Maggie Laubser

Maggie Laubser

Laubser cu pictura Annie Royal Bafokeng în 1945
Date personale
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Swartland⁠(d), Provincia Western Cape, Africa de Sud Modificați la Wikidata
Decedată (87 de ani)[1][3] Modificați la Wikidata
Strand, Provincia Western Cape, Africa de Sud Modificați la Wikidata
Cetățenie Africa de Sud Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
litografă[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictoriță  Modificați la Wikidata
StudiiSlade School of Fine Art[*][[Slade School of Fine Art (art school, part of University College London)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăexpresionism  Modificați la Wikidata
Influențat deKarl Schmidt-Rottluff  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Maria Magdalena Laubser, cunoscută sub numele de Maggie Laubser (n. , Swartland⁠(d), Provincia Western Cape, Africa de Sud – d. , Strand, Provincia Western Cape, Africa de Sud)[5] a fost o pictoriță și graficiană sud-africană. Împreună cu Irma Stern, a fost considerată a fi precursor al expresionismului în Africa de Sud.[6] Opera ei a fost inițial ignorată de către critica de artă, dar cu timpul a dobândit o largă acceptare, iar acum ea este considerată un artist exemplar, reprezentativ, pentru arta din Africa de Sud.[7]

Viața timpurie și educația[modificare | modificare sursă]

Maria Magdalena Laubser s-a născut la ferma de cereale Bloublommetjieskloof, aproape de Malmesbury în Swartland⁠(d), o regiune agricolă fertilă a Africii de Sud.[8][5] Era cea mai mare dintre cei șase copii ai lui Gerhardus Petrus Christiaan Laubser și al Johannei Catharina Laubser (născută Holm).[9] Tinerețea lui Laubser a fost dominată de rural și pastoral și ea s-a delectat cu această existență lipsită de griji.[10][11]

Natură moartă: flori într-o vază (1909-1913), ulei pe pânză, 520 x 420 mm, colecția de artă Sanlam

După ce a învățat la școala rurală Rocklands,[9] a plecat la o școală cu internat, Bloemhof Seminar din Stellenbosch, unde a primit o introducere în arta desenului.[12] S-a întors la fermă în 1901, și în timpul unei vizite la Cape Town a întâlnit-o pe Beatrice Hazel, o pictoriță realist-romantică, care i-a prezentat-o lui Edward Roworth⁠(d),[9] dând un impuls dorinței ei de a studia pictura.[8]

În 1903, și-a convins părinții să o lase să meargă la Cape Town o dată pe săptămână pentru a lua lecții de canto. Dificultatea de a călători și opinia mama despre vocea ei de mezzo-soprană au descurajat-o, dar acum a început ea să picteze pe cont propriu.[12]

A studiat pictura cu Roworth la Cape Town timp de două luni în anul 1903, timp în care a primit o medalie de argint pentru activitatea ei.[12][7][6] Prin 1907, a devenit suficient de competentă pentru a fi aleasă în Societatea Sud-Africană a Artiștilor (SASA)[5] și, în 1909, operele ei au fost incluse în expoziția anuală a SASA și la Asociația pentru Arte Plastice din Cape Town. Până în 1910, a avut propriul studio în Strand Street⁠(d), Cape Town.[12]

În timpul unei vizite efectuate în 1912 la nepotul ei, Gert Coetzee, la Pretoria, s-a angajată ca guvernantă la o fermă deținută de familia Wolmarans în districtul Ermelo din Transvaal, unde a dat și lecții de artă și broderie. În timpul vacanței petrecute la Durban cu o prietenă, Sophie Fisher, s-a împrietenit cu Jan Hendrik Arnold Balwé (Consulul Țărilor de Jos în Durban între 1903-1913), patronul unei companii de transporturi navale care s-a oferit să finanțeze studiile în străinătate ale ei și ale surorii ei, Hannah.[7][9]

Olanda și Anglia[modificare | modificare sursă]

Laubser și sora ei au plecat în Europa la 4 octombrie 1913, trăind la început într-o colonie de artiști din Laren, Noord-Holland într-o zonă numită Gooi⁠(d). Ea i-a cunoscut pe pianista Ita Mees și pe scriitorul și poetul Frederik van Eeden⁠(d). S-a împrietenit și cu pictorii Laura Knight⁠(d) și Frans Langeveld.[12] În ultimii ani ai vieții sale, Anton Mauve⁠(d) (1838 – 1888), care a avut o influență importantă asupra lui Vincent van Gogh, trăise în Laren. Maggie a lucrat în studioul pe care el îl înființase acolo.[12]

