Maria Ressa

Maria Ressa
Date personale
Nume la naștereMaría Angelita Delfín Aycardo Modificați la Wikidata
Născută (60 de ani) Modificați la Wikidata
Manila, Filipine[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Filipine (–)
 Statele Unite ale Americii (–)[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
redactor[*]​
profesoară universitară[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiManila[10] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[11]
limba tagalog Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Princeton
Universitatea Filipineză Diliman[*]​
Toms River High School North[*][[Toms River High School North (high school in Toms River, New Jersey)|​]]
St. Scholastica's College[*][[St. Scholastica's College (Private institution for women)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieNalle[*][[Nalle (Scottish band)|​]][3]  Modificați la Wikidata
PremiiWorld Association of Newspapers' Golden Pen of Freedom Award[*][[World Association of Newspapers' Golden Pen of Freedom Award (journalism award)|​]] ()[4]
BBC 100 Women[*][[BBC 100 Women (premiu dat de BBC)|​]] ()[5]
programul Fulbright[*]​[6]
Four Freedoms Award – Freedom of Speech[*][[Four Freedoms Award – Freedom of Speech |​]]
Premiul Nobel pentru Pace ()[7]
Distincția „Guillermo Cano” ()[8]
Premiul Tucholsky[*]​ ()[9]
Asia's Most Influential Philippines[*][[Asia's Most Influential Philippines (list published by Tatler Asia)|​]] ()[8]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Medalia Premiului Nobel
Medalia Premiului Nobel

Maria Angelita Ressa (n. , Manila, Filipine) este o jurnalistă și autoare filipino-americană, cofondatore și CEO Rappler.[12] Timp de aproape două decenii a lucrat ca reporter principal de investigație pentru CNN în Asia de Sud-Est. În 2020, ea a fost condamnată[13][14] în temeiul controversatei legi filipineze împotriva criminalității cibernetice,[15][16] acțiune evaluată de grupurile pentru drepturile omului și jurnaliști ca fiind un atac asupra libertății presei.[17][18][19]

Ressa a fost inclusă în revistaTime ca persoana anului 2018, fiind unul dintre jurnaliștii recunoscuți la nivel mondial pentru combaterea știrilor false. La 13 februarie 2019, ea a fost arestată din cauza acuzațiilor că Rappler a publicat o știre falsă despre omul de afaceri Wilfredo Keng. La 15 iunie 2020, un tribunal din Manila a găsit-o vinovată de cibelibel.[14] Întrucât este un critic deschis al președintelui filipinez Rodrigo Duterte, arestarea și condamnarea ei au fost văzute de mulți din opoziție și din comunitatea internațională ca un act politic al guvernului Duterte.[20][21][22] Ressa este una dintre cele 25 de personalități importante, membră a Comisiei pentru informații și democrație inițiată de Reporterii fără frontiere.[23]

Ressa a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2021, împreună cu Dmitri Muratov „pentru eforturile lor de a proteja libertatea de exprimare, condiție prealabilă pentru democrație și pace durabilă”.[24]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

Ressa s-a născut în Manila în 1963, când mama ei avea 18 ani. Tatăl Ressei a murit când ea avea un an. Mama ei s-a mutat apoi în Statele Unite ale Americii, lăsându-și fetele cu familia tatălui lor și apoi și-a vizitat frecvent copiii. Ulterior, mama ei s-a căsătorit cu un bărbat italo-american și și-a dus amândoi copiii în Statele Unite. Când avea 10 ani Ressa a fost adoptată de tatăl ei vitreg și a luat numele de familie al acestuia. Părinții ei s-au mutat la Toms River, New Jersey. Ressa a urmat Toms River High School North, o școală publică din apropierea casei.[25][26][27]

În facultate Ressa a studiat biologia moleculară și teatrul la Universitatea Princeton, unde a absolvit în 1986 Cum Laude licența la Engleză și a primit certificarile pentru teatru și dans.[28][29][30][31] Ressa a primit o bursă Fulbright pentru a studia teatrul politic la Universitatea Diliman din Filipine .[32][33]

Carieră[modificare | modificare sursă]

