Meir Kotik

Meir Kotik
Date personale
Născut	1908[1] Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	2003 (95 de ani)[1]
Cetățenie	Israel
Ocupație	scriitor jurist jurnalist publicist
Locul desfășurării activității	Basarabia[2]
Limbi vorbite	limba ebraică[3] limba idiș[3] limba engleză[3]
Activitate
Studii	Université libre de Bruxelles[*]​
Modifică date / text

Meir Kotik (n. 1908, Basarabia, Imperiul Rus – d. 2003^[1]) a fost un evreu basarabean, jurist (istoric al dreptului), publicist și jurnalist israelian, cunoscut pentru lucrările sale despre istoria acuzațiilor de omoruri rituale a evreilor și cea a persecuției administrative a acestui grup.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în colonia evreiască Mărculești (acum în raionul Florești, Republica Moldova) din ținutul Soroca, gubernia Basarabia, (Imperiul Rus), în familia lui Luser Kotik. A studiat la Universitatea liberă din Bruxelles, mai întâi filosofia și filologia, apoi a susținut doctoratul în jurisprudență. A fost implicat în cercetări istorice ale legilor antisemite din diferite țări, precum și acuzațiilor de omor ritual. A fost secretar al partidului muncitoresc social-democrat evreiesc Poalei Sion și editor al revistei sale oficiale, vicepreședinte al Organizației mondiale sioniste, ulterior președinte al filialei sale palestiniene.

În martie 1941 a emigrat în Palestina sub mandat britanic, unde a organizat un birou de avocatură. A servit ca emisar al Mișcării muncitoare sioniste mondiale din Europa, președinte al Asociației repatriaților din România, membru al prezidiului Consiliului mondial al evreilor basarabeni.^[4]

A început să publice în idiș la mijlocul anilor 1930. În 1937 cartea sa דער ערדער יידישער וועלט־קאנגרעס: אפשאצונגען און פערספעקטיוו („Primul Congres sionist mondial: evaluare și perspective”)^[5] a fost publicată la Paris și New York. Ulterior, a publicat în ebraică, astfel, a publicat o carte despre tragedia comunității evreiești din timpul celui de-al doilea război mondial (1944), împreună cu Leib Kuperstein, în memoria locuitorilor din Mărculești (1977). Cea mai faimoasă a fost o serie de monografii despre studii legate de antisemitism: Procesul lui Schwarzbard (1972), Cazul Beilis (1978), Afacerea Dreyfus (1982), Procesul Slánský (1987), „Judecată și pedeapsă” (Joseph Oppenheimer, Afacerea Damasc, Cazul Leo Frank, 1990), „Vinovat fără vinovăție: închisori în umbra antisemitismului” (1992).^[6][7][8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

• Еврейские земледельческие колонии в Бессарабии („Coloniile agricole evreiești din Basarabia”)