La izbucnirea Primului Război Mondial, a mers la Londra. La început a locuit în Huntingdonshire și apoi, în octombrie 1914, s-a mutat la un hotel din Londra și s-a înscris la Slade School of Fine Art⁠(d) între octombrie 1914 și martie 1919.[12] Henry Tonks⁠(d), Walter Westley Russell⁠(d) și Ambrose McEvoy⁠(d) a învățat-o desen, în timp ce Philip Wilson Steer⁠(d) i-a ținut cursuri de pictură.[8][12][6] Se pare că ea nu a pictat niciodată cât a fost la Slade, concentrându-și eforturile asupra desenului de portrete și crochiurilor⁠(d).[7] Maggie a revenit în Africa de Sud, pentru scurt timp, în 1915, pentru a vizita noua fermă a familiei de la Oortmanspost, lângă Klipheuwel în Provincia Capului⁠(d) și din nou, în martie 1919, după terminarea studiilor.[8]

Începutul carierei și călătoriile[modificare | modificare sursă]

Belgia, din iunie 1919 până în septembrie 1920[modificare | modificare sursă]

Ea a plecat la 6 iunie 1919 din Londra în Belgia, unde a stat la Anvers și la Vila Chenes din Nachtigalen Lei, Schoten.[12] S-a împrietenit cu Arnold Balwé, fiul clientului ei, care era student la Academie⁠(d).[9] Este posibil ca ea să-l fi însoțit pe Balwé ca un studentă ocazională, așa cum sugerează de o serie de schițe de nuduri realizate în această perioadă.[12] Există și unele dovezi că ar fi luat în contact cu arta lui Muri Brücke și Der Blaue Reiter în timpul șederii la München, în 1919.[13]

Italia, octombrie 1920-August 1921[modificare | modificare sursă]

Copac înflorit cu flori roz, (1920-1921), ulei pe carton, 340 x 400 mm, colecția de artă Sanlam

Ea a călătorit cu Balwé în Italia în august/septembrie 1920[12] locuind și lucrând în Torri del Benaco și San Vigilio pe Lacul Garda.[8] În acest timp, cei doi au fost susținuți financiar de către tatăl lui Balwé, ceea ce le-a dat libertatea de a lucra la picturi pentru posibile expoziții, în loc să încerce să le vândă. Un număr mare de lucrări semnate și datate în această perioadă par să susțină această ipoteză.[12]

J. H. A. Balwé fusese bolnav spre sfârșitul lui 1920, iar Arnold Balwé și Maggie l-au însoțit la Bad Kissingen în mijlocul lui aprilie 1921, unde a murit în luna aprilie sau mai a anului respectiv. După moartea lui Balwé, Laubser a ajuns la Veneția, unde a vizitat Palatul Dogilor (iunie/iulie 1921), apoi la Milano și, pe 18 august 1921, înapoi în Germania. La 19 septembrie 1921 a ajuns în Cape Town pe un vapor al liniei Union-Castle⁠(d).[12]

Germania, din noiembrie 1922 până în noiembrie 1924[modificare | modificare sursă]

Portret de bărbat, Berlin, (circa 1923), ulei pe scândură, 595 x 475 mm

Laubser a primit o viză de la Consulatul German din Cape Town, la 16 noiembrie 1922 și s-a mutat pe Kurfürstendamm⁠(d) 40, la Berlin până la 1 ianuarie 1923. Adresa ei se pare că s-a schimbat la Kurfürstendamm 43, Berlin, în 23 ianuarie 1923.[12] Ea a căutat-o pe Irma Stern și împreună au mers într-o excursie la Marea Baltică la Ahrenshoop pentru trei săptămâni, în iulie 1923.[8][12][5] După excursii în Weimar și Bavaria și o altă schimbare de adresă la Kalckreuthstrasse 5, unde a locuit cu o anume Fräulein Finck în Von der Heydt Strasse 1, la sud de Tiergarten⁠(d), locuință pe care a obținut-o cu ajutorul prietenei ei, Kate Mädler, s-a stabilit în viața culturală a Berlinului. Ea a întâlnit acolo membri ai corpului diplomatic, a pictat portrete și a participat la concerte de muzică. S-a împrietenit cu pianiștii Wilhelm Busch și Otto Glore.[9]