Ressa susține un interviu cu fostul președinte filipinez Benigno Aquino III la Sala de muzică a Palatului Malacañang, 7 iunie 2016

Primul loc de muncă al Resei a fost la postul guvernamental PTV 4.[34]f In 1987 a fost co-fondatator a companiei de producție independentă Probe și a fost simultan șef al biroului CNN în Manila până în 1995. Apoi a condus biroul CNN Jakarta din 1995 până în 2005.[35] În calitate de reporter principal de investigații a CNN în Asia, s-a specializat în investigarea rețelelor teroriste.[36] A fost autor rezident la Centrul Internațional de Cercetare a Violenței Politice și Terorismului (ICPVTR) la Școala de Studii Internaționale S. Rajaratnam a Universității Tehnologice Nanyang din Singapore.[37]

Din 2004, Ressa a condus secția de știri a ABS-CBN,[38] concomitent scria și pentru CNN[39] și pentru The Wall Street Journal.[40] În septembrie 2010, ea a scris un text pentru The Wall Street Journal criticându-l pe președintele de atunci Beningno Aquino III pentru modul de gestionare a unei crize cu ostatici.[41] Textul a fost publicat cu două săptămâni înainte de vizita oficială a președintelui în Statele Unite ale Americii. Acest text, se presupune, a fost unul dintre motivele pentru care Ressa a părăsit agenția în 2010, după ce a decis să nu-și reînnoiască contractul.[42][43][41]

Cărți[modificare | modificare sursă]

Ressa este autoarea a două cărți despre evoluția terorismului în Asia de Sud-Est — Semințe de teroare: o relatare a martorilor oculari despre cel mai nou centru al-Qaeda (2003)[44] și De la Bin Laden la Facebook: 10 zile de răpire, 10 ani de Terorism (2013).[45]

Carieră academică[modificare | modificare sursă]

Ressa a predat cursuri de politică și jurnalism în Asia de Sud-Est la Universitatea Princeton și cursuri de jurnalism de televiziune pentru la Universitatea Diliman din Filipine .[46]

Rappler[modificare | modificare sursă]

În 2012 Ressa și alte trei femei , membri fondatori, a înființat site-ul de știri online Rappler alături de o mică echipă de 12 jurnaliști și dezvoltatori. Început inițial ca o pagină de Facebook numită MovePH în august 2011,[47] Rappler a devenit un site de sine stătător pe 1 ianuarie 2012.[48] Site-ul a devenit unul dintre primele site-uri de știri multimedia din Filipine și un important portal de știri din Filipine, primind numeroase premii locale și internaționale. În prezent este al patrulea site ca mărime din țară, angajând aproximativ 100 de jurnaliști. Ressa este redactor executiv și director executiv al site-ului de știri.[49] Rappler a primit reacții negative datorită folosirii unor titluri „insensibile” cu privire la moartea importantului lider religios Eli Soriano.[50]

„Consiliul de supraveghere a conținutului real”[modificare | modificare sursă]

Din 25 septembrie 2020, Ressa face parte din cei 25 de membri ai „Consiliului de supraveghere a conținutului real”, un grup independent de monitorizare a Facebook.[51]

Probleme cu legea[modificare | modificare sursă]

Ressa l-a intervievat pentru prima oară pe Rodrigo Duterte, cel de-al 16-lea președintele filipinez, în anii 1980, când era primar în Davao. In următorul interviu din 2015 în timpul campaniei sale electorale prezidențiale, acesta a mărturisit că a ucis trei persoane atunci când era primar.[52][53] Sub conducerea ei, Rappler a criticat în mod constant politicile lui Duterte, în special pe cele care priveau războiul împotriva drogurilor. Textele articolelor demonstrau că abuzurile erau efectuate de poliție cu aprobarea lui Duterte. Site-ul administrat de ea a scris despre presupusa „armată de troli” online pro-Duterte, care, conform articolului lor, lansau știrile false și manipulau prin text imaginea președinției sale.[54]

