenne și Dender) numele său a fost aplicat întregii țări aflate sub controlul ducilor începând din secolul al XIII-lea. În 1190, după moartea lui Godefroi al III-lea, Henric I a devenit și el duce de Lotharingia. Aplicat fostei Lotharingia Inferioară, acest titlu era acum practic fără autoritate teritorială, însă a fost purtat de către ducii ulteriori de Brabant ca titlu onorific.

În 1288, ducii de Brabant au devenit de asemenea duci de Limburg. Titlul a trecut asupra ducilor de Burgundia în 1430. Ulterior, el a trecut alături de moștenirea burgundă până la Revoluția Franceză, cu toate că partea nordică a teritoriului brabantin era de fapt guvernată de către Republica Olanda de-a lungul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea.

Casa de Leuven[modificare | modificare sursă]

Blazonul conților de Leuven
Blazonul ducilor de Brabant și Limburg
Blazonul ducilor de Burgundia din Brabant

Conți de Leuven, de Bruxelles și landgrafi de Brabant:

Conți de Leuven, de Bruxelles, landgrafi de Brabant, markgrafi de Anvers și duci de Lotharingia:

Duci de Brabant și duci de Lothier:

Duci de Brabant, de Lothier și de Limburg:

Casa de Valois (de Burgundia)[modificare | modificare sursă]

Duci de Brabant, de Lothier și de Limburg:

Casa de Habsburg[modificare | modificare sursă]

uzurpat de Francisc de Anjou (Valois) (15821584)[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Knecht, Catherine de' Medici, Longman, 1998, p. 212.