Mihail Roșianu

Mihail Roșianu
Date personale
Născut	20 octombrie 1900[1] Mateești, România
Decedat	28 iulie 1973 (72 de ani) București, România[1]
Cetățenie	România
Ocupație	diplomat
Limbi vorbite	limba română
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1969 – 1973
Circumscripția	Grădiștea
Ambasador al României în Ungaria
În funcție 1965 – 23 mai 1966
Ambasador al României în Bulgaria
În funcție 18 august 1956 – 1965[1]
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1952 – 1969
Circumscripția	Râmnicu Vâlcea
În funcție 1948 – 1952
Circumscripția	Dolj
În funcție 1946 – 1948
Circumscripția	Dolj
Premii	Ordinul Coroana României (1947) Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971)
Partid politic	PCR
Modifică date / text

Mihail Roșianu (n. 20 octombrie 1900, Mateești, Vâlcea, România – d. 28 iulie 1973, București, România) a fost un diplomat și demnitar comunist român.

A lucrat în perioada interbelică ca învățător în comuna Mateești (județul Vâlcea).

A devenit membru ilegalist al Partidului Comunist din România în 1934. El a fondat un „cerc marxist”, din care făceau parte și alți învățători. În perioada celui de-al doilea război mondial, a constituit celula de partid din Târgu-Jiu, care a fost recunoscută de C.C. al P.C.R la 4 mai 1944. Mihail Roșianu a fost numit în funcția de secretar al Comitetului regional P.C.R. Oltenia.

În mai 1944, Mihail Roșianu a fost chemat la București unde i s-a încredințat sarcina să se ocupe de evadarea din lagărul de la Târgu Jiu a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a celorlalți fruntași ai mișcării muncitorești. Motivul pentru care a fost ales este că, spre deosebire de alți membri de partid aflați în atenția Siguranței, Roșianu avea o posibilitate de mișcare pe care aceștia nu o aveau. În calitatea sa de inspector școlar pentru județele Gorj și Vâlcea, avea deplasări frecvente în aceste județe, dar și spre București.^[2] Evadarea a avut loc în noaptea de 9/10 august 1944, celula comunistă din Târgu-Jiu reușind să-i treacă pe evadați în județul Vâlcea, unde au fost preluați de celula comunistă din acel județ.^[3] A fost ales ca membru supleant al CC al PMR în perioadele 1945 - 1954 și 1955 - 1960. ^[4]

După război, Mihail Roșianu a îndeplinit funcțiile de președinte al Societății Române de Radiodifuziune (martie 1952 - februarie 1954) și locțiitor de ministru al culturii (octombrie 1953 – februarie 1954). A fost trimis apoi ca ambasador în R.P. Bulgaria și în R.P. Ungară în perioada 1956 - 1966.

Mihail Roșianu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975.

În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".^[5]

Decorații[modificare | modificare sursă]

• Ordinul Muncii clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”^[6]
• titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[7]
• medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[7]
• Ordinul „Coroana României“ în grad de Cavaler (1947);
• Medalia „Lupta împotriva fascismului“;
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a III-a (1948), clasa I (1960);
• Ordinul „Apărarea Patriei“ clasa a III-a (1949);
• Medalia „A V-a aniversare a R.P.R.“ (1953);
• Medalia „10 ani de la înființarea armatei R.P.R.“ (1958);
• Ordinul „23 August“ clasa a III-a (1959), clasa I (1970);
• Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a II-a (1966);
• Titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ și Medalia de Aur „Secera și Ciocanul“ (1971);
• Medalia „A 50–a aniversare a P.C.R.“ (1971).^[8]

Referințe[modificare | modificare sursă]