În iulie 2017, în discursul său privind starea Uniunii, Duterte a declarat Rappler ca fiind „pe deplin deținut” de americani și, prin urmare, încălcând constituția. El a mai spus: „Nu numai că știrile lui Rappler sunt false, ci și faptul că este un site filipinez este fals”. Ulterior, în august 2017, comisia filipineză de valori mobiliare și de schimb (SEC) a inițiat o anchetă împotriva Rappler și a cerut să verifice documentele sale. În ianuarie 2018 comisia a revocat licența Rappler de agent economic.[55] Cazul a ajuns la Curtea de Apel, unde a fost trimis înapoi la SEC pentru că nu avea niciun temei.[56][57]

Arestare și condamnare[modificare | modificare sursă]

Pe 22 ianuarie 2018, Ressa s-a prezentat în fața Biroului Național de Investigații (NBI) din Filipine, pentru a se conforma unei citații privind o plângere de calomnie online în temeiul Legii de prevenire a criminalității informatice din 2012. Administrația lui Rodrigo Duterte folosea această lege pentru a pedepsi criticile la adresa președintelui și aliaților săi.[58][59][60] Citații au fost emise pe 10 ianuarie către Ressa, către fostul reporter Rappler Reynaldo Santos și către omul de afaceri Benjamin Bitanga. Reclamația a fost depusă în octombrie 2017 de către un cetățean filipino-chinez, Wilfredo Keng, după ce Rappler a publicat o poveste despre presupusul împrumut făcut de Keng, a vehiculului său utilitar sportiv, către judecătorul șef Renato Corona ca formă de mită.[61] Deși articolul a fost scris în 2012 înainte ca actul care incriminează calomnia cibernetică să fie semnat în drept de Benigno Aquino III. Departamentul de Justiție a considerat că acesta a fost republicat după ce o eroare tipografică a fost corectată în 2014.[62] În 2019, avocați internaționali cunoscuți Amal Clooney, Caoilfhionn Gallagher și Can Yeginsu s-au alăturat echipei juridice (formată din avocați internaționali și filipinezi) care a apărat-o pe Ressa.[63] Grupul de asistență juridică gratuită (FLAG), principalul cabinet de avocatură în domeniul drepturilor omului din Filipine, a gestionat echipa juridică a Ressei în timpul diferitelor înfățișări.[64]

În noiembrie 2018, guvernul filipinez a anunțat că o va acuza pe Ressa și compania-mamă Rappler, Rappler Holdings Corporation, de evaziune fiscală și neprezentarea declarațiilor fiscale.[65] Acuzațiile vizau investiția în Rappler de către rețeaua Omidyar în 2015. Ressa a negat acuzațiile,[66] declarând inițial că banii străini au fost „donați” managerilor săi, afirmând ulterior că investițiile au fost sub formă de titluri de valoare.[67] Rappler a emis o declarație prin care a negat orice vină.[68] Biroul de venituri interne din Filipine, după un studiu al explicațiilor oferite de Ressa, a decis că emiterea de către Rappler a câștigurilor de capital generate de valori mobiliare este impozabilă. Acesta a concluzionat că Rappler a evitat plata în valoare de 133 GBP milioane ca impozite.[67]

Pe 13 februarie 2019, judecătorul filipinez Rainelda Estacio-Montesa de la Filiala nr. 46 a Curții regionale de judecată din Manila a emis mandatul de arestare pentru „calomnie cibernetică” împotriva Ressei pentru articolul publicat pe Rappler. Oficialii Biroului Național de Investigații din Filipine au îndeplinit acest mandat de arestare. Legea „calomniei cibernetice” a fost adoptată după publicarea inițială a articolului, iar acuzația a fost formulată pe motivul tehnic conform căruia remedierea unei greșeli de tipar ar putea fi considerată „republicare”.[69] Arestarea a fost transmisă în direct de mulți dintre reporterii de la Rappler pe Facebook.[70]

Ressa nu a reușit să depună la timp cauțiunea în valoare de 60.000 ₱ (1.150 dolari ), ceea ce a dus la arestarea și detenția sa în camera de consiliu a clădirii NBI. Un total de șase avocați, doi pro bono, au fost repartizați să lucreze la cazul ei.[71] La 14 februarie 2019, în cadrul procedurii executorii a judecătorului Maria Teresa Abadilla din orașul Manila, Ressa a fost pusa în libertate prin depunerea cauțiunii de 100.000 ₱ (1.900 dolari).[72]

