Medalia Fields

Medalia Fields
Medalia Fields (avers)
Medalia Fields (revers)

Medalia Fields este cel mai prestigios premiu internațional pentru excelență în cercetarea matematică, echivalentul Premiului Nobel, care nu se acordă decât matematicienilor. Poartă numele matematicianului canadian John Charles Fields, care l-a inițiat. Turnată din aur 14k., medalia este însoțită de un premiu de 15.000 dolari canadieni (C$), adică ceva mai mult de 10.000 de euro[1].

Decernat pentru prima dată în 1936, după al Doilea Război Mondial (mai exact din 1950), premiul este acordat unui număr de maximum patru matematicieni care nu au împlinit vârsta de 40 de ani la 1 ianuarie al anului decernării, din patru în patru ani, la fiecare ediție a Congresului Internațional de Matematică (ICM), ca o recunoaștere a întregii activități stiințifice a celor mai dotați tineri matemeticieni din lume, spre deosebire de premiul Nobel, care se conferă pentru o anumită realizare științifică deschizătoare de drumuri[2].

Despre medalie[modificare | modificare sursă]

John Charles Fields (1863-1932) a propus lansarea acestei medalii la un congres internațional la Toronto. El a lăsat ca moștenire întreaga sa avere în acest scop. Inițial se acordau numai două medalii la fiecare congres. În 1966 s-a luat decizia de a se împărți patru medalii (într-un fel, o medalie pe an) deoarece congresele nu au avut loc între anii 1936-1950 din cauza celui de al Doilea Război Mondial.

Turnată în aur 14k., medalia a fost desenată de sculptorul canadian Robert Tait McKenzie[3].

Pe fața medaliei apare profilul lui Arhimede și citatul atribuit lui: „Înalță-te peste tine însuți și vei cuprinde lumea” (în latină : „Transire suum pectus mundoque potiri”), iar pe revers, pe fundal, mormântul lui Arhimede cu gravura teoremei sale preferate, „sfera și cilindrul” circumscrise la diametru și înălțime identice (raportul dintre suprafața și volumul ambelor este egal cu 2/3) și inscripția latină:„Oferită de matematicienii adunați din toată lumea pentru remarcabilele scrisuri”

O creangă a pomului de lângă mormântul lui Arhimede poartă incrustat numele laureatului[4].

Incidente legate de decernarea premiului[modificare | modificare sursă]

La congresul (ICM) din 1998 președintele comitetului de decernare a medaliilor Fields, Yuri I. Manin l-a prezentat pe laureatul Andrew Wiles care, deoarece depășise cu puțin vârsta de 40 de ani, a fost singurul medaliat care a primit o medalie de argint placat cu aur - ca un omagiu pentru demonstrarea Ultimei teoreme a lui Fermat[5][6][7]

Laureați[modificare | modificare sursă]

Anul Congresul Internațional de Matematică (ICM) de la: Laureați:[8]
1936 Norvegia Oslo, Norvegia Finlanda Lars Ahlfors, Finlanda
Statele Unite ale Americii Jesse Douglas, SUA
1950 Statele Unite ale Americii Cambridge, Statele Unite Franța Laurent Schwartz, Franța
Norvegia Atle Selberg, Norvegia
1954 Țările de Jos Amsterdam, Olanda Japonia Kunihiko Kodaira, Japonia
Franța Jean-Pierre Serre, Franța
1958 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Edinburgh, Marea Britanie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Klaus Roth, UK
Franța René Thom, Franța
1962 Suedia Stockholm, Suedia Suedia Lars Hörmander, Suedia
Statele Unite ale Americii John Milnor, SUA
1966 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Moscova, Uniunea Sovietică Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Michael Atiyah, Marea Britanie
Statele Unite ale Americii Paul Joseph Cohen, SUA
Franța Alexandre Grothendieck, Franța
Statele Unite ale Americii Stephen Smale, SUA
1970 Franța Nisa, Franța Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Alan Baker, M. Britanie
Japonia Heisuke Hironaka, Japonia
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Sergei Novikov, URSS
Statele Unite ale Americii John G. Thompson, SUA
1974 Canada Vancouver, Canada Italia Enrico Bombieri, Italia
Statele Unite ale Americii David Mumford, SUA
1978 Finlanda Helsinki, Finlanda Belgia Pierre Deligne, Belgia
Statele Unite ale Americii Charles Fefferman, SUA
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Grigory Margulis, URSS
Statele Unite ale Americii Daniel Quillen, USA
1982 Polonia Varșovia, Polonia Franța Alain Connes, Franța
Statele Unite ale Americii William Thurston, SUA
Statele Unite ale Americii Shing-Tung Yau, SUA[9]
1986 Statele Unite ale Americii Berkeley, Statele Unite Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Simon Donaldson, M. Britanie
Germania Gerd Faltings, Germania
Statele Unite ale Americii Michael Freedman, SUA
1990 Japonia Kyoto, Japonia Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Vladimir Drinfeld, URSS
Noua Zeelandă Vaughan F. R. Jones, Noua Zeelandă
Japonia Shigefumi Mori, Japonia
Statele Unite ale Americii Edward Witten, SUA (fizician)
1994 Elveția Zürich, Elveția Belgia Jean Bourgain, Belgia
Franța Pierre-Louis Lions, Franța
Franța Jean-Christophe Yoccoz, Franța
Rusia Efim Zelmanov, Rusia
1998 Germania Berlin, Germania Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Richard Borcherds, M. Britanie
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Timothy Gowers, M. Britanie
Rusia Maxim Kontsevich, Rusia
Statele Unite ale Americii Curtis T. McMullen, SUA
2002 Republica Populară Chineză Beijing, China Franța Laurent Lafforgue, Franța
Rusia Vladimir Voevodsky, Rusia
2006 Spania Madrid, Spania Rusia Andrei Okounkov, Rusia
Rusia Grigori Perelman, Rusia — medalie refuzată
Australia Terence Tao, Australia
Franța Wendelin Werner, Franța
2010 India Hyderabad, India Israel Elon Lindenstrauss, Israel[10]
Vietnam/Franța Ngô Bảo Châu, Vietnam/Franța[11][12][13]
Rusia Stanislav Smirnov, Rusia
Franța Cédric Villani, Franța[14]
2014 Coreea de Sud Seul, Coreea de Sud Brazilia/Franța Artur Avila, Brazilia/Franța
Canada/Statele Unite ale Americii Manjul Bhargava, Canada / SUA
Austria Martin Hairer, Austria
Iran Maryam Mirzakhani,[15] Iran
2018 Brazilia Brazilia, Rio de Janeiro[16]

