Magnolia

Pentru alte sensuri, vedeți Magnolia (dezambiguizare).

Clasificare științifică
Magnolia

Supradomeniu	Biota
Supraregn	Eukaryota
Regn	Plantae
Subregn	Viridiplantae
Infraregn	Streptophyta
Diviziune	Tracheophyta
Subdiviziune	Spermatophytes
Ordin	Magnoliales
Familie	Magnoliaceae
Subfamilie	Magnolioideae
Gen
Magnolia^[1]^[2]
L., 1753
Tip taxonomic
Magnolia virginiana L., 1753
Sinonime
Gwillimia Rottler, 1817
Modifică date / text

Magnolia (Magnolia L.) este un gen de plante care aparține familiei Magnoliaceae. Este numit după botanistul francez Pierre Magnol.

Magnolia este un gen vechi. Apărând înainte de albine, se crede că florile au evoluat pentru a încuraja polenizarea de către coleoptere. Pentru a evita daunele provocate de gândacii ce polenizează, carpelele florilor de Magnolia sunt extrem de dure.^[3] Au fost găsite specimene fosilizate de M. acuminata datând de acum 20 de milioane de ani, iar plantele care aparțin familiei Magnoliaceae datează de acum 95 de milioane de ani.^[4] Un alt aspect al Magnoliei considerat a reprezenta o stare ancestrală este că mugurele florii este închis într-o bractee mai degrabă decât în sepale; părțile periante sunt nediferențiate și numite tepale mai degrabă decât sepalele distincte și petalele. Magnolia împărtășește caracteristica tepală cu mai multe plante înfloritoare în apropierea bazei plantelor cu flori, cum ar fi Amborella și Nymphaea (precum și cu multe plante derivate recent, cum ar fi Crinul). Gama naturală de specii Magnolia este o distribuție disjunctivă, cu un centru principal în Asia de Est și de Sud-Est și un centru secundar în estul Americii de Nord, America Centrală, Indiile de Vest și câteva specii din America de Sud și cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbuști.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Frunzele sunt simple cu marginea întreagă sau rar-lobată, acute, scurt-pețiolate, alterne, caduce sau persistente și ovale.
Rădăcina este rămuroasă.
Tulpina este aeriană, ramificată.

Florile sunt mari, solitare, hermafrodite (cca 12 foliole, număr mare de stamine și stile), de culoare roz, alb, vișiniu sau verzi-gălbui.

Fructul este compus, în formă de con.
Sămânța este dicotiledonată (cu 2 cotiledoane)

Înmulțire[modificare | modificare sursă]

Se înmulțește prin semințe și pe cale asexuată (marcotaj, altoire), în soluri fertile. Înmulțirea se mai poate face și cu ajutorul insectelor (albine, fluturi etc).

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri și grădini (ca exemplare izolate sau grupate, pe alei). Ramurile unor specii se pot folosi și în aranjamente florale.

Funcțiile organismului sunt:

de relație
de nutriție:
- de hrănire prin fotosinteză, adică autotrof, mai exact prin frunze
- de respirație prin stomatele frunzei
de excreție/transpirație
de circulație: seva bruta prin tes(țesut)lemnos și seva elaborată prin tes liberian

Specii[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Magnolie (Grădina Botanică din Bucureşti)
Magnolia stellata
Magnolia liliiflora
Magnolia champaca

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Genera Plantarum[*], p. 240 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Species Plantarum. Ediția I-a, vol. I[*], p. 535 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Bernhardt, P. (2000). „Convergent evolution and adaptive radiation of beetle-pollinated angiosperms” (PDF). Plant Systematics and Evolution. 222: 293–320. doi:10.1007/bf00984108. Arhivat din original (PDF) la 23 decembrie 2015.
^ Crane, P.R. (1988). „The phylogenetic position and fossil history of the Magnoliaceae”. În Hunt, David R. Magnolias and their allies: Proceedings of an International Symposium, Royal Holloway, University of London, Egham, Surrey, U.K., 12-13 April 1996. Milbourne Port. p. 21. ISBN 9780951723487. OCLC 40781614.