Arestarea Ressei a fost criticată de comunitatea internațională. Întrucât Ressa este un critic deschis al președintelui Rodrigo Duterte, mulți au considerat arestarea ca având substrat politic.[73] În schimb, purtătorul de cuvânt oficial al Palatului Malacañang a negat orice implicare a guvernului în arestare, afirmând că procesul împotriva Ressei a fost inițiat de o persoană privată, reclamantul Wilfredo Keng.[74]

Madeleine Albright, fostă secretară de stat a SUA, a luat poziție afirmând că arestarea „trebuie condamnată de toate națiunile democratice”.[75] În mod similar, Uniunea Națională a Jurnaliștilor din Filipine a numit arestarea lui Ressa „un act nerușinat de persecuție a unui un guvern agresor”.[76]

National Press Club, o organizație acuzată că are legături strânse cu regimul Duterte și cu o lungă istorie în care critică organizația Rappler, a declarat că arestarea nu a fost hărțuire și că Ressa nu ar trebui să fie considerată ca fiind martiră pe „altarul libertății presei ”.[77] De asemenea, a sesizat politizarea problemei.[77]

Procesul Ressei privind acuzațiile de „calomnie cibernetică” (ciberlibel) a început în iulie 2019. Într-o declarație pe care a făcut-o în prima zi a procesului, Ressa a spus: „Acest caz de "calomnie cibernetică" întinde limitele legale până le rupe"

Ressa a fost găsită vinovată pe 15 iunie 2020.[78] În hotărârea sa, judecătoarea Rainelda Estacio-Montesa a susținut că Rappler nu a oferit o dovadă că au verificat imputările diferitelor infracțiuni din articolul în litigiu ci că „pur și simplu le-au publicat ca știri în publicația lor online, ignorând cu nesăbuință dacă sunt false sau nu.”[79] Judecătorul Rainelda Estacio-Montesa l-a citat și pe Nelson Mandela, spunând: „A fi liber nu înseamnă doar a renunța la lanțuri, ci a trăi într-un mod care respectă și sporește libertatea altora”. Sheila Coronel, directorul Centrului Stabil pentru Jurnalism de Investigație de la Universitatea Columbia, a susținut că această condamnare este reprezentativă pentru „cum moare democrația în secolul XXI”.[80]

Ressa se confrunta cu o condamnare între șase luni și șase ani de închisoare și o amendă de 400.000 ₱ (8.000 de dolari).[81] Ressa a avertizat că sfârșitul libertății presei în Filipine ar putea începe cu această condamnare.[82] Purtătorul de cuvânt al președinției, Harry Roque, a cerut reprezentanților mass-media să „respecte decizia” și a afirmat angajamentul președintelui Rodrigo Duterte pentru libertatea de exprimare, în timp ce liderul opoziției Leni Robredo a descris-o drept o „acțiune îngrozitoare”, iar Uniunea Națională a Jurnaliștilor din Filipine a spus că „practic ucide libertatea de exprimare și a presei”.[82] La nivel internațional, decizia a fost criticată de Human Rights Watch,[83] Amnesty International[84] și Reporters Without Borders.[85] În declarația sa de condamnare a deciziei, Reporterii fără frontiere au denunțat procedura judiciară împotriva Ressei ca fiind „kafkiană”.[86]

Premii și recunoaștere[modificare | modificare sursă]

A fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace în 2021 de către fostul ministru norvegian de externe Jonas Gahr Støre. La 8 octombrie 2021, Ressa fost anunțată oficial ca fiind, alături de Dmitry Muratov, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace.[87][88]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Maria Ressa – Facts (în engleză), accesat în  
  2. ^ https://www.manilatimes.net/2022/03/02/opinion/columns/comelec-spokesman-responsible-for-scandalous-illegal-deal-with-rappler/1834811  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.rappler.com/about-rappler/about-us/6677-the-people-behind-rappler, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ http://www.wan-ifra.org/articles/2018/05/31/2018-golden-pen-of-freedom-awarded-to-maria-ressa-of-the-philippines  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ BBC 100 Women 2019 
  6. ^ https://www.aaldef.org/blog/emil-guillermo-asian-american-filipina-maria-ressa-wins-nobel-peace-prize/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Laila Ø. Bakken, Julia Kirsebom Thommesen (), To journalister får årets Nobels fredspris (în norvegiană bokmål), NRK, accesat în  
  8. ^ a b https://www.tatlerasia.com/people/maria-ressa, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ Tucholskypriset (în suedeză), Svenska PEN[*][[Svenska PEN (organization)|​]], accesat în  
  10. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  11. ^ IdRef, accesat în  
  12. ^ Arsenault, Adrienne (). „'Democracy as we know it is dead': Filipino journalists fight fake news”. CBC News. 
  13. ^ Regencia, Ted (). „Maria Ressa found guilty in blow to Philippines' press freedom”. aljazeera.com (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ a b Ratcliffe, Rebecca (). „Maria Ressa: Rappler editor found guilty of cyber libel charges in Philippines”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  15. ^ „Philippines: Maria Ressa's cyber libel verdict 'a method of silencing dissent'”. Deutsche Welle (www.dw.com) (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Philippine cybercrime law takes effect amid protests”. BBC News. . 
  17. ^ „Philippines: CFWIJ condemns cyber libel conviction of Maria Ressa”. The Coalition For Women In Journalism (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „US Senators Durbin, Markey, Leahy slam Ressa libel verdict”. Philippine Daily Inquirer (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Cabato, Regine (). „Conviction of Maria Ressa, hard-hitting Philippine American journalist, sparks condemnation”. The Washington Post. 
  20. ^ Leung, Hillary (). „Philippines Journalist Maria Ressa Released on Bail After Arrest for 'Cyber Libel'”. Time. Accesat în . 
  21. ^ Gonzales, Cathrine (). „Robredo: Ressa's cyber libel conviction a threat to Filipinos' freedom”. Philippine Daily Inquirer (în engleză). Accesat în . 
  22. ^ Dancel, Raul (). „Court finds prominent Philippine journalist and Duterte critic Maria Ressa guilty of cyber-libel”. The Straits Times (în engleză). Accesat în . 
  23. ^ „Maria A. Ressa | Reporters without borders”. RSF. . Accesat în . 
  24. ^ https://archive.is/20211008090154/https://www.nobelprize.org/prizes/peace/2021/summary/
  25. ^ Johnson, Eric (). „Memo from a 'Facebook nation' to Mark Zuckerberg: You moved fast and broke our country”. Vox (în engleză). Accesat în . 
  26. ^ Amanda Oglesby: TIME person of the year, from Toms River, to trigger Time Square ball dro. Ashbury Park Press, 31. Dezember 2018
  27. ^ „'Journalists are under attack globally': Maria Ressa”. South China Morning Post (în engleză). . Accesat în . 
  28. ^ „Maria Ressa : HuMan of the year”. Spinbusters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „Maria Ressa: The best is yet to come”. . Accesat în . 
  30. ^ „Q&A with Maria Ressa '86, Filipina journalist and Time 2018 Person of the Year”. The Princetonian. Accesat în . 
