Mihail Boico

Mihail Boico
Date personale
Născut26 martie 1912
Frasin, Austro-Ungaria
Decedat10 aprilie 1972, (60 de ani)
București, Republica Socialistă România
Căsătorit cuCristina Boico-Luca, sora mamei istoricului Vladimir Tismăneanu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Etnieevreiască
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri
În funcție
30 decembrie 1950 – 1 noiembrie 1952
Director-adjunct al Uzinelor "23 August" din București

Partid politicPartidul Comunist din România
Profesiegeneral de securitate, politician

Mihail Boico (născut Mayer Rosner alias „Bibi[1]) (n. 26 martie 1912, comuna Frasin, județul Suceava – d. 10 aprilie 1972, București) a fost un general român de securitate, care a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri (1950-1952).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihail Boico s-a născut, după spusele sale, la data de 26 martie 1912, în comuna Frasin din județul Suceava, dar nu figurează în actele de stare civilă ale localității [2]. Conform fisei de evidenta ca ilegalist (nr. 14706/ dosar 122279/ completată de Mihail Boico la data de 29 ianuarie 1952, s-a născut la 26 decembrie 1912 Frasin, Câmpulung, Romania, cu numele de Meir ROSNER, fiul lui Meyer ROSNER. Era de origine evreiască și și-a exprimat convingerile comuniste încă din 1931 [3]. A participat ca voluntar în cadrul Brigăzilor Internaționale din Spania (1936-1939) și apoi în Armata Roșie (1941-1944).

În anul 1944, cu gradul de căpitan, Mihail Boico a fost numit locțiitor politic de batalion de infanterie în cadrul Diviziei 1 Infanterie voluntari "Tudor Vladimirescu", iar în aprilie 1945 a fost numit locțiitor politic al comandantului Regimentului 6 Infanterie voluntari, fiind avansat la gradul de maior în august 1945.

Începând din anul 1946 activează în cadrul Brigăzii Mobile din Direcția Generală a Siguranței Statului. În iunie 1947 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și apoi, în octombrie 1948, la cel de colonel. După proclamarea Republicii Populare Române, lt-col. Mihail Boico a îndeplinit funcțiile de locțiitor politic (decembrie 1947 - decembrie 1950) și comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri (30 decembrie 1950 - 1 noiembrie 1952[4]). Între timp, a fost înaintat la gradul de general-maior de securitate (cu o stea) la 23 august 1949.

A fost trecut în rezervă la data de 1 noiembrie 1952, fiind sancționat cu vot de blam cu avertisment ca membru al "grupului fracționist" al Anei Pauker [5]. A îndeplinit apoi pentru o perioadă de timp funcția de Director-adjunct al Uzinelor "23 August" din București.

Generalul (r) Mihail Boico a încetat din viață la data de 10 aprilie 1972, în municipiul București.

A fost căsătorit cu Cristina Luca Boico, sora mamei istoricului Vladimir Tismăneanu[6]. Soția sa a făcut parte din Rezistența franceză și a fost înalt funcționar în cadrul Ministerului Afacerilor Externe până în 1952, când a fost destituită și ea la fel ca și soțul său.

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a II-a, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului,[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mihai Burcea: Cristina Luca, TF1 și Rezistența Franceză
  2. ^ „Gardianul, 30 aprilie 2007 - Spovedania unui spion sovietic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Monitorul de Suceava, 28 iunie 2007 - Marioneta sovietică de la Frasin[nefuncțională]
  4. ^ Poliția de frontieră: Galeria comandanților
  5. ^ „Revista 22 nr. 623 din 12-18 februarie 2002 - Sociologia comunismului (articol de [[Vladimir Tismăneanu]])”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „România Liberă, 17 iunie 2005 - Bizantinism și revoluție. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Decretul nr. 157/1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România