La Berlin, între 1922 și 1924, care a luat contact cu expresionismul german și a fost încurajată de Karl Schmidt-Rottluff.[8][13] I-au fost disponibile lucrări ale lui Emil Nolde, Max Pechstein, Franz Marc și Erich Waske ei și i-au clarificat ambitiile. Ea i-a remarcat pe Franz Marc de la Der Blaue Reiter și pe Nolde, Schmidt-Rottluff și Pechstein de la Die Brücke ca semnificativi pentru personalitatea ei, deși ea a susținut că nu a fost influențată de ei.[5] Cât de mult au influențat-o este evident în faptul că ea a ajuns cel mai aproape de stilul expresionist german în acești ani, în care a produs o serie de zece litografii, numite Visionen.[6]

La 14 august 1924, a aranjat cu Allison Bros., Londra să-și trimită picturile în Africa de Sud.[12]

Debutul în Africa de Sud și opiniile criticilor[modificare | modificare sursă]

Bloublommetjieskloof, ulei pe pânză întinsă pe scândură, 270 x 365 mm

În noiembrie 1924, Laubser a revenit în Africa de Sud și s-a stabilit la Oortmanspost, ferma familiei.[5] Ea l-a întâlnit pe sculptorul Moses Kottler⁠(d) și pe caricaturistul Daniël Cornelis Boonzaier⁠(d), care a prezentat-o fiului lui, Gregoire⁠(d), membru fondator al Noului Grup⁠(d), și și-a reînnoit prietenia cu pictorițele Ruth Prowse și Nita Spilhaus.[5] A fost invitată să expună în Cape Town, și a fost crunt dezamăgită.[7] Operele ei, ca și cele ale Irmei Stern, au primit critici acerbe, mai ales de la Bernard Lewis⁠(d) de la Die Burger⁠(d) și Cape Times⁠(d),[5][6] care chiar și în 1931 putea scrie despre operele ei dintr-o expoziție de grup:

„Există vreo ființă umană normală, sănătoasă la cap în toată Africa de Sud care să poată aprecia ca lucrare de artă, care să poată privi ca pe o pictură... pe cea trimisă de Maggie Laubser?" —Bernard Lewis[5]

”

În aprilie 1929, ea i-a cunoscut pe P. Serton și pe soția lui, precum și pe A. C. Celliers și pe Koos Botha, care au încurajat-o să țină o expoziție individuală.[12] Prima ei expoziție personală a avut loc în Stellenbosch, cu sprijinul lui A. C. Zundel și Con de Villiers. În acest timp, ea l-a cunoscut și pe Martin du Toit⁠(d), care avea să-i devină un susținător fervent, organizându-i prima expoziție în Transvaal, în 1931.[7]

Empire Exhibition, Johannesburg, 1936[modificare | modificare sursă]

La 3 mai 1936, tatăl lui Laubser a murit, lăsându-i ferma fratelui ei, și lăsându-i mamei ei un fond fiduciar. Laubser urma să moștenească fondul la moartea mamei ei pe 20 noiembrie 1936.[12] Deși a fost tratat cu asprime de către presă, Laubser a fost aleasă în comitetul de selecție al prestigioasei British Empire Exhibition⁠(d), al cărei organizator era M. L. du Toit, părinții nemai trăind să vadă această recunoaștere a talentului ei.

Empire Exhibition era o expoziție cvadrienală, care în 1936⁠(d) s-a ținut în Milner Park din Johannesburg, și era reprezentativă pentru tot ce putea oferi mai bun Africa de Sud.[8] Aici, Laubser s-a familiarizat cu Alexis Preller⁠(d), care avea să atragă furia criticilor pentru operele sale din prima expoziție a Noului Grup, la 4 mai 1938. Maggie Laubser avea și ea să facă perte din Noul Grup, și să participe cu lucrări la expoziția din 1938.[8]

Ultimii ani și posteritatea[modificare | modificare sursă]