  31. ^ „Maria Ressa '86, journalist and 2018 Time Person of the Year, named 2020 Baccalaureate speaker”. The Princetonian. Accesat în . 
  32. ^ „Maria Ressa: 'There's a need for transparency, accountability and consistency'”. Southeast Asia Globe (în engleză). . Accesat în . 
  33. ^ „Maria Ressa”. World Economic Forum (în engleză). Accesat în . 
  34. ^ „CNN Programs - Anchors/Reporters - Maria Ressa”. edition.cnn.com. Accesat în . 
  35. ^ „Maria A. Ressa | Reporters without borders”. RSF (în engleză). . Accesat în . 
  36. ^ „Life, the news, and Maria Ressa by Doreen Yu”. Accesat în . 
  37. ^ „Maria Ressa invited to author a book on the Asian terrorism threat” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  38. ^ „Palace: No media censorship on Rappler”. The Manila Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ From  Maria Ressa, Special to CNN. „Spreading terror: From bin Laden to Facebook in Southeast Asia”. Edition.cnn.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ Ressa, Maria A. (). „Noynoy Flunks His First Test”. Accesat în . 
  41. ^ a b „'Confluence of events' leads Philippine journalist Ressa to 'move on'”. www.tmcnet.com. Accesat în . 
  42. ^ „Maria Ressa's letter to ABS-CBN News and Current Affairs”. Abs-cbnnews.com. Accesat în . 
  43. ^ Visconti, Katherine. „Changes at ABS-CBN: What Maria Ressa leaves behind”. ABS-CBN News (în engleză). Accesat în . 
  44. ^ Ressa, Maria (). Seeds of terror: an eyewitness account of Al-Qaeda's newest center of operations in Southeast Asia. New York: Free Press. ISBN 0-7432-5133-4. OCLC 53170118. 
  45. ^ Ressa, Maria (). From Bin Laden to Facebook: 10 days of abduction, 10 years of terrorism. Hackensack, NJ: World Scientific. ISBN 978-1-908979-55-1. OCLC 842932664. 
  46. ^ „Maria Ressa”. International Center for Journalists (în engleză). Accesat în . 
  47. ^ „MovePH”. Facebook. Accesat în . 
  48. ^ Ressa, Maria. „About Rappler”. Rappler. Accesat în . 
  49. ^ Ellis-Petersen, Hannah; Ratcliffe, Rebecca (). „Maria Ressa: everything you need to know about the Rappler editor”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  50. ^ ‘Di na ginalang patay! Rappler gets hate for ‘controversial’ article on preacher Eli Soriano - POLITIKO (în engleză), POLITIKO - News Philippine Politics,  
  51. ^ While Facebook works to create an oversight board, industry experts formed their own (în engleză), NBC News,  
  52. ^ „Who is Philippine news boss Maria Ressa?”. BBC News (în engleză). . Accesat în . 
  53. ^ Ressa, Maria A. „Duterte, his 6 contradictions and planned dictatorship”. Rappler (în engleză). Accesat în . 
  54. ^ Ellis-Petersen, Hannah; Ratcliffe, Rebecca (). „Maria Ressa: everything you need to know about the Rappler editor”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  55. ^ „SEC cancels Rappler's license to do business”. cnn (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ „Maria Ressa: everything you need to know about the Rappler editor”. the Guardian (în engleză). . Accesat în . 
  57. ^ „Philippine news site has licence revoked”. BBC News (în engleză). . Accesat în . 
  58. ^ Lalu, Gabriel Pabico (). „Monsod: Arrest of Duterte critic sans libel complaint illegal, unconstitutional” (în engleză). Accesat în . 
  59. ^ Marquez, Consuelo (). „Man who called Duterte 'buang' on Facebook arrested for cyberlibel” (în engleză). Accesat în . 
  60. ^ Gotinga, J. C. (). „DOLE asks Taiwan to deport OFW with Facebook posts criticizing Duterte” (în engleză). Accesat în . 
  61. ^ „Rappler CEO Maria Ressa faces NBI over online libel complaint”. cnn (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  62. ^ Cabato, Regine (). „Conviction of Maria Ressa, hard-hitting Philippine American journalist, sparks condemnation”. The Washington Post (în engleză). Accesat în . 
  63. ^ France-Presse, Agence (). „Philippines: Amal Clooney to defend journalist Maria Ressa in press freedom fight”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  64. ^ „Lawyers' group denounces raps against members”. ABS-CBN News (în engleză). . Accesat în . 
