Nicolae G. Rădulescu-Niger

Nicolae G. Rădulescu-Niger
Date personale
Născut	2 ianuarie 1861[1]
Decedat	3 iunie 1944 (83 de ani)[1]
Ocupație	redactor[*]​ poet
Modifică date / text

Nicolae G. Rădulescu-Niger (n. Nicolae Gheorghiu; n. 2 ianuarie 1861^[1] – d. 3 iunie 1944^[1]) a fost un scriitor român, dramaturg și poet.

Năcut în Bârlad, tatăl său Radu Gheorghiu era comerciant. A absolvit colegiul în Brăila (sub numele Nicolae Rădulescu) și în Bârlad (ca Nicolae Gheorghiu Rădulescu). A lucrat ca grefier la Ministerul Culturii. Din 1883, Rădulescu a fost editor la diverse publicații: Opinia, Revista nouă, Revista literară, Revista copiilor; de asemena a condus revista Apărătorul săteanului. Poeziile sale au fost publicate în Literatorul.^[2]

Prima carte a lui Rădulescu a fost romanul din 1879 Fiii ucigașului. Au urmat alte romane (Străin în țara lui, 1900; Tribunul poporului, 1903; Măria-sa ogorul, 1907; Viață de artistă, 1925; Omul de cristal, 1930), colecții de povestiri (Căpitanul Ropotă, 1893; Deziluzii, 1921; Vulturul îndrăgostit, 1926), piese de teatru (De pe urma beției, 1906; Poștașul dragostei, 1913; Unirea Mare, 1919) și cărți de poezie (Rustice, 1893; Glasul apelor, 1915). În 1901, a primit Premiul Academiei Române pentru al patrulea său volum din ciclul Rustice. A decedat la București.^[2]

Note[modificare | modificare sursă]