Mihai Maxim

Mihai Maxim
Date personale
Născut9 noiembrie 1943
Vorniceni, Botoșani
Decedat2 august 2017
NaționalitateRomânia
Ocupațieistoric, profesor universitar

Mihai Maxim (n. 9 noiembrie 1943, Vorniceni, Botoșani - d. 2 august 2017) a fost un istoric român, turcolog, profesor universitar, director fondator al Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir” și membru de onoare al Academiei Turce de Istorie.

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

Născut la data de 9 noiembrie 1943 în satul Vorniceni din Județul Botoșani, Mihai Maxim a urmat cursurile liceale la Iași.[1] Devine student al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” în anul 1961, urmând ca în 1963 să beneficieze de o bursă ce i-a permis acestuia specializarea în domeniul studiilor orientale în Uniunea Sovietică. Prin intermediul bursei a continuat așadar studiile sale la Facultatea de Studii Orientale a Universității din Baku (Azerbaidjan), ulterior în Moscova, în cadrul Universității Lomonosov, specializându-se sub coordonarea Anei S. Tveritinova în osmanistică.[2] Revine în țara sa natală, unde s-a bucurat de o carieră academică îndelungată. Astfel, în 1968 devine asistent stagiar la Facultatea de Istorie a Universității din București, în 1976 ajungând asistent titular iar mai apoi, lector universitar din 1978, conferențiar din 1990 și profesor universitar din 1993.[2]

Mentorul său pe viață a fost profeosrul Halil Inalcik, sub îndrumarea căruia între 1969-1972 urmase un stagiu de cercetare în Turcia. Începând cu ultimii ani ai secolului trecut a fost pe rând visiting professor la Columbia University (1990-1991), urmând apoi să ajungă la Universitatea din Istanbul (1995-2001) și la Universitatea din Veneția (2002-2003).[2] La rândul său, onorabilul profesor a îndrumat din funcția de coordonator științific pe mulți doctoranzi din diferite țări precum România, Italia, Japonia, Turcia și Iran.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

Profesorul și-a dedicat cariera științifică studiului relațiilor româno-otomane. Nu este de mirare astfel că peste 100 de titluri poartă semnătura istoricului.[2] Pe baza documentelor inedite din arhivele de la Istanbul aduce numeroase contribuții asupra studiului obligațiilor economice ale Moldovei și Țării Românești față de Imperiul Otoman în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.[1]

  • Culegere de texte otomane, București, 1974
  • Limba turco-osmană. Curs practic, București, 1984, 1993, 1996, 2004
  • Țările Române și Înalta Poarta. Cadrul juridic al relațiilor romano-otomane în Evul Mediu, Editura Enciclopedică, București, 1994
  • L’Empire Ottoman au nord du Danube et l’autonomie des Principautés Roumaines au XVIe siècle. Ėtudes et documents, Editura Isis, Istanbul, 1999
  • Noi documente turcești privind Țările Române și Înalta Poartă (1526-1602), Editura Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2008
  • Documente noi din arhivele turcești, Vol. 1, Brăila, 2016

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ștefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 215. 
  2. ^ a b c d e Universitatea din București. „In memoriam prof. univ. dr. Mihai Maxim”. Accesat în .