Annie din Bafokengul Regal, 1945, ulei pe pânză pe scândură, 500 x 450 mm

Maggie Laubser a fost activă încă din anul 1900 și a continuat neîntrerupt până la moartea ei în 1973. Catalogul rezonat⁠(d) compilat de către Dalene Marais[12] conține 1784 de lucrări individuale. Stilul ei predominant de lucru este, în general, acceptat de mulți autori ca expresionist,[13][7][5] dar acționează și elemente identificabile de fovism, precum și pastoralism⁠(d) care dezminte prototipurile expresioniste germane la care fusese expusă Maggie.[13]

După moartea părinților, s-a stabilit în Cape Town în 1937, având un studio în Drie Ankerbaai. În 1942, s-a mutat la Strand. Ea și-a construit o casă acolo, numită Altyd Lig („Veșnic Luminoasa”), în 1947.[12] La 28 mai 1946, prof. dr. P. J. Nienaber a anunțat că Loubser va primi medalia onorifică a Academiei de Arte și Științe.[8][12] În anul 1947, a primit premiul Oscar pentru pictură din partea ziarului Die Vaderland. În 1948, a fost invitată să fie membră a Academiei de Arte și Științe a Africii de Sud, împreună cu poeta Elisabeth Eybers.[14] Ea a continuat să picteze să-și dezvolte stilul, iar în 1959 a fost făcută membru de onoare al Academiei de Arte și Științe. Asociația Sud-Africană de Arte onorat-o cu o medalie în 1968, prezentată de prof. dr. A. L. Meiring.[8][12]

Galeria Națională Sud-Africană⁠(d) și Muzeul de Artă din Pretoria⁠(d) au găzduit împreună o importantă expoziție retrospectivă a lucrărilor lui Laubser în 1969.[8][9] Acesta a fost urmată în 1987 de o retrospectivă a lucrărilor ei mai vechi, din nou la Galeria Națională Sud-Africană, care a ținut de la 2 decembrie 1987 la 31 ianuarie 1988.[15]

Maggie Laubser a murit pe 17 mai 1973 la Altyd Lig. Avea o pânză neterminată pe șevalet.[8]

Colecții importante[modificare | modificare sursă]

Operele lui Maggie Laubser sunt incluse într-o serie de colecții importante:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Maggie Laubser, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Maggi Laubser, RKDartists, accesat în  
  3. ^ a b c d Maggie Laubser, Laubser, Maggie[*][[Laubser, Maggie (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ a b Maggie LAUBSER, Le Delarge 
  5. ^ a b c d e f g h i j Van Rooyen, Johann (). Maggie Laubser. Cape Town: Struik. 
  6. ^ a b c d e Fransen, Hans (). Three Centuries of South African Art. Johannesburg: Ad. Donker (Pty) Ltd. pp. 286–292. ISBN 0-86852-012-8. 
  7. ^ a b c d e f g Meintjes, Johannes (). Maggie Laubser. Cape Town: HAUM. 
  8. ^ a b c d e f g h i j k l m Berman, Esmé (). Art and Artists of South Africa. Cape Town: G3 Publishers. pp. 376–379. ISBN 978-1-86812-345-2. 
  9. ^ a b c d e f g Bokhorst, M. (). Maggie Laubser - Retrospective Exhibition, 3rd July - 2nd Sept., 1969 (PDF). Cape Town: South African National Gallery. 
  10. ^ Schutte, Jan. Die Wêreld van Maggie Laubser. Stenogramă de la Universitatea din Stellenbosch (U.S. 79/3/1) a emisiunii radio în afrikaans, South African Broadcasting Corporation, 21 mai 1972.
  11. ^ Laubser, Maggie. 1956. Dit is my Kontrei. Stenogramă de la Universitatea din Stellenbosch (U.S. 79/4/5) a emisiunii radio în afrikaans, South African Broadcasting Corporation, 21 februarie 1956.
  12. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v Marais, Dalene (). Maggie Laubser: Her Paintings, Drawings and Graphics. Cape Town: Perskor Publishers. ISBN 0-628-03461-X. 
  13. ^ a b c d Harmsen, Frieda (). Looking at South African Art. Pretoria: J.L. van Schaik. ISBN 0-627-01411-9. 
  14. ^ Die Burger, 2 septembrie 1948, p. 12
  15. ^ Delmont, Elizabeth (). Maggie Laubser: Early Works from the Silberberg Collection. Cape Town: South African National Gallery. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Maggie_Laubser&oldid=15290650