  65. ^ Share; Twitter. „DOJ orders filing of charges vs. Rappler head, accountant”. www.pna.gov.ph. 
  66. ^ Stevenson, Alexandra (). „Philippines Says It Will Charge Veteran Journalist Critical of Duterte”. 
  67. ^ a b „The truth about Ressa and her vilification of Duterte”. The Manila Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ Rappler.com. „Rappler: Tax case clear harassment, has no legal basis”. Rappler. 
  69. ^ Mike, Navallo (). „How correcting a typo got Maria into trouble: The cyberlibel case vs Rappler”. ABS-CBN (în engleză). Accesat în . 
  70. ^ hermesauto (). „Philippines arrests top journalist and Duterte critic Maria Ressa on libel charge”. The Straits Times (în engleză). Accesat în . 
  71. ^ Joshua Berlinger; Lauren Said-Moorhouse. „Maria Ressa, journalist and Duterte critic, arrested in Philippines”. CNN. Accesat în . 
  72. ^ Cabato, Regine (). „Top Philippine journalist Maria Ressa released on bail after libel charges” (în engleză). Accesat în . 
  73. ^ Leung, Hillary (). „Philippines Journalist Maria Ressa Released on Bail After Arrest for 'Cyber Libel'”. Time. Accesat în . 
  74. ^ „Maria Ressa, head of Philippines news site Rappler, freed on bail”. BBC News. . Accesat în . 
  75. ^ „Maria Ressa, head of Philippines news site Rappler, freed on bail”. BBC News. . Accesat în . 
  76. ^ Cabato, Regine (). „Top Philippine journalist and Time person of the year arrested on libel charges”. The Washington Post. Accesat în . 
  77. ^ a b „National Press Club: Ressa arrest 'smacks of bad taste,' but not harassment”. philstar.com. Accesat în . 
  78. ^ Ratcliffe, Rebecca (). „Maria Ressa: Rappler editor found guilty of cyber libel charges in Philippines”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  79. ^ Gomez, Jim; Favila, Aaron (). „Philippine journalist convicted of libel, given 6-year term”. Accesat în . 
  80. ^ Coronel, Sheila (). „This Is How Democracy Dies”. The Atlantic (în engleză). Accesat în . 
  81. ^ Cabato, Regine (). „Conviction of Maria Ressa, hard-hitting Philippine American journalist, sparks condemnation”. The Washington Post (în engleză). Accesat în . 
  82. ^ a b Gutierrez, Jason; Stevenson, Alexandra (). „Maria Ressa, Crusading Journalist, Is Convicted in Philippines Libel Case” (în engleză). Accesat în . 
  83. ^ „Philippines: Rappler Verdict a Blow to Media Freedom”. Human Rights Watch (în engleză). . Accesat în . 
  84. ^ „Quash Maria Ressa and Rey Santos' conviction in the Philippines”. Amnesty International (în engleză). Accesat în . 
  85. ^ „Dismay over Philippine journalist Maria Ressa's prison sentence | Reporters without borders”. Reporters Without Borders (în engleză). . Accesat în . 
  86. ^ „Dismay over Philippine journalist Maria Ressa's prison sentence | Reporters without borders”. RSF (în engleză). . Accesat în . 
  87. ^ „Flere fredsprisforslag før fristen gikk ut”. Aftenposten. Norwegian News Agency. . 
  88. ^ „Hektisk nomineringsaktivitet før fredsprisfrist”. Dagsavisen. . 


v • d • m
Laureații Premiului Nobel pentru Pace (2001–prezent)

2001: ONU, Annan • 2002: Carter • 2003: Ebadi • 2004: Maathai • 2005: IAEA, ElBaradei • 2006: Yunus, Grameen Bank • 2007: Al Gore, Comisia ONU pentru climat (Giec) • 2008: Ahtisaari • 2009: Obama • 2010: Liu • 2011: Sirleaf, Gbowee, Karman • 2012: UE • 2013: Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice • 2014: Satyarthi, Yousafzai • 2015: Cvartetul pentru Dialog Național • 2016: Santos • 2017: Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare • 2018: Mukwege, Murad • 2019: Abiy • 2020: Programul Alimentar Mondial • 2021: Ressa, Muratov • 2022: Bialiațki, Memorial și Centrul pentru libertăți civile •

2023: Mohammadi

Lista completă: 1901–1925 • 1926–1950 • 1951–1975 • 1976–2000 • 2001–prezent
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Maria_Ressa&oldid=16194161