Distribuția medaliilor după state[modificare | modificare sursă]

Statele Unite 13
Franța 12
Rusia 9
Regatul Unit 6
Japonia 3
Belgia 2
Austria 1
Finlanda 1
Iran 1
Israel 1
Italia 1
Norvegia 1
Noua Zeelandă 1
Suedia 1
Germania 1
Australia 1
Apatrizi 1

Distribuția medaliilor după instituțiile de cercetări și studiu[17][modificare | modificare sursă]

La momentul medalierii laureații activau în cadrul următoarelor instituții:

Universitatea Princeton 13
Universitatea din Paris 8
Universitatea Cambridge 4
Universitatea Harvard 4
Institut des Hautes Etudes Scientifiques 4
Universitatea Oxford 3
Massachusetts Institute of Technology (MIT) 2
Universitatea California - Berkeley 2
Universitatea din Moscova 2
Universitatea Stanford 2
Ecole normale supérieure de Lyon 1
Universitatea California - Los Angeles 1
Universitea California - San Diego 1
Université de Genève 1
Universitatea Ebraică din Ierusalim 1
Universitatea din Harkov 1
Universitatea Kyoto 1
Universitatea din Londra 1
Université de Nancy 1
Universitatea din Pisa 1
Universitatea Rutgers 1
Universitatea din Stockholm 1
Université de Strasbourg 1
Universitatea Wisconsin 1

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en From MathWorld--A Wolfram Web Resource: Barran, Michel and Weisstein, Eric W, Filds Medal Accesat: 29 inuarie 2013.
  2. ^ en The Fields Institute for Research in Mathematical Sciences: The Fields Medal, publ. Univ. of Toronto, Canada, http://www.fields.utoronto.ca/aboutus/jcfields/fields_medal.html, accesat la 31 ianuarie 2012.
  3. ^ Robert Tait McKenzie (1867 - 1938) a fost un sculptor, medic, soldat, atlet canadian, promotor al cercetășiei.
  4. ^ en The Fields Institute for Research in Mathematical Sciences: The Fields Medal, op. cit.
  5. ^ en Wiles, Andrew John: Encyclopædia Britannica, http://wwwa.britannica.com/eb/article-9090319 Arhivat în , la Wayback Machine., Accesat: 29 inuarie 2013.
  6. ^ en Fields Medal Prize Winners (1998), 2002 International Congress of Mathematicians. Retrieved 27 august 2006, http://www.icm2002.org.cn/general/prize/medal/1998.htm
  7. ^ en Notices of the AMS, p. 1359, 45:10, November 1998, http://www.ams.org/notices/199810/comm-fields.pdf. Accesat: 29 inuarie 2013.
  8. ^ „List of Fields Medallists”. International Mathematical Union (IMU). . Accesat în . 
  9. ^ „Shing-Tung Yau”. 
  10. ^ „Israeli wins world's most prestigious math prize”. ynet. . Accesat în . 
  11. ^ „Ngô Bảo Châu”. 
  12. ^ „Le congrès international des mathématiciens” (PDF). Société Mathématique de France. Accesat în . 
  13. ^ „Ngô Bảo Châu nhận giải toán học Fields”. BBC. . Accesat în . 
  14. ^ Cipra, Barry (). „Fields Medals, Other Top Math Prizes, Awarded”. Science NOW. Accesat în . 
  15. ^ În 2014, Maryam Mirzakhani a devenit prima femeie care a câștigat Medalia Fields.
  16. ^ „Fazendo as contas para o futuro — Ciência Hoje” (în portugheză). Cienciahoje.uol.com.br. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ http://www.infoplease.com/ipa/A0192505.html#axzz0xhlSGy2N. Accesat: 29 inuarie 2013.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Riehm, Elaine: Turbulent Times in Mathematics: The Life of J.C. Fields and the History of the Fields Metal., RI: American Mathematical Society, 2011, ISBN 0-8218-6914-0
  • en Monastyrsky, Michael: Modern Mathematics in the Light of the Fields Medal. Wellesley, MA: A. K. Peters, 1998, ISBN 1-56881-083-0
  • en Tropp, Henry S.: The Origins and History of the Fields Medal. Historia Mathematica 3 (2): 167–181, 1976, doi:10.1016/0315-0860(76)90033-1

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Medalia Fields